...






                        

21:31

Biguanidele. Grupul metforminei – preparatele antidiabetice



Biguanidele sunt derivaţi de guanidină. Au fost introduse în terapia diabetului zaharat de Pomeranţ şi Krall în 1957. Mecanismul de acţiune al biguanidelor

  1. Sporesc captarea glucozei de către muşchi.
  2. Inhibă gluconeogeneza hepatică.
  3. Micşorează absorbţia intestinală a glucozei, aminoacizilor, acizilor biliari şi a vit.Bp.
  4. Inhibă lipogeneza şi sporesc lipoliza.
  5. Reduc apetitul.
  6. Sporesc glicoliza anaerobă şi producerea lactatului şi piruvatului cu creşterea coeficientului lactat/piruvat.
  7. Activează fibrinoliza.

Efecte secundare

  • lactacidoză;
  • fenomene dispeptice (greaţă, vărsături, disconfort în regiunea abdominală, diaree, gust metalic în gură);
  • erupţii cutanate;
  • pierdere ponderală;
  • anemie prin deficit de vit.B12;
  • acutizarea polineuropatiei diabetice.

 

Indicaţii

  1. Diabetul zaharat de tip II la obezi.
  2. Diabetul zaharat de tip II la normoponderali în combinaţie cu sulfanilureicele când monoterapia nu asigură compensarea.
  3. în diabetul de tip 1 insulinorezistent în combinaţie cu insulina.

 

Contraindicaţii

  1. Cetoacidoză, precomă şi come diabetice.
  2. Sarcină, perioada de lactaţie.
  3. Intervenţii chirurgicale.
  4. Infecţii acute sau acutizarea infecţiilor cronice.
  5. Hepatopatii şi neuropatii severe.
  6. Gangrena diabetică şi alte afecţiuni purulente.
  7. Afecţiunile cronice care evoluează cu hipoxie.
  8. Polineuropatia diabetică.
  9. Deficitul de masă corporală.
  10. Etilismul.

 

In prezent se folosesc următoarele preparate:

  1. Butilbiguanide (adebit, silubin, buformin).
  2. Dimetilbiguanide (glucofag, metformin, siofor). Caracteristica clinico-farmacologică a Biguanidele pot fi folosite ca monoterapie la diabeticii de tip II obezi după eşecul regimului igieno-dietetic, sau în asociere cu sulfonilureicele sau cu insulina. In monoterapie riscul de hipoglicemie este nul.

Combinaţia sulfamide - hipoglicemiante-biguanide asociază două medicamente: unul insulino-stimulant şi altul insulino-sensibilizant. Această strategie, cu o atentă monitorizare glicemică şi în asociere cu măsurile igieno-dietetice, permite adesea de a întârzia cu mult (a evita) insulinoterapia.

Terapia asociată apare ca ceva firesc după 4-5 ani de monoterapie. Medicamentul iniţial se va păstra în doze maxime, iar cel nou se va administra cu doze mici, crescute ulterior în trepte.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

7

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017