...





                        

MedBlog

   Rinichiul polichistic (boala polichistică renală). Este o boală congenitală,ereditară, cu transmitere recesivă, caracterizată prin prezenţa la suprafaţa şi în masa parenchimului renal a numeroase chisturi care nu comunică cu cavităţile rinichiului.Cavităţile rinichiului suni deformate şi dezorientate, datorita presiunii pe care chisturile o exercita asupra lor, Spaţiul parenchimului renal este comprimat şi alterat, locul Im fiind ocupat de chisturi. Gravitatea bolii depinde de raportul intre parenchinuil renal funcţional (nefroni) şi cantitateade ţesut cu structură chistică. Cu timpul, numărul nelfronilor scade pe măsură ce chisturile se dezvoltă. Pacienţii fac insuficienţă renală datorită distrugeri nefronilor prin sufocare de către chisturi, tulburărilor de vascularizaţie şi eventual infecţiei.

Etiopatogenie.

Această maladie congenitală ţine de tulburările de dezvoltare a zonei tubuloglomerulare, caracterizate prin neunirea, separarea sau obstrucţia tubilor colectori la unirea cu tubii unifieri.

Sunt descrise trei forme de polichistoză renală:

  1. polichistoză nou-născutului este ereditară prin transmitere autozomalrecesivă. La copil, maladia este gravă, apare în curând după naştere şi se manifestă prin insuficienţă renală, hipertensiune şi insuficienţă cardiacă, supravieţuirea este de scurtă durată;
  2. polichistoză juvenilă se poate manifesta prin insuficienţă renală, HTA, insuficienţă cardiacă. Diagnosticul este pozitiv la pacientul simptomatic. Deobicei, se manifestă mai tardiv, când survin unele complicaţii;
  3. polichistoză la maturi. La adult boala are o transmitere autozomală, evoluţia este mai benignă şi lentă. In formele uşoare boala poate evolua asimptomatic şi poate fi descoperită incidental. Adesea, în afară de rinichi,chisturile sunt detectate în ficat, pancreas, splină etc;
  4. In formele declarate rinichiul polichistic se manifestă prin tetrada simptomatică: nefromegalie bilaterală, hipertensiune arterială, hematurie spontană fără cheaguri; la aceasta se adaugă insuficienţa renală instalată

Piramida alimentara a fost creata pentru a va invata ce tipuri de alimente si in ce cantitati pot fi consumate.

Astfel, alimentele situate la baza piramidei ar trebui consummate in cantitati mai mari decat cele din varful ei. Pe masura ce urcam pe piramida, tot mai putine alimente pot fi consumate.

Piramida contine 6 grupe:

Grupa 1 - grasimi, uleiuri si dulciuri

Alimentele sunt plasate in varful piramidei pentru ca nu trebuie consumate prea des. Acest grup include untul, grasimile de orice fel, biscuitii, dulciurile, prajiturile, zaharul si bauturile dulci. Grasimile din alune, nuci sau seminte sunt grasimi nesaturate si sunt mai sanatoase decat cele saturate care se gasesc in produse lactate si carne. Alimentele din grupa 1 trebuie consumate in cantitati mici.

Grupa 2 - carne

Grupa 2 include carne rosie, carne de pui, peste, nuci, alune, seminte, produse din soia, hamburger. Aceste alimente au un continut crescut de proteine, fibre, vitamina E si B6, minerale cum este calciu, fier sau zinc. Pot fi servite de 2-3 ori pe zi.

Grupa 3 - lapte si produse lactate

Produsele lactate contin cantitati crescute de calciu. Cele mai sanatoase sunt produsele degresate si pot consummate de 2-4 ori pe zi. Exemple de produse lactate: branza, laptele, margarina, iaurt etc.

Grupa 4 - fructe


La gravidele cu sifilis precoce netratat în 70-100% cazuri va fi infectat şi fătul, naşterea de făt mort survenind în 1/3 din cazuri. Opţiunile terapeutice de elecţie în tratamentul sifilisului precoce (dobândit în <2 ani precedenţi):

  • Benzatin penicilina (Retarpen®, Extencilline®) în 2 doze săptămânale a câte 2,4 mln unităţi IM (în fiecare fesă câte 1,2 mln unităţi) în zilele a 1-a şi a 8-a. În Ghidul European – Penidural® în acelaşi dozaj.
  • Procain penicilina 600 000 sau 1,2 mln unităţi IM zilnic timp de 10-14 zile.

