...





                        

21:46

Boala Brill. Etiologia si Tabloul clinic



Etiologic Agentul afecţiunii este Rickettsia prowazeki, care după datele lui Zinsser şi Castaneda (1933), Murray şi coaut. (1950 ; 1951), Murray şi Snyder (1951) are proprietăţi biologice, morfologice şi antigenice identice cu tulpinile „clasice". V. Kolotov (1969), V. Pşenicinov şi coaut. (1970) au demonstrat experimental existenţa unei etape de „latenţă" în evoluţia Rickettsia prowa­zeki şi posibilitatea persistenţei îndelungate a unor forme nevizualizabile de germen infecţios în organism. Autorii consideră că imunitatea specifică a celor care au suportat tifos suprimă dezvoltarea R. prowazeki tipice, dar o parte din germeni imaturi şi în depresiune forţată rămîn apţi de supravieţuire îndelun­gată în ţesuturile receptive. Rickettsiile nematurate, care nu intră în contact cu anticorpii şi nu sînt mobilizate de aceştia, pot pătrunde periodic în sînge, unde afectează noi celule. în astfel de circumstanţe pe fond de imunitate compromisă pot evolua forme tipice de agenţi, care, presupun autorii, pot deveni cauza tifosului exantematic de reîmbolnăvire, adică a bolii Brill, dar întotdeauna prezentînd concentraţii mici de germeni în sînge.Rickettsia

Tablou clinic. Tifosul recidivant evoluează în forme mai uşoare decît tifo­sul exantematic epidemic, însă toţi pacienţii realizează un complex simptoma­tic caracteristic primoinfecţiei, întrucît patogenia ambelor variante de ricket­tsioze Prowazeki este identică. Informaţii despre perioada de incubare în ti­fosul recidivant nu avem, căci nu reuşeşte niciodată elucidarea cauzei ce a reactivat infecţia.

Boala debutează acut, cu senzaţie de căldură, uneori cu frison uşor, aste­nie, cefalee, insomnie, inapetenţă, ascensiune termică. Toate aceste semne pro­gresează în curs de 2—3 zile cînd bolnavii mai rămîn pe picioare. în primele zile cefaleea este dominant puternică. Un semn caracteristic este insomnia rebelă. Febra atinge valori importante (38—40°C) către a 4—5-a zi de boală, menţinîndu-se în medie 8—10 zile. De obicei se remarcă defervescenţă cri­tică în liză scurtă. în primele zile de boală bolnavul prezintă în mod obişnuit facies hiperemiat şi păstos, stare de excitaţie febrilă, sclipire a ochilor, hipere­mie a conjunctivelor, hiperemie a pielii gîtului şi trunchiului, buze cu uşoară cianoză, semnul ciupitului pozitiv, elemente discrete de erupţie conjunctival (semnul Chiari—Avţîn), enanteme pe aria uşor hiperemiată a mucoasei pala­tine (semnul Rosenberg). Peste 4—6 zile de la debut, uneori şi peste 7—8 zile, la majoritatea bolnavilor se produc erupţii rozeolo-peteşiale bogate cu sediu predilect pe tegumentul toracic, linia medio-axilară, pe spate, suprafeţele de flexiune a braţelor. Comparate cu cele din tifosul epidemic, peteşiile sînt mai puţine la număr, predominînd erupţia rozeolică, care durează 5—7 zile şi dis­pare fără urme. La circa 25—30% din bolnavi se atestă numai rozeole sau elemente rozeolo-papuloase. La 8—12% din bolnavi erupţiile lipsesc. Se întîm­plă dispnee, dar respiraţia respectă ca frecvenţă ascensiunea termică, la fel ca şi pulsul. Tahicardia este prezentă la sub 25% din pacienţi, deseori se con­stată bradicardie. Mai permanentă este hipotonia. Zgomotele cardiace sînt asurzite (uneori considerabil), se auscultă suflu sistolic. Electrocardiograf ia relevă semne de miocardită difuză, care persistă uneori încă mult timp după externare. Limba este saburală, uscată. Hepato- şi splenomegalie moderată prezintă 72—75% din afectaţi. Se întîmplă oligurie, albuminurie neimportantă şi rareori — ischiurie paradoxală.

Un polimorfism caracteristic prezintă simptomatologia condiţionată de leziunile sistemului nervos central. Durerile de cap şi insomnia sînt tot atît de crude şi chinuitoare, ca şi în cazul tifosului clasic. Aproape de aceeaşi intensitate este şi euforia. Mai rar se remarcă tulburări psihice, în schimb exci­taţia sau inhibiţia bolnavilor, delirul oniroid moderat, alteori şi depersonali­zarea, excitaţia motorie de anumit grad sînt atestate destul de frecvent. RickettsiaUneori se produce tremor generalizat (tremor al buzelor şi al extremităţilor, în spe­cial la degete, o oarecare disartrie), o uşoară ştergere a şanţului nazolabial, deviaţie linguală, semnul Govorov—Gaudelier, meningism. Unul sau cîteva din aceste semne se conturează deja peste 3—4 zile de la debut. Mai frecvent decît celelalte se constată semnul Govorov—Gaudelier şi hiperestezia cutanată. Nu este de excepţie nevrita acustico-vestibulară. Forma clinică de evoluţie a maladiei este mai des de gravitate medie (76—77%), uşoară (14—16%) şi foarte rar — severă. Devierile din formula sîngelul nu sînt concludente.

Convalescenţa începe la a 10—12-a zi de evoluţie şi durează o perioadă mai scurtă decît în tifosul epidemic. Funcţia cardiovasculară revine la parametrii normali după 5—7 zile de temperatură normală, doar în cazuri aparte se poate înregistra la intervale mai îndepărtate miocardită postinfecţioasă. Func­ţia sistemului nervos central se restabileşte către a 15—17-a zi de temperatură normală. Dimensiunile splinei şi ficatului revin la iniţial spre a 3—4-a zi de convalescenţă. Bolnavii pot fi externaţi nu mai devreme decît peste 11 —12 zile de valori termice normale.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

89

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017