...






                        

19:04

Boala bronşiectatică



Bronşiectaziile indiferent de originea etiopatogenică, sunt caracterizate prin lărgirea (dilatarea) permanentă, definitivă şi ireversibilă a bronhiilor însoţită  de obicei de supuraţie. Există rar bronşiectazii fără supuraţie (forme uscate, forme hemoptoice). Bronşiectaziile constituie  3-4% printre afecţiunile nespecifice ale plămânului, 6-7%  - printre inflamaţiile cronice nespecifice pulmonare şi sunt depistate în 1.1-1.3% din cazuri la un examen profilactic a populaţiei. Sunt mai frecvente la bărbaţi, mai ales la copii înainte de 15 ani (1/2 din cazuri). În ţările social-economic bine dezvoltate datorita vaccinărilor profilactice a copiilor şi antibioterapiei în ultimele decenii numărul bolnavilor cu bronşiectazii a scăzut considerabil.

În prezent nu se mai fac dezbateri în literatura de specialitate pe marginea următoarelor probleme – sunt bronşiectaziile o entitate independentă sau sunt secundare unor leziuni preexistente pulmonare (supuraţiilor specifice şi nespecifice cronice pulmonare).

Boala bronşiectatică ca unitate nozologica este inclusă în nomenclatura OMS. Pentru această maladie este caracteristic următoarele: se dezvolta pe fondul parenchimului pulmonar normal, are  localizarea tipica (lobii inferiori pulmonari preponderent), apare,  ca regula, la copii şi adolescenţi,  este legata de obstrucţia bronşica cu atelectazii şi emfizem, se asociază cu supuraţie cronică nespecifică  a bronhiilor, care în dependenţa de stadiu şi gradul de răspândire cere sancţiune chirurgicală.

Etiopatogenia. Este cea mai dificilă problemă în studiul bronşiectaziilor. Numeroasele teorii ale etiopatogeniei ne vorbesc despre faptul, ca până în prezent nu exista o teorie valabilă. Toate bronşiectaziile sunt divizate în 2 grupe: congenitale şi dobândite

Bronşiectaziile congenitale sunt foarte rar întâlnite (5-6%), însă ridică probleme dificile asupra etiopatogeniei. Pentru susţinere originii congenitale sunt necesare anumite criterii:

  1. asocierea lor cu alte vicii congenitale: sindromul Marfan (patologia ţesutului conjunctiv şi deformarea cutiei toracice); sindromul Kartagener (sinuzită, inversiunea viscerală, polichistoza pancreasului); sindromul Williams-Campbell – bronhomalacia (hipoplazia sau agenezia simetrica a cartilagiilor bronşiilor subsegmentare), sindromul Mounier-Khun (traheobronhomegalia) etc.;
  2. configuraţia chistica (bronşiectazii chistice) la copii;
  3. prezenţa unei circulaţii de tip sistemic, care iriga aceste teritorii, o vascularizare mai săraca s-au chiar dispariţia ramurilor arterei pulmonare pe acest teritoriu;

O altă teorie, care merită atenţie, în patogenia bronşiectaziilor pune în evidenţă acţiunea factorilor neuro-vegetativi. Delarue, Lemoine, Lindberg susţin că tulburările vasculo-nervoase produc dilataţii reflexe reversibile ale bronhiilor. Dacă survine, însă, o staza prelungită şi se adaugă o infecţie, dilataţiile devin ireversibile.

În concluzie menţionăm, că în apariţia bronşiectaziilor, mai ales a celor “secundare”, este necesar de reţinut următorii factori mai importanţi:

  1. Factorii mecanici – obstrucţiile bronşice intra- sau extralumenare de diferite etiologii (corpi străini aspiraţi, tumori, pneumoscleroză, pahipleurită, etc). Ei produc o stază la periferie  a bronhiilor obstruate cu asocierea infecţiei.
  2. Factorii infecţioşi – cei mai importanţi în declanşarea patologiei. Inflamaţia acută sau cronică provoacă leziuni destructive ale peretelui bronhiei, înlocuind toate straturile cu ţesut conjunctiv şi pierderea elasticităţii.
  3. Presiunea intrabronşică crescută cauzată de stagnarea secreţiilor mucopurulente, pierderea elasticităţii peretelui bronşic produce dilataţia continuă a bronhiilor.

Anatomia patologica. Varietăţile anatomice ale bronşiectaziilor sunt: dilataţii cilindrice, varicoase, sacciforme sau pseudochistice, ampulare. Ele se mai divizează în bronşiectazii cu- sau fără atelectazie. Bronşiectaziile cu atelectazii se caracterizează prin următoarele: lobul afectat este micşorat în volum, de culoare roză, lipsit de pigmentul antracotic (afuncţional). Pe secţiune se depistează bronhiile dilatate. În lipsa atelectaziilor – culoare este normala. Dacă nu este interesat parenchimul dimensiunile lobului afectat sunt normale. Dilataţiile cilindrice sunt cele mai frecvent întâlnite. Bronhiile sunt dilatate uniform, diametrul lor este mărit regulat în forma de cilindru. Se întind până la ultimele diviziuni bronşice, păstrând o serie de colaterale, ce asigură aerarea teritoriului respectiv (Fig. 10). Bronşiectaziile  varicoase sunt nişte dilataţii întrerupte de strangulări frecvent întâlnite. O parte din ele păstrează colaterale funcţionale unele au terminaţii ampulare.

Dilataţiile sacciforme au dimensiuni mari, luând uneori forma unor chisturi regulate. Aspectele pseudochistice pot fi confundate cu plămânul pseudochistic congenital sau cu diverse chisturi dobândite. Dilataţiile ampulare sunt terminale. Ele se deosebesc de cele pseudochistice prin schimbări mai pronunţate ale parenchimului. Parenchimul este sclerozat. 

Microscopic. Modificările histologice depind de stadiul procesului patologic. Schimbările morfopatologice din stadiul I se limitează în dilataţia bronhiilor mici. Pereţii sunt căptuşiţi cu epiteliu cilindric. Cavitatea bronhiei este completată cu mucus. Supuraţia lipseşte. În stadiul II se constată schimbări inflamatorii – supurative. Integritatea epiteliului este afectată, pe alocuri epiteliul celiat este înlocuit cu epiteliu plat pluristratificat. Sunt prezente eroziuni ale stratului mucos, stratul submucos se transformează în ţesut conjunctiv. În stadiul III este afectată toată integritatea peretelui bronşic, transformat în ţesut conjunctiv cu implicarea parenchimului pulmonar (pneumoscleroză).

Clasificarea bronşiectaziilor.

  1. După etiologie: congenitale şi dobândite.
  2. După variaţiile anatomice: dilataţii cilindrice, varicoase, pseudochistoase (sacciforme), ampulare.
  3. După modificările morfologice: stadiul I, II, III.
  4. După răspândirea procesului patologic: bronşiectazii unilaterale, bilaterale, cu afectarea segmentară, lobară, plămân distrus.
  5. După evoluţia clinică: perioada de remisiune şi de acutizare.
  6. După gravitatea maladiei: forma uşoara, forma cu manifestări pronunţate, forma gravă şi forma cu complicaţii (abcedare, hemoragii, empiem pleural, procese septico-purulente la distanţă, pneumoscleroză difuză, amiloidoză viscerală etc.).
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

21

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017