...





                        

21:51

Amigdalita cronică



 

Afecţiunea este condiţionată de un proces inflamator cronic al amigdalelor palatine.

Etiopatogenia. 

Cauzele tonsilitei cronice sunt multiple şi diverse. Printre ele putem numi:

1. Predispoziţie ereditară.

2. Factori anatomici şi anatomotopografici: localizarea ţesutului limfoid

amigdalian la răspântia căilor respiratorii cu cele digestive, ceea ce

face ca acest organ să fie permanent afectat atât de factori mecanici

(bol alimentar, deglutiţie, coipi străini, vorbire etc), cât şi de diverşi agenţi

infecţioşi (virusuri, streptococi, stafilococi, pneumococi, hlamidii, ciuperci

etc), care în comun favorizează dezvoltarea tonsilitei cronice.

3. Anginele şi peritonsiliţele repetate.

4. Sinuzitele şi rinosinuzitele acute, cronice şi cele recidivante.

5. Faringitele acute şi cronice.

6. Afecţiunile sistemului gastrointestinal.

7. Reumatismul, tireotoxicoza, glomerulonefrita, pielonefrita.

8. Dereglările nervoase, endocrinometabolice.

9. Rahitismul, diateza exsudativă şi distrofiile la copii.

10. Alimentaţia iraţională, incompletă şi avitaminoza sau carenţele vitaminice.

11. Bolile infectocontagioase şi hematologice etc.

Patogenia

Tonsilita cronica este complicată şi diversă. Legăturile etiopatogenice dintre amigdalită cronică şi alte boli intercurente nu sunt stabilite.

Clasificarea tonsilitelor cronice. Astăzi nu există o clasificare unanim

acceptată de specialiştii în domeniu. De aceea şi se comit greşeli în prescrierea

unui tratament adecvat. Până în a. 1975 medicii O.R.L. din fosta URSS se

foloseau de clasificarea profesorului L.A. Lucovski (1941), care delimita trei

forme de tonsilită cronică: compensată; subcompensată; decompensată.

B.S.Preobrajenski (1964) şi V.P.Palciun (1974) deosebesc două forme de

tonsilită cronică: simplă şi toxi-alergică. Au fost propuse şi alte clasificări ale

tonsilitelor cronice. Aceste clasificări nu puteau fi utilizate de otorinolaringologi

din motivul că explicau diferit atât mecanismul de dezvoltare al tonsilitei, cât şi

simptomatologia ei, ceea ce făcea dificil indicarea tratamentului. Pentru a exclude

aceste inconveniente, la congresul al VH-lea al otorinolaringologilor din fosta

Uniune Sovietică (a. 1975, Georgia) a fost unanim acceptată clasificarea

tonsilitelor cronice propusă de academicianul I.B.Soldatov. Această clasificare

include tonsilitele cronice specifice (tuberculoasă, sifilitică şi scleromatoasă) şi

tonsilitele cronice nespecifice cu cele două forme: compensată şi

decompensată. La baza acestor două forme de tonsilită nespecifică stau starea

mecanismelor de apărare ale organismului (locale şi generale). Atunci când

imunitatea este normală, procesul inflamator cronic din amigdalele palatine nu

se răspândeşte în vecinătate (n-au loc peritonsilitele, anginele repetate etc.) şi

la distanţă (lipsesc aşa boli ca reumatismul, nefrita, tireotoxicoza etc). Reieşind

din clasificarea propusă de I.B.Soldatov, bolnavii, care suferă de tonsilită cronică

nespecifică forma compensată, se tratează conservator, iar cei cu forma

decompensată sunt supuşi intervenţiei chirurgicale.

Experienţa clinică demonstrează unele dificultăţi şi în utilizarea acestei

clasificări. Astfel, bolnavii ce suferă de tonsilită cronică nespecifică forma

decompensată nu doresc să se opereze din cauze obiective şi subiective, sau

prezintă contraindicaţii (relative şi absolute) pentru operaţie şi deci, trebuie trataţi

conservator. în cazul bolnavilor cu amigdalită cronică nespecifică forma

compensată, stâlpii amigdalieni pot acoperi orificiile lacunelor cu puroi, făcând

imposibilă spălarea lor. Uneori după amigdalotomie se constată închiderea

lacunelor. Practica demonstrează că amigdalele ascunse după arcurile palatoglosus

şi palatofaringian, amigdalele brăzdate cu microchisturi şi abcese reci de

asemenea necesită un tratament chirurgical, contrar prevederii clasificării lui

Soldatov.

Aşadar, clasificarea propusă de I.B.Soldatov trebuie îmbunătăţită, fapt

condiţionat de mai mulţi factori (anatomici, imunobiologici, socio-medicali etc).

 

Propunem următoarea clasificare a tonsilitelor cronice nespecifice după mai multe criterii:

I. Imunobiologic:

a) tonsilită cronică nespecifică, forma compensată. Indicii imuni sunt în

limitele normei. Tratament conservator;

b) tonsilită cronică nespecifică, forma tranzitorie. Are loc o disimunoglobulinemie

care după un tratament bine pus la punct poate dispărea,

amigdalită cronică tranzitorie trecând în cea compensată. în caz contrar

tonsilită cronică poate progresa în tonsilită cronică, forma decompensată;

c) tonsilită cronică nespecifică, forma decompensată. Tratament

chirurgical.

