...






                        

09:38

Bolile glandei mamare



Deosebita importanţă a patologiei mamare este subliniată de faptul că un mare număr de femei nu sunt conştiente că  suferă de existenţa unor tulburări care duc la constituirea mastozei fibrochistice, cea mai frecventă boală a acestui organ. De asemenea, într-un număr important de cazuri, mastoza fibrochistică poate duce la apariţia carcinomului mamar, cea mai frecventă formă de tumoare malignă a sexului feminin. Din aceste cauze, leziunile mamare trebuie bine cunoscute pentru a se putea preveni sau recunoaşte această boală gravă într-un stadiu cât mai timpuriu.

Malformaţii congenitale

 

Glande mamare şi mameloane supranumerare pot să apară uneori ca urmare a involuţiei incomplete a crestelor mamare care la embrion se întind de la rădăcina membrelor superioare la cea a membrelor inferioare şi pe linia cărora se dezvoltă una sau mai multe perechi de mamele. Mai frecvent se întâlnesc una sau două perechi de glande supranumerare, de obicei cu localizare abdominală (polimastie). Dezvoltarea unor mameloane supranumerare se numeşte politelie.

Ţesutul mamar accesor se întâlneşte mai ales în axilă. Întrucât poate suferi modificări chistice sau hipertrofii legate de graviditate sau lactaţie, poate sugera hipertrofia ganglionilor axilari. Natura leziunii se lămureşte prin examen microscopic.

Retracţia sau inversiunea mamelonului se întâlneşte în cazul unor sâni mari, pendulanţi. Nu trebuie confundată cu retracţia produsă de un proces tumoral.

 

Inflamaţii

 

Inflamaţiile acute ale glandei mamare, mastitele acute, sunt de multe ori legate de alăptare. Se întâlnesc forme seroase, cu tumefacţia glandei şi înroşirea tegumentelor. Formele supurate, de obicei abcedate (abces mamar), mai rară flegmonoase. Sunt produse de stafilococi sau streptococi; cedează la tratamentul cu antibiotice dar necesită uneori intervenţie chirurgicală.

În ce priveşte mastitele cronice, uneori transmiterea infecţiei tuberculoase de la plămâni la glanda mamară, prin intermediul unei carii costale, poate să simuleze cancerul, dar natura bolii este elucidată de examenul microscopic intraoperator. Foarte rar se mai întâlneşte azi sifilisul, care înainte producea leziuni în toate trei fazele sale (era caracteristic sifilomul primar pe mamelonul unei doici care alăpta un nou născut sifilitic).

Lipogranulomul mamar este de obicei urmarea unui traumatism cu necroza ţesutului adipos, urmată de constituirea unui focar lipogranulomatos cu celule gigante care evoluează spre fibroză. Poate simula o leziune canceroasă.

Displaziile mamare

 

Reprezintă o parte importantă a patologiei mamare întrucât se întâlnesc frecvent şi trebuie diferenţiate de cancerul mamar.

Hipertrofia glandelor mamare poate apare la diferite vârste ca urmare a faptului ca ţesutul mamar este excesiv de sensibil la cantităţi normale de hormoni sau aceşti hormoni sunt secretaţi în cantităţi excesive. O expresie a acestei hipertrofii sub acţiune hormonală este hipertrofia ţesutului glandular asociată cu fenomene de secreţie care se poate întâlni la nou născuţi de ambele sexe sub acţiunea hormonilor materni, fenomen fără semnificaţie patologică. Hipertrofia sânilor înainte de pubertate poate fi expresia unei tumori ovariene secretante (tumoare de granuloasă, coriocarcinom), dar şi de hipofiză sau glanda suprarenală. La adolescente, dezvoltarea sânilor poate fi urmată de hipertrofia, uneori foarte importantă, a uneia sau a ambelor glande mamare, datorită probabil unei suprasolicitari hormonale sau unei sensibilităţi exagerate care poate interesa uneori un singur sân. Nu prezintă inconveniente patologice, cu excepţia considerentelor estetice, care impun uneori corectare chirurgicală.

Ectazia canalelor galactofore se întâlneşte între 35 - 50 ani, caracterizându-se prin hiperplazia şi dilatarea canalelor de la nivelul unui segment sau al mai multor segmente ale glandei. În porţiunile dilatate se acumulează secreţie lactescentă (mastoză secretantă) putând duce la formarea de cavităţi chistice sub presiune (galactocel). Ruperea pereţilor chisturilor determină reacţii inflamatoare cu caracter lipogranulomatos, datorită conţinutului bogat în lipide al secreţiei. Cu timpul leziunile devin bogate în plasmocite, realizându-se aspectul unei mastite plasmocitare. Dacă ectazia iniţială apare la palpare ca noduli bine determinaţi, reacţia inflamatoare conferă leziunii un caracter mai difuz şi o anumită duritate, ridicând suspiciunea unei leziuni neoplazice şi necesitând îndepartarea chirurgicală şi examen microscopic intraoperator. Cauza bolii ar fi tulburarile de secreţie a hormonilor ovarieni.

Adenoza sau hiperplazia epitelială benignă se întâlneşte între 35 - 45 ani, fiind de multe ori unilaterală şi interesând sectoare limitate ale glandei. Apare frecvent în legatură cu o solicitare hormonală exagerată. Se produce o hiperplazie circumscrisă sau mai difuză a glandelor asociată cu dilatarea lor chistică şi hiperplazia papilară a epiteliului, dar şi o hiperplazie de ţesut conjunctiv interstiţial care până la urmă comprimă glandele, turtindu-le, dându-le un aspect trabecular şi producând forma numită adenoză sclerozantă. Boala este importantă în special pentru diagnosticul diferenţial cu carcinomul: bilateralitatea leziunii, prezenţa chisturilor şi o anumită sensibilitate permite un diagnostic clinic, dar în cazurile unilaterale, limitate, cu apariţia unor placarde dure diagnosticul corect nu este asigurat decât de examenul microscopic, care şi el este foarte dificil intraoperator în unele cazuri. Nu rar, carcinomul poate apare într-un sân cu adenoză.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

103

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017