Alergie la penicilină:

  • Hiposensibilizarea la penicilină, urmată de tratamentul de elecţie (când procedura antişoc este disponibilă în volum deplin)
  • Opţiuni alternative:
  • Azitromicina, 500 mg, per os, o dată pe zi timp de 10 zile (raportată în analiza Cochrane pentru tratamentul infecţiei chlamidiene la gravide). Cu toate acestea publicaţii cu privire la inofensivitatea administrării în sarcină nu există
  • Ceftriaxona, 250-500 mg, IM, zilnic timp de 10 zile (poate fi administrată în sarcină). Cu toate că publicaţii cu privire la inofensivitatea administrării în sarcină nu există
  • Sunt consideraţii cu privire la tratamentul repetat a mamelor cu doxiciclină după naştere.

Profilaxia sifilisului congenital prin monitorizare serologică pe parcursul sarcinii şi tratamentul neo-natal profilactic:


- creşte nivelul seric de colesterol, P-lipoproteide, acizi graşi liberi, acid uric, glucoza, Na, fibrinogen precum şi cel al coagulării;

- scade heparina, proteina sumară pe contul albuminei, fibrinoliză;

- creşte deseori nivelul seric de ACTH, LH, ADH, aldosteron, insulina în obezitatea de gradele III - IV;

- scade uneori nivelul seric de STH, TSH, prolactină, hormoni tiroidieni, în special, în obezitatea de gradele III - IV;

- proteinurie, microhematurie (stază în rinichi), uneori scăderea excreţiei de adrenalină şi dopamină;

- scăderea metabolismului bazai şi captarea iodului de către tiroidă.

Diagnosticul diferenţial se va face cu următoarele afecţiuni şi sindroame:

Boala şi sindromul Cushing caracterizate de obezitatea fieţii, gâtului, toracelui, abdomenului, în asociere cu membre subţiate. Tegumentele cu nuanţă marmorie, modificări distrofice, hirsutism, verjeturi. Cortizolul seric crescut, ACTH crescut (în boala Cushing) sau scăzut (în sindromul Cushing).

Uneori se depistează adenom hipofizar, hiperplazie sau tumoare suprarenală.

Sindromul adipozo-genital însoţit de obezitate ginoidă cu depunerea adipozităţii în partea inferioară a corpului, abdomen, pubis, fese, coapse în asociere cu hipoplazia gonadelor. Se diagnostichează mai frecvent la vârsta de 8 - 14 ani, în special la băieţi.

Hipotiroidia primară include obezitate uniformă cu pastozitate, piele uscată, descuamată, pal-gălbuie, rece, somnolenţă, vorbire îngreuiată, răguşire, bradicardie, TSH crescut, hormoni tiroidieni scăzuţi.


Anemia fierodeficitară prezintă una din cele mai răspândite patologii în pe¬diatrie cu consecinţe serioase pentru sănătatea copilului. Incidenţa cea mai mare de deficit de fier aparţine copilului mic şi adolescenţilor. Deosebit de frecvent anemia fierodeficitară se dezvoltă de la vârsta de 6 luni până la 3 ani, având o frecvenţă de 50%. A doua perioadă pentru care este caracteristic deficitul de fier cu o incidenţă de 17,5% se referă la vârsta de la 11 ani până la 18 ani, când devi¬ne preponderentă afectarea sexului feminin. Ambele grupe se caracterizează prin cerinţe sporite în fier cauzate de creşterea rapidă a masei corpului şi majorarea masei de eritrocite.

La vârsta preşcolară şi preadolescentă statusul de fier se ameliorează. Con¬ţinutul hemoglobinei treptat creşte. însă depozitul de fier estimat prin nivelul feritinei de regulă rămâne micşorat şi în această perioadă a vieţii.

Etiologic Factorii etiologici ai deficitului de fier diferă în funcţie de vârsta copilului. în diferite perioade ale vieţii pot fi evidenţiate cauze care într-o măsură mai mare au atribuţie la dezvoltarea deficitului de fier. Din aceste consideren¬te cauzele deficitului de fier trebuie sistematizate în conformitate cu perioadele vieţii copilului.

Copilul nou-născut în termen are o rezervă de fier de circa 250-300 mg. Aproape toată această cantitate de fier (200-250 mg) este acumulată în perioa¬da intrauterină, fierul fiind transportat activ transplacentar de la mamă la făt cu predominanţă în ultimele 3 luni de sarcină. Restul fierului, aproximativ 50 mg,


« 1 2 ... 218 219 220 221 222 ... 385 386 »

Alte articole medicale :



Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2021