...






                        

19:22

Aparatul nuclear al bacteriilor. Compozitia chimica si functiile biologice



Aparatul nuclear al bacteriilor. Compozitia chimica si functiile biologice. Metodele de evidentiere. Plasmidele bacteriene, tipurile si functiile lor.

Aparatul nuclear = nucleoid, ADN bicatenar circular – 1 crs

N.B. date recente ca V. cholerae contine > 1 crs

ADN: pliat în bucle, stabilizat prin ARN şi proteine (diferite de histone). Fiecare buclă – hiperspiralizată sub acţiunea ADN-girazei şi topoizomerazei IV (se întâlnesc doar la bacterii).Pe ADN sunt fixate enzime de sinteză (ADN - , ARN – polimeraze).

Metode speciale de colorare (Feulgen): HCl….aldehida….react. Shiff….culoare rosie ???

 

Plasmide: elemente genetice (ADN) extracromozomiale, capabile de replicare autonomă. Conferă bacteriei caractere suplimentare. Se transmit celulelor-fiice la diviziunea bacteriei. Plasmidele conjugative F se transmit prin conjugare.

Episom - plasmida integrată în cromosom

Tipuri de plasmide:

F – factor de fertilitate, conjugative (sinteza pililor F)

R – rezistenţă la antibiotice

Ent – producerea enterotoxinei

Hly – producerea hemolizinei

Col – producerea de bacteriocine

Utilizarea practică: în tehnologii de ADN-recombinant

 

Sporii bacterieni. Compozitia chimica si functiile biologice. Etapele sporogenezei. Amplasarea sporului in celula. Exemple de specii patogene sporulate, de desenat. Metodele de evidentiere a sporilor.

 

Bacterii sporogene, G+: Bacillus, Clostridium.

F. vegetativa = activa metabolic

Spor:

  • Inactiv metabolic
  • Conţinut scăzut de apă liberă
  • Conţinut mare (până la 10%) în dipicolinat de calciu
  • Rezistent la temperaturi şi pH extreme, desicare, radiaţii, agenţi chimici şi fizici
  • În condiţii favorabile sporul germinează, dezvoltându-se forma vegetativă.
  • Forma sporului (sferică, ovală) şi poziţia în celulă (centrală, subterminală, terminală) sunt caractere utile în identificarea bacteriilor.

Pozitia sporului in celula: central; subterminal; terminal; terminal, cu deformarea celulei

Structura sporului:

ü  exospor

ü  tunica externa = straturi proteice à rezistenta la subst. chimice (ex. apa oxigenata)

ü  tunica interna

ü  cortex = PG à inlaturare osmotica a apei à dehidratare

ü  PC sporal

ü  protoplast = nucleoid + ribosomi + E de reparare ADN

15% masa uscata spor = dipicolinat de Ca, localizat in protoplast à stabilizare ADN

ADN asociat la DNA binding proteins à protectie contra temperaturii inalte, radiatiilor, desicatiei

 

Stadiile sporogenezei (durata 36-72 ore); stimul – carenta alimetara

Stadiul I – se formează filamentul axial, compus din ADN

Stadiul II – divizarea asimetrică a citoplasmei printr-un sept, formarea presporului, care conţine un filament de ADN. MCt înglobează presporul.

Stadiul III – înglobarea completă a presporului, care este limitat de 2 membrane

Stadiul IV – formarea cortexului de PG între cele 2 membrane

Stadiile V-VI – formarea tunicii proteice la exterior şi maturarea sporului. Uneori se formează un înveliş extern suplimentar - exosporiu

Stadiul VII – sporul matur este eliberat iar celula-mamă se dezintegrează  

Germinarea sporului: activare (reversibil); germinatie; crestere

Evidenţierea sporilor: colorarea după AUJESZKY

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

89

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017