...





                        

MedBlog

Во внутриутробном развитии человека условно выделяют три периода:

  1. Период имплантации длится от момента оплодотворения до 2 недель. Для этого периода характерно быстрое планомерное дробление оплодотворенной яйцеклетки, продвижение ее по маточной трубе к полости матки; имплантация (прикрепление зародыша и внедрение в слизистую оболочку матки) на 6–7-й день после оплодотворения и дальнейшее формирование плодных оболочек, создающих необходимые условия для развития зародыша. Они обеспечивают питание (трофобласт), создают жидкую среду обитания и механическую защиту (жидкость плодного пузыря).
  2. Эмбриональный период длится с 3-й по 10–12-ю недели беременности. В этот период образуются зачатки всех важнейших органов и систем будущего малыша, происходит формирование туловища, головы, конечностей. Идет развитие плаценты — важнейший орган беременности, разделяющий два кровотока (матери и плода) и обеспечивающий обмен веществ между матерью и плодом, защиту его от инфекционных и других вредных факторов, от иммунной системы матери. В конце этого периода эмбрион становится плодом, имеющим похожую на ребенка конфигурацию.
  3. Плодный период начинается с 3-го месяца беременности и заканчивается рождением ребенка. Питание и обмен веществ плода осуществляется через плаценту. Происходит быстрый рост плода, формирование тканей, развитие органов и систем из их зачатков, формирование и становление новых функциональных систем, обеспечивающих жизнь плода в утробе матери и ребенка после рождения.

После 28-й недели беременности у плода начинает формироваться запас ценных веществ, необходимых в первое время после рождения — соли кальция, железа, меди, витамин В12 и др. Происходит созревание сурфактанта, обеспечивающего нормальную функцию легких. На внутриутробное развитие воздействуют различные факторы окружающей среды. Наиболее значимое влияние они оказывают на органы, которые в момент воздействия наиболее интенсивно развиваются.


Acest mecanism asigură schimbările intensităţii cardiace în dependenţă de cantitatea de sânge venită în cord. Puterea de contracţie a miocardului este proporţională lungimii de extindere a miocardului în diastolă. Deci cu cât mai mult a fost extins miocardul la umplerea diastolică, cu atât mai puternic se contractă în sistolă. Acest mecanis se numeşte legea inimii sau legea Frank-Starling. Extinderea miocardului în diastolă este cauzată de mărirea afluxului de sânge în inimă, astfel în interiorul fiecărei miofibrile se măreste distanţa între fibrele actinice (fibrele actinice sunt extrase mai mult din interspaţiile fibrelor miozinice) şi respectiv se măreşte cantitatea punţilor actino-miozinice de rezervă (adică acele punţi care vor uni fibrele de actină şi miozină în timpul contracţieie). În final putem spune cu cât creşte extinderea fiecărui cardiomiocit în diastolă cu atât este mai mare scurtarea lui în sistolă, acest mecanism heterometric este dependent de schimbarea lungimii cardiomiocitelor.

Acest mecanism explică modificarea puterii de contracţie a miocitului, fără schimbarea lungimii cardiomiocitelor. În primul rând sunt schimbări de putere ritmo-dependente, dacă stimulăm o porţiune de miocard cu o lungim constantă cu o frecvenţă din ce în ce mai accelerată, observăm creşterea puterii contracţiei următoare (puterea contracţiei grafic este amplituda contracţieie). Acest fenomen se numeşte fenomenul Bowdici. Ca exemplu de test a reglări homeometrice poate servi efectul sau proba Anrep. Creşterea bruscă a rezistenţei peretelui vascular la expulzarea sângelui din ventricul în aortă. Acest fenomen duce la creşterea limitată a puterii contracţiei miocardului. Această probă constă din două faze:

-          La începutul măririi rezistenţei vasculare creşte volumul diastolic final şi creşterea puterii de contracţie se realizează heterometric.

-          Volumul diastolic final este stabilizat şi creşterea puterii de contracţie este asigurată de mecanismul homeometric.

   3 . Mecanismul de reglare a sintezei proteice a cardiomiocitului. Fiecare cardiomiocirt are mecanismul propriu de reglare a sintezei proteice care menţiene structura şi funcţia fiecărei celule. Viteza sintezei proteice este dirijată de mecanismul de autoreglare a cardiomiocitului: intensitatea sintezei proteice creşte la mărirea utilizării proteinelor intracelulare. 


Calciu si in cazul substantelor de sinteza, principiile active hipoglicemiante de natura vegetala actioneaza prin:
- stimularea celulelor в-pancreatice (pentru producerea si eliberarea de insulina);
- regenerarea celulelor в-pancreatice (secretagoge);
- reactivarea insulinei legate de proteine, potentandu-i efectul;
- inhibarea insulinazei;
- modificarea metabolismului glucozei.

