...





                        

MedBlog

Trauma, din Greacă înseamnă leziune, plagă. Trauma reprezintă dereglarea integrităţii morfologice şi funcţiei ţesuturilor, organelor şi sistemelor ale organismului, care survin în urma acţiunii forţelor externe.

Leziunile traumatice ocupă locul doi în structura letalităţii, imediat după afecţiunile cardio-vasculare.BANDAJ Totodată, leziunile traumatice reprezintă cauza principală de deces la persoanele în vârsta între 1 şi 50 ani. Bărbaţii sunt supuşi traumatismelor de 2 ori mai frecvent decât femeile.

Letalitatea provocată de traumatism se instalează în decursul a 3 perioade după leziune. Aproximativ jumătate din decesuri se petrec în primele secunde sau minute după traumatism şi sunt provocate de leziunea aortei, cordului, creierului sau măduvei spinării. Vârful doi al letalităţii este remarcat în decursul a câteva ore de la traumatism, constituind aproximativ 30% cazuri, jumătate din care este provocată de hemoragie şi a doua jumătate – de leziunile sistemului nervos central (SNC). 


Examenul odontal presupune:

  • determinarea vitalităţii pulpei şi a gradului de afectare coronară;

  • aprecierea întinderii leziunilor coronare în suprafaţă şi în profunzime;

  • cantitatea şi calitatea ţesuturilor restante;

  • precizarea etiologiei leziunii coronare, pentru decelarea parafuncţiilor (abraziuni, eroziuni de colet);

  • aprecierea dimensiunilor coronare în zona incizală şi a coletului, necesară pentru conformarea pragului;

Examenul radiografic oferă relaţii cu privire la:

  • mărimea camerei pulpare;

  • grosimea pereţilor;

  • raportul cu procesul lezional;

  • poziţia dintelui pe arcadă.

Analiza modelului de studiu poate oferi relaţii suplimentare referitoare la:


USG (uterometria, subinvoluţia uterului, cavitatea dilatată, incluziuni ecopozitive.)

Histeroscopia:

  1. formă pură de endomiometrită,

  2. E. cu necroza поликистозmembranei deciduale,

  3. E. cu restanţe placentare

 Metode de examinare:

  •  Termometria i/u, metode termografice

  •  Determinarea PH vaginului şi uterului

  •  Histologia placentei

  • Examen de laborator,

  • Proteina C-reactivă,

  • Indicii imunitari,

  • Metode cito-chimice

  • (fosfataza alcalină, £-GFDH,SDH,LDH,ş.a.)

  • Analize biochimice

  • (ionograma, proteina generală, globulinele, ş.a.)


      Metoda de bază în tratamentul bolii von Willebrand constă în corecţia deficitului factorului von Willebrand din plasmă. Tradiţional, în acest scop se utilizează crioplasma şi crioprecipitatul care conţine toate formele mole­culare ale factorului von Willebrand. Este preferat crioprecipitatul care conţine factorul von Willebrand de 10 ori mai mult decât în crioplasma.

Durata circulaţiei factorului von Willebrand este mai mare decât cea a fac­torului VIII:C şi de aceea crioplasma şi crioprecipitatul pacienţilor cu boala von Willebrand se transfuzează mai rar şi în cantităţi mai mici. însă crioplasma şi crio­precipitatul prezintă risc de transmitere a infecţiilor hemotransmisibile (hepatitele virale, SIDA etc). Pacienţii cu boala von Willebrand nu reacţionează în acelaşi mod la tratamentul de substituire. Bolnavii cu tipurile I şi II în 56% din cazuri necesită tratament transfuzional cu concentratul factorului VIII, iar cei cu tipul III - în 100% din cazuri.

Pentru tratamentul chirurgical pe fond de boala von Willebrand tipul III doza factorului VIII se calculează ca şi la hemofilie. în timpul operaţiei se utilizează doza de 50 Ul/kg/zi, în perioada postoperatorie - doza de 20 Ul/kg/zi.


Patogenia tulburărilor metabolice în diabetul zaharat sunt strict legate de  mecanismele hiperglicemiei în diabetul zaharat.

Nivelul glicemiei este menţinut în mod normal de echilibrul dintre producţia hepatică de glucoza plus glucoza absorbită după ingestia alimentară şi captarea glucozei de către ţesuturile periferice, în special de muşchi.

Producţia hepatică de glucoza are la bază două căi metabolice:

  • glicogenoliza

  • gluconeogeneza.

Prima eliberează rapid glucoza prin intervenţia unui aparat reglator complex enzimatic şi hormonal. Cea de a doua produce glucoza prin precursori neglucidici, în special alanină, glicerol şi lactat.

Absorbţia de glucoza este o sursă importantă de creştere postprandială a glicemiei cu aproximativ 25%. Glucoza este permanent prezentă în sânge, iar nivelul ei este menţinut constant. Motivul apare logic din moment ce glucoza este una dintre sursele primare de energie ale organismului, în special ale sistemului nervos.


« 1 2 3 4 5 6 7 ... 385 386 »

Alte articole medicale :



Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020