...





                        

MedBlog

                Infarctul Miocardic Acut (IMA) reprezintă necroza unor cardiomiocite datorată ischemiei miocardice  acute prelungite, apărută în contextul unui dezechilibru între aportul și consumul miocardic de oxigen.

IMA poate fi definit din perspective diferite, raportat la caracteristicile clinice, electrocardiografice, biochimice, imagistice și anatomo-patologice.

                Termenul de IMA trebuie folosit doar în condițiile în care există dovada necrozei miocardice într-un context clinic sugestiv pentru ischemie miocardică și există criterii de definiție a IMA reglementate de documentul consens publicat în 2007 de către cele mai importante societăți de cardiologie la nivel mondial.

            Noua definiție a IMA a apărut în contextul în care tehnicile nou dezvoltate de detecție a biomarkerilor serici și de identificareimagistică a scăderii perfuziei tisulare permit în prezent identificarea unor zone mici de miocard necrozat.

Exista 5 condiții bine definite în care se poate stabili diagnosticul de IMA, sumarizate mai jos


NEFRONUL –  elementul  funcţional – morfologic esenţial al rinichiului. Circa 2 -

2,6 mln. nefroni în ambii rinichi. Anatomic – corpusculii renali,  tubulii renali.

GLOMERULII RENALI – (filtrul glomerular) compus din:

  •  endoteliul capilar cu celule plate, citoplasma cărora are pori multipli –   membrana fenestrata , acoperit de glicicalix – o sialoproteină cu sarcină electrică negativă.

  • membrana bazală glomerulară (MBG) – structură acelulară (gel de mucopolizaharide,  mucoproteine, colagen, proteoglicani) cu lamina interna, densa, externa.

  •  celule mari epiteliale – podocite cu prelungiri digitiforme care stăpung MBG.

  •  mezangiul – între capilare glomerulare, format din matricea fundamentală (colagen, fibronectină, proteoglicani)  şi celule mezangiale. Este suport pentru capilare, funcţie  imunologică, participă la metabolism.


Ventilaţia pulmonară şi capacităţile pulmonare (volum curent, volum  inspirator de rezervă, volum expirator de rezervă, volum rezidual, volum de colaps). Capacitatea vitală, capacitatea inspiraţiei, capacitatea funcţional reziduală, capacitatea totală a plămânilor. Noţiune de spaţiu mort anatomic şi fiziologic. Debitul şi randamentul respirator.

Spirometria este metoda de măsurare a volumelor respiratorii cu ajutorul spirometrului.

Spirografia – metoda de înscriere a mişcărilor respiratorii.

Volumele respiratorii:

  • Volumul respirator curent (500 ml) – este cantitatea de aer care pătrunde în plămâni în timpul unui inspir normal.
  •  Volumul inspirator de rezervă (2000 – 2500 ml) aerul care pătrunde în plămâni la un inspir forţat după un inspir normal.
  •  Volumul expirator de rezervă (1000 – 1500 ml) aerul expirat la o expiraţie forţată după o expiraţie normală.

Menţinerea stării adecvate de nutriţe a pacientului este unul din cele mai importante scopuri ale medicini clinice. Chirurgii sunt preocupaţi de starea de nutriţie mai mult decât medicii de alte specialităţi din mai multe considerente. Dereglările de nutriţie reprezintă unul din cei mai impotanţi factori care influenţează rezultatul tratamentului maladiilor chirurgicale. Numărul de complicaţii postoperatorii şi letalitatea la pacienţii cu dificit de masă corporală este semnificativ mai mare decât la cei fără dificit de masă corporală.Sistemul_digestiv Difiniţia dereglărilor de nutriţie ca „dificit de substanţe nutritive asociat cu risc sporit de complicaţii”, accetuază această corelaţie.

Deşi cauza principală a dereglărilor de nutriţie este chiar procesul patologic în sine, mulţi pacienţi pierd masa corporală şi după spitalizare, deoarece procesul de alimentare este întrerupt, din cauza procedurilor de examinare şi în perioada post-operatorie.

În cazul pacienţilor cu stare de nutriţie normală, în caz de intervenţii chirurgicale programate, susţinerea alimentară suplimentară nu influenţează rezultatul maladiei. Astfel, pierderile limitate de masă corporală la aceşti pacienţi pe parcursul spitalizării sunt admisibile.


Aparat digestiv: totalitatea organelor care au ca funcţii principale digestia şi absorbţia principiilor alimentare şi eliminarea rezidurilor alimentare Anatomic: tubul digestive şi organele anexe

Evaluarea pacientului cu boli ale aparatului digestive:

  • anamneza: istoricul suferinţei acuale
  • simptome specifice aparatului digestive: durere abdominală, greţuri, varsături
  • tipul alimentaţiei: naturală, mixtă, artificială
  • efectul problemelor digestive asupra stării generale, a creşterii şi dezvoltării: malnutriţie, alergii

Manifestări clinice in bolile digestive:

  • anorexia,
  • disfagia,
  • greaţa,
  • vărsătura,
  • durerea abdominală

« 1 2 3 4 5 6 ... 385 386 »

Alte articole medicale :



Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020