...





                        

18:53

Bolile organelor genitale feminine



1.Malformaţii

 Foarte rar se întâlnesc agenezii ale organelor genitale feminine sau lipsa completă sau parţială de permeabilitate a tractului genital (ginatrezie). Mai frecvent, lipsa de resorbţie a septului rezultat din fuziunea celor două canale Muller duce la împărţirea orificiului vulvar, a vaginului sau chiar a cavităţii uterine în două compartimente (când orificiul extern al canalului cervical este dublu se vorbeşte de biforie). Lipsa de fuziune la nivelul uterului poate duce la apariţia unui uter dublu pe toată întinderea sa (uter didelf) sau numai la nivelul corpului (uter bicorn unicol); când defectul apare numai ca un şanţ la nivelul fundului uterin se vorbeşte de uter arcuat. Când lipseşte jumătate din uter anomalia poartă numele de uter unicorn. Malformaţiile aparatului genital feminin sunt o cauză a lipsei de fertilitate.organele-genitale-feminine

Se mai poate întâlni imperforarea himenului care devine evidentă odată cu apariţia ciclurilor menstruale, când sângele se acumulează în vagin, cavitatea uterină, trompă, putând curge în peritoneu.

Din resturile canalelor Wolff pot apare diferite formaţiuni chistice. Astfel, lateral de uter şi vagin se întâlnesc chisturile Gartner, care pot atinge dimensiuni de 5 -6 cm. Din paraovar sau organul lui Rosenmuller, rest de canal Wolff corespunzând epididimului, pot apare în jurul ovarului chisturi parovariene; din segmentul extrem al canalului iau naştere chisturile numite hidatidele lui Morgagni.

Mult mai interesante sunt anomaliile legate de aberaţii ale cromosomilor sexuali sau disgenezia gonadică care se caracterizează prin infantilism sexual, ovare fibroase în care nu se pot pune în evidenţă foliculi, statură mică şi diferite malformaţii. Întrucât cariotipul este de 45 XO, lipsind un cromozom X, cromatina sexuală este absentă. Există şi variante ale bolii în care în organism se întâlnesc celule diferite în ce priveşte cariotipul (mozaicism): 45 XO / 46 XX, 45 XO / 46 XX / 47 XXX şi la care se poate pune în evidenţă în unele celule cromatina sexuală în ciuda existenţei sindromului Turner. Foarte rar, sindromul se întâlneşte pe lângă un cariotip normal (46 XX), presupunându-se existenţa unor deleţii cromozomiale.

În contrast, se întâlnesc suprafemele, posesoare a unor cariotipuri 47 XXX, 48 XXXX sau 49 XXXXX, care prezintă unele tulburări menstruale sau chiar amenoree, ca şi menopauză precoce; pe măsură ce numărul cromozomilor X creşte, se accentuiază fenomenele de retardare intelectuală. Cromatina sexuală apare multiplă în aceste cazuri.

În ce priveşte hermafrodiţii, persoane care posedă ambele glande sexuale, cei mai mulţi prezintă un cariotip 46 XX, existând însă şi cazuri de monaicism 46 XX / 46 XY sau 46 XX / 47 XXY. În cazul pseudohermafroditelor femele, cu tot cariotipul 46 XX, ovarele sunt hipoplazice şi organele sexuale ambigue în urma unei hipersecreţii de androgeni de către corticosuprarenală.

 

    

2.Patologia vulvei

 

Vulva, organ expus infecţiei microbiene favorizate de umiditatea mediului, prezintă o patologie complexă. Se întâlnesc vulvite nespecifice, catarale, supurate sau ulceroase atunci când rezistenţa organismului la infecţia microbiană este scăzută cum se întâmplă în boli de sânge, uremie, diabet, stări de denutriţie, hipovitaminoze (pruritul vulvar determinat de procesul inflamator poate fi uneori simptomul revelator al unui diabet), ca şi în cursul erisipelului, eczemei sau a dermatitelor alergice. Bolile venerice interesează de asemenea organul. Întrucât gonococul nu iubeşte epiteliul pavimentos, la femei blenoragia interesează glandele perivulvare ale lui Bartholin sau Skene care prezintă un proces inflamator supurativ; vulvovaginite supurate gonococice se întâlnesc numai la fetiţe. Pe porţiunea cutanată sau mucoasă a vulvei se întâlnesc leziunile primare din sifilisşancru moale (ulceraţie cu formă neregulată şi margini decolate moi) şi limfogranulom venerian (mică veziculă sau ulceraţie de multe ori neobservată); se reaminteşte faptul că în ultima boală hipertrofia ganglionilor perirectali poate simula un cancer al acestui organ.