Polipeptida P (“insulina vegetala”) prezinta structura chimica si proprietati farmacologice asemanatoare insulinei bovine. Este alcatuita din doua lanturi peptidice formate din 17 aminoacizi (asparagina, arginina, fenilalanina, lizina, histidina, cisteina, glutamina, treonina, serina, izoleucina, leucina, prolina), legate prin punti disulfidice. A fost izolata din fructele proaspete si semintele speciei Momordica charantia L., castravete amar (Cucurbitaceae). Actiunea debuteaza la aproximativ 30- 60 de minute de la administrarea p.o. si are un maximum de activitate la 4 ore.

Chatarantozida

Cea mai raspandita heterozida a sitosterolului este chatarantozida, izolata din Momordica charantia L., castravete amar (Cucurbitaceae). Actioneaza la nivel pancreatic si extrapancreatic prin:
- reducerea absorbtiei intestinale a glucozei si a transportului ei la nivel hepatic;
- scaderea hemoglobinei glicozilate si a glucozei post-prandiale;
- reducerea gluconeogenezei in ficat.

Se administreaza in doze de 300-600 mg extract standardizat, 3-15 g pulbere de fructe uscate sau 50-200 ml suc proaspat de fructe/zi.


Tabloul clinic al herniilor diafragmale – depinde de compresia si detorsia organelor abdominale in orificiul herniar, compresia plamanilor, schimbarea pozitiei inimii, cat si de lezarea functiei diafragmei. Tabloul clinic al herniilor diafragmele in dependenta de predominarea simptoamelor clinice poate fi grupat in 2 sindroame:

  1. sindrom gastrointestinal;
  2. sindrom cardio-respirator.

Sindromul gastrointestinal. In caz de prolaps a stomacului prin orificiul herniar apare tabloul clinic al volvulusului stomacului - acut sau cronic, sau manifestari clinice legate cu compresia stomacului– simptoame clinice ale stenozei gastrice de diferit grad s-au ale ulcerului gastric, gastritei hemoragice. La instalarea cudurei esofagiene apar simptoame de disfagie. La prolabarea a intestinului subtire tabloul clinic se manifesta prin ocluzie intestinala totala sau partiala, volvulus ileal. In caz de prolabare a intestinului gros (colonului) – tabloul clinic al ocluziei intestinale acute s-au cronice, colitei cronice. Foarte prolabeaza in cavitatea pleurala ficatul fapt, ce poate instala icterului mecanic.

Sindromul cardiorespirator - se  manifesta prin simptoame de insuficienta respiratorie, des cu dureri in cutia toracica, dureri in regiunea inimii, dereglari de ritm, simptoame de insuficienta cardiaca. Este necesar de accentuat ca cu cat e mai mare volumul organelor prolabare cu atat mai intensive sunt manifestarile simptoamelor de compresie a plamanilor si de deplasare a cordului. Momentele ce contribuie la marirea presiunii intraabdominale  cum ar fi ridicarea greutatilor, graviditate, constipatii la fel si primirea hranii provoaca aparitia s-au amplificarea simptomatologiei clinice.


Familia Picornaviridae. Genul Enterovirus. Caracterele morfobiologice ale virusurilor poliomielitice (morfologia, structura virionului, structura antigenica). Patogeneza poliomielitei. Diagnosticul de laborator. Prelevatele (recoltarea, prelucrarea prealabila), metodele de diagnostic (virusologica, serologica). Profilaxia specifica a poliomielitei.

FAM. PICORNAVIRIDAE. agenti patogeni ai unor imbolnaviri digestive, respiratorii, uneori nervoase,  +/- exantem la om si animale (bovine, porcine, simiene)

Clasificare: Genul Enterovirus - boli la om, Genul Rhinovirus -  boli la om, Genul Cardiovirus, Genul Aphtovirus

Genul Enterovirus

Clasificare: 68 serotipuri (antigenicitate, imbolnaviri): v. Poliomielitice 1, 2, 3; v. Coxsackie: grup A (23 serotipuri), grup B (6 serotipuri); v. Echo: 32 serotipuri ; Enterov. (Ev): 68- 71; v. Hepatitei A  (Ev 72)

Caractere comune

Morfologie

virioni sferic , 27-30nm, neinveliti

  • capsid : cubica (icosaedric, 60 subunitati (organizate in 12 pentamere); subunitatea are 4 proteine capsidale (VP1, VP2, VP3 in exterior si VP4 in interior)
  • genom: ARN m.c., sens +, are atasat o VPg cu rol de initiere replicare

Structura antigenica depinde de epitopii exteriori VP1, VP2 si VP3 induc Ac SN, v.polio VP1 rol in SN. Diferente Ag prin: RSN, imunodifuzie - in gel, RFC. Reactii incrucisate : v.polio 1 si 2


« 1 2 ... 221 222 223 224 225 ... 385 386 »

Alte articole medicale :



Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2021