Se deosebesc trei grade de gravitate ale diabetului zaharat:
Forma uşoară a diabetului este caracterizată de acuze neînsemnate. Stările de cetoacidoză lipsesc. Glicemia â jeun constituie 8-9 mmol/1; glucozuria - până Ia 20 g/l. în stadiile începiente sunt posibile complicaţiile cronice. Compensarea diabetului se obţine cu dietoterapie.
Pentru forma medie a diabetului sunt caracteristice acuzele de polidipsie, poliurie moderată; în anamneză - stări de cetoacidoză, care pot fi jugulate prin modificarea dietei. Glicemia â jeun-până la 12-14 mmol/1; glucozuria 30-40 g/l. Se întâlnesc complicaţii cronice cu gradul 1-2 de manifestare (nefropatie, retinopatie, angiopatia membrelor inferioare). Compensarea diabetului se obţine cu dietoterapie şi preparate orale hipoglicemiante sau dietoterapie cu insulinoterapie în doze până la 40 U/24 ore.
La supraîncărcări repetate sau de lungă durată a inimii prin volum sau rezistenţă, în miocard se produc modificări structurale, în urma cărora masa musculară a inimii creşte – survine hipertrofia. Hipertrofia miocardului se produce pe seama măririi volumului fibrelor cu creşterea numărului de unităţi funcţionale în fiecare fibră, însă numărul total al cardiomiocitelor ramâne acelaşi.
În dinamica modificărtilor funcţionale metabolice şi sructurale ale miocardului, în cadrul hipertrofiei compensatorii a inimii se evidenţiază trei faze principale
1. Faza accidentală se dezvoltă imediat, consecutiv creşterii sarcinii. În această perioadă intensitatea funcţionării structurilor miocardului ( IFS) creşte deoarece are loc hiperfuncţia inimii încă nehipertrofiate.
Ca urmare a creşterii IFS se intensifică energogeneza, se activează aparatul genetic al celulei, cu intensificarea sintezei de ARN şi, respectiv, a sintezei proteice .În miocardiocite dispare glicogenul, scade nivelul creatinfosfatului, cantitatea de potasiu intracelular scade, iar în celulă se acumulează sodiu. Ca urmare a activării glicolizei, în miocard se acumulează lactatul.
Caile ascendente sunt cele care pe de-o parte conduc toate modalitatile senzitive iar pe de alta parte contribuie la elaborarea actelor reflexe si determina gradul de vigilenta al structurilor superioare. Caile ascendente sunt formate din tracturi si fascicule grupate in doua sisteme: lemniscal si extralemniscal.
a) Sistemul lemniscal
Din sistemul lemniscal fac parte: fasciculul gracil, fasciculul cuneat, tractul spinotalamic lateral (partial), lemniscul lateral, lemniscul trigeminal.
Sistemul lemniscal este mai nou filogenetic, este un sistem rapid, este o cale paucisinaptica si se proiecteaza in aria somestizica, campurile 3, 2,1 din girul postcentral al lobului parietal si in aria somestezica secundara – pe buza superioara a santului lateral.
Deasemenea, sistemul lemniscal este un sistem de precizie:
Omul reprezintă singurul rezervor al virusului herpes simplex (HSV). Acesta este un virus cu ADN dublucatenar, având o capsulăicosaedrică şi dimensiuni de 120-130 nμ. Virusul se înmulţeşte în celula gazdăcu formarea de incluzii herpetice şi distrugerea acesteia. Au fost identificate douătipuri de HSV: tipul 1 (HSV-1) şi tipul 2 (HSV-2).
Epidemiologie
HSV-1 produce de obicei herpesul labial şi herpesul cu alte localizări cutanate. HSV-2 produce herpesul genital. Actualmente însăHSV-1 este responsabil de 40-50% din totalitatea primoinfecţiilor genitale şi 20% din recidivele genitale. Primoinfecţia cu HSV-1 apare de obicei la copilul cu vârsta între 6 luni şi 4 ani, când anticorpii materni au dispărut. Primoinfecţia cu HSV-2 este uneori neonatală, dar cel mai adesea apare la adolescent sau adultul tânăr odatăcu începerea vieţii sexuale.
date de paşaport (grupa sang., Rh, infecţii, intoxicaţii cu alcool, plumb;
antecedente eredocolaterale: DZ, sarcini gemelare, boli ereditare, boli ereditare, HTA
motivele internării: dureri în epigastru, abdominale, lombo-sacrale, greţuri, vome, edeme, HTA, tulburări urinare, febră, modificări ale stării generale
antecedente personale fiziologice: vârsta la care a apărut menarha, caracterul ciclului, intervalul, durata, data ultimei menstruaţii; începutul vieţii sexuale, intervalul de la primul contact sexual până la prima sarcină; nr.total de sarcini; avorturi spontane sau provocate; evoluţia altor sarcini; nr.de naşteri, premature sau la termen, naturale, sau cu intervenţii ; fiziologică, sau patologică( hemoragii, infecţii), felul alăptării; copii – nr.total, născuti vii, morţi, masa corpului la naştere, modul cum s-au dezvoltat antecedente personale patologice.