II. Anatomic:

a) compensată. Poate fi efectuat lavajul lacunelor amigdaliene, prin care

se va evacua conţinutul lor. Tratament conservator;

b) compensată. Lacunele sunt cicatrizate sau lipsesc. Tratament chirurgical;

III. După caracterul complicaţiilor generate de tonsilită cronică

forma decompensată

IV. Etiopatogenic şi clinic:

a) compensată;

b) decompensată.

V. După volumul amigdalelor palatine:

a) atrofiate;

b) normotrofice;

c) hipertrofice.

VI. După conţinutul lacunelor:

a) purulent;

b) cazeos.

Folosind aceste criterii de clasificare a tonsilitelor cronice, medicul O.R.L.

mai uşor şi mai corect va stabili diagnosticul şi va alege tactica de tratament.

Diagnosticul de  tonsilită cronică este extrem de dificil, deoarece atât debutul bolii, cât şi evoluţia ei nu prezintă semne clinice specifice. Odinofagia nepronunţată, disfagia, disconfortul faringian, înţepăturile, zgârieturile, uscăciunea în faringe se întâlnesc şi în faringite, laringite, esofagite, gastrite, sinuzite etc.

Obiectiv la bolnavii cu tonsilită cronică se atestă mai mult de simptome:

1. Simptomul Gize (fig.25).

2. Simptomul Zac (fig. 26).

3. Simptomul Preobrajenski (fig, 27).

4. Puroi în lacune (fig. 28).

5. Mase cazeoase în lacune (fig. 29).

6. Cicatrice (fig. 30).

7. Suprafaţa brăzdată a amigdalelor palatine (fig. 31).

8. Abcese (fig.32).

9. Chisturi (fig.33).

10. Micropolipi (fig.34).

11. Adenopatie regională (fig. 35).

12. Edem, infiltraţie şi îngroşarea ţesutului din jurul criptelor. Acest simptom

obiectiv în literatura de specialitate nu este descris, însă anume el are

o valoare deosebită mai ales la selectarea metodelor de tratament a

amigdalitei cronice (fig. 36).

13. Compartimentarea amigdalelor palatine de către cicatrice şi aderenţele

amigdaliene (fig. 37).

Aşadar, semnele obiective ale amigdalitei cronice sunt multiple şi diverse,

seea ce necesită de la medicul curant o deosebită atenţie în analiza fiecăruia în

vederea stabilirii corecte a diagnosticului.

Tratamentul.

Indicaţiile pentru tratamentul medicamentos:

- amigdalita cronică, forma compensată;

- amigdalita cronică, forma tranzitorie;

- amigdalita cronică decompensată când:

bolnavii nu doresc să fie supuşi intervenţiei chirurgicale;

există contraindicaţii absolute şi relative pentru operaţie.

Indicaţii pentru tratamentul chirurgical:

- amigdalita cronică, forma decompensată;

- amigdalita cronică, forma tranzitorie, dacă indicii imuni nu se normalizează

după 1-3 cure de tratament conservator;

- amigdalita cronică, forma compensată, în absenţa condiţiilor anatomice

pentru efectuarea tratamentului conservator (lipsesc lacunele, arcurile

tonsilare acoperă amigdalele palatine etc), iar lacunele amigdaliene conţin

puroi, dopuri de cazeum ori lacunele sunt închise, cicatrizate etc.

Tratamentul medicamentos trebuie să fie complex şi să se aplice sistematic

(1-3 cure pe an) după următoarea schemă: spălarea criptelor (fig. 38) cu un

lichid antiseptic (1 % - sol.Dioxidină, Furacilină 1:5000, Miramistină 0,01 %-l 00

ml şi 500 ml, Clorhexidină şi alte dezinfectante orofaringiene). După lavajul

lacunelor se efectuează badijonarea mucoasei amigdalelor palatine cu soluţie

Lugol. Bolnavilor li se administrează acid ascorbic 0,3-0,5 de trei ori pe zi timp

de o lună, Dimidrol 0,05g o pastilă de 1-2 ori pe zi. De asemenea se recomandă

tratamentul cu unde ultrascurte pe proiecţia amigdalelor palatine (10-15 şedinţe),

sunt recomandate antinevralgicele. Aceste cure de tratament se vor aplica iarna,

primăvara şi toamna.

O mare importanţă în tratamentul amigdalitelor cronice îl are tratamentul

profilactic şi măsurile sanitaro-igienice. Dintre ele putem numi:

- Restabilirea respiraţiei nazale dacă ea este compromisă prin deviaţie

de sept nazal, polipi nazali, rinită cronică hipertrofică etc;

- Asanarea sinuzitelor, rinosinuzitelor, faringitelor, cariesului dentar şi altor

patologii ale căilor respiratorii;

- Supravegherea prin dispensarizare a bolnavilor cu faringite acute şi

angine;

- Asigurarea alimentaţiei normale;

- Ridicarea nivelului de cultură medicală a populaţiei.

 

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

6979

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020