...






                        

14:35

Atrofia - diminuarea dimensiunilor si numãrului celulelor



Atrofia este scãderea în volum a unor organe sau a întregului organism în urma diminuãrii dimensiunilor si numãrului celulelor, cât si a altor elemente structurale fãrã sã existe, spre deosebire de distrofii, modificãri importante ale compozitiei chimice. Ca si distrofiile, atrofiile sunt urmarea unor tulburãri de metabolism produse de factori variati, dar se întâlnesc si atrofii fiziologice, dupã cum unele atrofii se situeazã la limita dintre fiziologic si patologic. Atrofiile fiziologice se mai numesc involutii. Ele sunt programate de legile dezvoltãrii organismului ducând la scãderea în volum pânã la disparitie a unor organe sau tesuturi al cãror rol diminueazã sau înceteazã într-o anumitã perioadã a vietii.tesut epitelialAstfel, în cursul vietii intrauterine involueazã si dispar unele structuri cu rol temporar sau constituind vestigii filogenetice, cum sunt pronefrosul, canalul cranio-faringian, canalul tireoglos, arcurile branhiale, coarda dorsalã. Dupã nastere se oblitereazã si se atrofiazã vasele ombilicale si canalul arterial. În adolescentã începe o involutie importantã a timusului, dupã 50 de ani si a celorlalte organe limfoide. Aceeasi involutie o prezintã si organele genitale si glandele mamare la femeie, dupã instalarea menopauzei, în ritm mai lent, si o involutie a organelor genitale ale bãrbatului.

Dupã 50 de ani se produce însã o involutie lentã, dar progresivã si ireversibilã a întregului organism care constituie involutia senilã ducând la îmbãtrânirea organismului sau senescenta lui, al cãrei desnodãmânt inevitabil este încetarea existentei. Toate tesuturile si organele se atrofiazã progresiv, pielea se subtiazã si îsi pierde elasticitatea, tesutul celular subcutanat si muscular apare diminuat, compacta oaselor se subtiazã în timp ce spongioasa se rarefiazã (osteoporozã); este foarte evidentã atrofia creierului, inimii, ficatului, rinichilor.

Aceastã involutie are un caracter universal, interesând toti indivizii speciei umane, în functie de conditionarea geneticã a duratei vietii. Existã însã importante diferente în ce priveste timpul de aparitie si extensiunea fenomenelor. Aceste diferente apar ca urmarea unor factori familiali, dar si a istoriei patologice, a bolilor de care a suferit o persoanã. În producerea involutiei senile un rol determinant îl are arterioscleroza, în special ateromatoza, boalã care se manifestã la toate persoanele trecute de 50 de ani, dar prezintã o evolutie mai mult sau mai putin gravã în functie de factorii familiali si personali mentionati.melanina

S-a emis si ipoteza cã atrofia progresivã a parenchimului diferitelor organe asociatã cu un proces de sclerozã, de înmultire a tesutului conjunctiv, ar fi expresia unui proces lent de autoagresiune, apãrut în urma dereglãrii imunitãtii uzate functional a persoanelor în vârstã.

În ce priveste atrofia patologicã, dupã cum ea se face preponderent pe seama scãderii numãrului sau a dimensiunilor organelor parenchimatoase, ea este consideratã numericã sau dimensionalã. Când de fapt nu este însotitã de modificãri importante chimice, se vorbeste de distrofii simple sau pure. De multe ori însã scãderea în dimensiuni se asociazã cu depunerea unor substante: este caracteristicã atrofia brunã a organelor bãtrânilor, cu depunere de lipofuscinã. Alteori în organul cu parenchimul diminuat creste cantitatea de tesut conjunctiv sau adipos sau poate apare tesut mucoid (atrofii fibroase, grãsoase sau mucoide). Uneori înmultirea stromei conjunctive sau adipoase a organului atrofiat poate duce la cresterea lui în dimensiuni constituind pseudohipertrofia. Este caracteristicã pseudohipertrofia grãsoasã a pancreasului la persoanele obeze, însotitã de instalarea unui diabet.

