...





                        

18:56

Apendicita acută: tabloul clinic si diagnostic



 

Este foarte variabil în dependenţă de poziţia anatomică, reacti­vitatea şi vârsta bolnavului, etc. Pentru această diversitate clinică I.Grecov a numit-o “boală-cameleon”, iar I.I.Djanelidze - boala perfidă, cu mai multe feţe. Faptul acesta este cauza principală a multiplelor erori diagnostice;  de aceea postulatul “nu există boală ci bolnavi” mai mult ca pentru orişice afecţiune se potriveşte pentru apendicita acută.

Cel mai frecvent şi constant semn al apendicitei acute este durerea. Ea apare spontan, brusc, uneori este precedată de un discomfort uşor. apendicita

De la bun început durerea poate fi localizată în epigastru şi e suportabilă. Peste 4-6 ore ea se deplasează în fosa iliacă dreaptă şi creşte în intensitate. Acesta este simptomul Koher. El se întâlneşte peste 35% cazuri. În alte situaţii durerea se concentrează de la bun început în fosa iliacă dreaptă, în regiunea ombilicului (mai ales la copii) sau cuprinde tot abdomenul. Violenţa durerii impune adesea bolnavul să se culce şi să ia o poziţii antalgică, de obicei culcat şi cu coapsa dreaptă flectată pe bazin. Însă o poziţie specifică pentru bolnavul cu apendicită nu este cara­cteristică, precum nu este caracteristică nici iradierea durerii.

Peste o oră - o oră şi jumătate apare voma însoţită de greţuri. Ea poartă un caracter reflector (iritaţia nervului splanhnic) şi nu este repetată, sau poate lipsi de tot. Voma repetată mai mult este caracteristică pentru o apendicită distructivă, asociată cu o peritonită difuză. Concomitent constatăm dereglări de tranzit intestinal: oprirea gazelor, constipaţie, balonare a abdomenului, mai rar diaree (în poziţia medială a apendicelui şi la copii) poate avea loc şi un scaun normal.

Temperatura corpului în debut este subfebrilă (37,2-37,50C), dar pe măsură ce progresează modificările patomorfologice ea creşte până la 38°C şi mai mult. Pulsul este puţin modificat şi-i în corespundere cu temperatura corpului. Anamneză poate scoate în evidenţă dureri în fosa iliacă dreaptă în trecut.

Succesivitatea clasică a simptoamelor este următoarea: inapetenţă, discomfort, durere abdominală, voma. Apariţia vomei înainte de dureri în abdomen face diagnosticul de apendicită acută incert (S.I.Schwartz,1999; B.C. Савельев, 1997).

EXAMENUL OBIECTIV

Elucidează starea satisfăcătoare a  bolnavului, care este activ (de regulă se adresează de sinestătător la medic), are faţă liniştită. Semnele generale - slăbiciuni, inapetenţă, indispoziţie la început sunt rar prezente. Limba este saburată, dar umedă (limba uscată trădează o peritonită difuză, întârziată).

Abdomenul participă în actul de respiraţie cu excepţia regiunii fosei iliace drepte, unde observăm o reţinere a muşchilor peretelui abdominal.

La o palpare superficială, care totdeauna va începe din regiunea fosei iliace din stânga şi care va  înainta pe traiectul colonului spre fosa iliacă dreaptă, vom depista dureri în regiunea ceco-apendiculară. Percuţia (ciocănirea) peretelui abdominal în această regiune provoacă dureri, manifestându-se “semnul clopoţelului” sau a “rezonafonului” descris de Mandel şi Razdolski. Executând palparea profundă voia evidenţia în proiecţia apendicelui dureri violente şi contractarea muşchilor abdominali. Durerea, rezistenţa musculară, precum şi hiperestezia cutanată (triada simptomatică Dieulafoy) sunt mai pronunţate în triunghiul lui I.Iacobovici. Acest triunghi este delimitat de o linie care uneşte spina iiiacă dreaptă cu ombilicul şi alta care uneşte cele două spine iliace. Baza triunghiului o constituie marginea laterală a muşchiului drept al abdomenului, vârful se sprijină pe spina iliacă dreaptă. În acest triunghi se depistează diferite puncte de durere maximală: punctul Mac-Burney - la unirea treimii laterale cu cea medie a liniei ce uneşte spina iliacă cu ombilicul; punctul Morris-Kummel - la unirea treimii medie cu cea internă e acestei linii; punctul Lanz - la unirea treimii laterale (externe) cu treimea medie a liniei bispinoase; punctul Sonnenburg - la încrucişarea liniei bispinoase cu marginea externă a muş­chiului drept abdominal. Se cere menţionat că valoarea acestor puncte este redusă, importanţă având doar triunghiul Iacobovici, în limitele căreia depistăm şi simptomul lui Blumberg: apăsarea lentă a perete­lui abdomenului urmată de decomprimarea bruscă face să apară o durere vie deseori cu iradieri în epigastru. Este un semn net de iritaţie peritonială. Marele chirurg american Mondor scria că dacă se constată contractura abdomenului şi apare semnul lui Blumberg “timpul discuţi­ilor a trecut şi trebuie să intre în acţiune bisturiul”. Pentru diag­nosticarea apendicitei acute au fost propuse un şir de simptoame, care însă, au o însemnătate redusă şi înlesnesc depistarea acestei afecţi­uni numai în ansamblu.cec

Simptomul  Rovsing:  comprimarea  retrogradă  (de la stânga la drea­pta) cu împingerea conţinutului colic către cec duce la distensia cecului şi apendicelui, însoţită de durere în fosa iliacă dreaptă.

Simptomul Sitkovski: la situarea bolnavului pe partea stângă apar dureri în fosa iliacă dreaptă din cauza deplasării cecului şi apendicelui cu extinderea mezoului inflamat.

Simptomul Bartomie-Mihelson: palparea apendicelui în poziţia sus numită provoacă dureri violente, cauza fiind apropierea apendicelui inflamat de peretele abdominal şi relaxarea muşchilor peretelui în asemenea poziţie.

Simptomul Crîmov: la bărbaţi apariţia durerilor la tentativa de a introduce arătătorul în canalul inghinal.

Simptomul Koup (Cope) sau semnul psoasului: apariţia durerilor în fosa iliacă dreaptă la ridicarea piciorului drept în extensie sub un unghi de 90°.

Simptomul Obrazţov, Iavorsski-Lapinski: exacerbarea durerii la palparea regiunii cecoapendiculare, în poziţia descrisă mai sus.

Simptomul Bastedo: apariţia durerilor şi balonării porţiunii ileocecale la introducerea aerului în rect.

Simptomul “tusei”: tusa redeşteaptă durerea din fosa iliacă, însoţita de refluxul de imobilizare a abdomenului.

Este de asemenea strict necesar ca fiecare bolnav cu suspiciune la apendicită să fie supus unui tact rectal, iar femeile şi vaginal.

Diagnosticul apendicitei acute este înlesnit de analiza sângelui prin care determinăm o leucocitoză uşoară (9-12.OOO), care rareori trece de cifra 14-16.000, cu o deviere moderată spre stânga (neutrofiloză). Anali­za sângelui devine de mare valoare diagnostică la supravegherea în di­namică a bolnavului, căci astfel se poate estima caracterul evoluţiei procesului patologic. Analiza urinei, de regulă, nu prezintă careva modificări, cu excepţia apariţiei hematiilor şi leucocitelor în cadrul apendicitei retrocecale sau pelviene.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

147

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017