La fetiţe, în difterie se poate întâlni uneori vulvovaginită pseudomembranoasă, după cum vulva este un sediu preferat al erupţiilor herpetice, uneori legate de ciclul menstrual. Tuberculoza vulvară este excepţională, mai des se întâlnesc vulvite sau vulvovaginite micotice.aparatul reproducator

La femei mai în vârstă, în special după menopauză, apar diferite forme de vulvită cronică, asociate uneori cu modificări particulare displazice, în special apariţia de plăci leucoplazice. A fost numită crauroză vulvară, vulvita cronică atrofică caracterizată prin atrofie pergamentoasă a labiilor cu strâmtorarea vaginului. Microscopic se observă subţierea epidermului cu dispariţia crestelor epiteliale şi fibroza corionului, asociate cu hipercheratoză uneori marcată şi infiltrate de inflamaţie cronică. Leziunile progresează lent, predispunând la infecţii repetate, dar  transformarea malignă este foarte rară (1-4%). S-a pus pe seama unor reacţii autoimune sau a unor tulburări hormonale. Alteori se observă hiperplazia importantă a epiteliului, asociată cu hipercheratoză şi activitate mitotică crescută pe fondul unui proces inflamator dermic, leziune numită hiperplazie pavimentoasă; prezintă de asemenea o tendinţă redusă de malignizare.

Tumorile reprezintă cea mai importantă parte a patologiei vulvare. Se intâlnesc fibroame, neurofibroame, angioame, adenoame sebacee sau sudoripare, dintre care adenomul papilar seamănă cu leziuni ale glandei mamare. Caracteristice sunt condiloamele acuminate, leziuni venerice ascuţite, cheratinizate de obicei multiple, putându-se extinde pe suprafaţa perineului, până la anus. Microscopic apar ca papiloame acantozice hipercheratozice. Caracteristică este prezenţa unor celule cu vacuole perinucleare, koilocite, modificare datorită faptului că leziunea este urmarea infecţiei cu tipurile 6 şi 11 de virus papiloma. Apariţia leziunilor este condiţionată de lipsa de igienă locală şi de o stare de imunodeficienţă şi e evidentă transmiterea veneriană a infecţiei. Nu există însă tendinţă de transformare malignă, în contrast cu unele leziuni produse de alte tipuri de virus din grupul papiloma.

Tumoarea malignă caracteristică vulvei este carcinomul spinocelular, apărut de multe ori pe fondul unei leucoplazii, sub forma vegetantă sau ulcerată. Poate fi surprins intr-un stadiu intraepitelial (boala lui Bowen). Se intâlnesc constant koilocite şi în 90% din cazuri se izolează tipurile 16 şi 18 de virus papiloma. Apare mai frecvent la persoanele imunodeprimate, uneori concomitent cu leziuni similare în vagin sau colul uterin şi uneori involuează spontan. Forme mai rare, fără legatură cu infecţia virală, pot apare pe fondul unei crauroze sau hiperplazii pavimentoase.

S-au observat şi carcinoame bazocelulare, carcinoame verucoase, adenocarcinoame de glande sebacee sau sudoripare sau chiar carcinoame similare celor din glanda mamară. Vulva este de asemenea un loc prefenţial de apariţie a bolii Paget. Aceasta este un carcinom plecat de pe canalele glandulare principale care interceptează şi ulcerează epidermul supraiacent, în cazul glandei mamare, mamelonul. În cazul vulvei, un carcinom plecat din glande sebacee sau sudoripare invadează epiteliul supraiacent sub forma unor grămezi de celule mari, cu citoplasma clară. În sfârşit, vulva este şi un loc de apariţie a melanomului malign.

 

 

3.Bolile vaginului.

 

Vaginitele sau colpitele sunt de multe ori complicaţii ale vulvitelor, prezentând în general acelaşi aspect (vulvovaginite purulente gnococice, vulvovaginite pseudomembranoase difterice la fetiţe). O afecţiune frecventă este vaginita acută sau cronică cu Trichomonas vaginalis, parazit flagelat în formă de frunză uşor de pus în evidenţă în preparatul nativ de secreţie vaginală datorită mobilităţii sale. Mucoasa vaginală este congestionată, roşie, granulată, cu aspect de fragă, acoperită de o secreţie mucoasă spumoasă. Infecţia se poate transmite la uretră sau chiar la vezică. S-au menţionat vaginitele micotice. Se numeşte vaginită senilă, atrofia mucoasei după menopauză, complicată cu inflamaţie datorită susceptibilităţii la infecţii.ginecologie

Tumorile benigne ale vaginului se prezintă sub formă de papiloame, fibroame, leiomioame, hemangioame, ca şi focare de endometrioză sau polipi deciduali. Tumorile maligne sunt rare. Carcinoamele îmbracă de obicei forma pavimentoasă, dar se întâlnesc şi adenocarcinoame. La nivelul vaginului, ca şi în alte segmente ale tractului genital feminin, se întâlneşte tumoarea mezodermică mixtă sau sarcomul botrioid. Apare la orice vârstă sub forma unor mase gelatinoase cu aspect de ciorchine de strugure care de multe ori proemină în vulvă. Microscopic se întâlnesc diferite ţesuturi mezodermice, conjunctiv, mucos, muscular neted şi striat, cartilaginos, osos, precum şi formaţii glandulare. Este extrem de malignă, invadând ţesuturile învecinate şi producând metastaze la distanţă.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

339

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017