În organele cavitare, atrofia peretelui duce de obicei la relaxarea lui cu cresterea în volum a cavitãtii respective (atrofie excentricã). Când însã un concomitent proces de fibrozã produce retractia peretelui organului atrofiat apare atrofia concentricã. Suprafata organului atrofiat poate sã rãmânã netedã (atrofie netedã) sau sã capete un aspect granular (atrofie granularã), în urma înmultirii circumscrise a tesutului conjunctiv. Un organ atrofiat apare în general diminuat în volum, cu suprafata zbârcitã si vasele superficiale prezentând un traiect sinuos.

Atrofia patologicã poate si ea îmbrãca un caracter general sau sã intereseze anumite organe sau tesuturi. Atrofia generalizatã se întâlneste în stãrile de subalimentatie gravã sau inanitie putând duce la disparitia completã a tesutului adipos cu atrofia musculaturii scheletice si a organelor interne. Un aspect asemãnãtor se întâlneste în stãrile de casexie sau marasm caracteristice fazelor terminale ale unor boli incurabile, cancer, SIDA, unele boli endocrine (casexia hipofizarã Simmonds, boala Addison). În marasmul sugarului slãbirea si atrofia generalã sunt urmarea carentei alimentare în special în proteine dar si a tulburãrilor digestive.

În ce priveste atrofiile locale sau regionale, ele sunt de mai multe feluri. Atrofia de inactivitate se datoreste diminuãrii sau suprimãrii functiei unor organe în diferite împrejurãri. Imobilizarea prelungitã a unei extremitãti în cazul fracturilor produce atrofia musculaturii respective ca si osteoporozã. Obstruarea canalelor excretoare a unor glande (pancreas, glande salivare) duce la atrofia lor, dupã cum si obstruarea cãilor urinare produce atrofie renalã.

Atrofia neurotroficã se întâlneste în cazuri de leziuni nervoase, cu distrugerea neuronilor motori, se observã în special în muschii scheletici ca urmare a poliomielitei sau dupã alte leziuni nervoase inflamatoare, tumorale sau traumatice. Atrofia endocrinã este urmarea functiei insuficiente a unor glande endocrine care stimuleazã alte glande sau organe. Atrofia ischemicã este rezultatul aportului scãzut de sânge în unele organe, consecinta leziunilor arteriale distrofice (arteriosclerozã) sau inflamatoare. Ischemia prelungitã este de asemenea cauza atrofiei prin compresiune, când un organ sau tesut este comprimat de o formatiune patologicã din vecinãtate (chisturi, tumori, anevrisme).

În conditii particulare atrofia gravã a unui organ, cu o importantã diminuare a celulelor parenchimatoase este urmarea actiunii radiatiilor ionizante sau a unor substante toxice.Metabolismul Asa se întâmplã cu tesuturile hematopoietice si limfoide, ca si cu glandele sexuale. Într-o serie de împrejurãri, disparitia progresivã a parenchimului unui organ si înlocuirea lui cu tesut fibros (atrofie fibroasã) este urmarea unui proces inflamator cronic, inclusiv de naturã autoimunã (tiroidita Hashimoto, gastrita atroficã, scleroza glandelor salivare si lacrimale în sindromul Sjogren).

Atrofia trebuie diferentiatã de aplazie si hipoplazie. Aplazia sau agenezia este lipsa completã de dezvoltare a unor organe sau tesuturi: lipsa congenitalã a unui rinichi, a unui testicul. Hipoplazia sau hipogenezia este dezvoltarea insuficientã a unui organ în timpul vietii intrauterine sau în copilãrie. De multe ori este vorba de o insuficientã endocrinã. Astfel insuficienta hipofizarã poate produce nanism cu hipoplazie genitalã, dupã cum insuficienta tiroidianã în copilãrie determinã nanism cu cretinism. Spre deosebire de hipoplazie, care este o malformatie prin lipsã de dezvoltare si se caracterizeazã prin capsule netede si vase rectilinii, atrofia apare ca o regresiune a unui organ normal.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

64

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017