...






                        

18:04

Cancerul - probleme de prevenire diagnostic si tratament



Orice nouã informatie asupra agentilor carcinogeni contribuie la o mai eficientã prevenire a bolii. Protectia împotriva radiatiilor si carcinogenilor industriali poate îndepãrta aparitia tumorilor produse de acesti factori. În prezent se duce o intensã campanie împotriva poluãrii atmosferei marilor orase, care trebuie sã ducã  la o diminuare a incidentei cancerului bronhopulmonar, dacã si rezultatele campaniei concomitente antifumat vor fi tot atât de eficiente. S-a mentionat semnificativa scãdere a incidentei cancerului gastric prin reducerea consumului de alimente conservate prin fum. Din pãcate nu în toate localizãrile cancerului se cunosc factorii responsabili de aparitia tumorii, dar studii atente în regiuni cu incidentã mare a unor anumite forme au dat în ultimul timp rezultate promitãtoare.

În stadiul actual al cunostintelor este foarte importantã recunoasterea, supravegherea si tratarea corectã  a stãrilor precanceroase, leziuni care prezintã o tendintã pronuntatã de transformare în cancer (displaziile de col uterin, mastoza fibrochisticã, polipoza intestinalã, neurofibromatoza generalizatã). Prezenta acestor leziuni nu implicã neapãrat transformarea lor în cancer, dar tratamentul corect, eventual îndepãrtarea lor în anumite cazuri, previne aceastã eventualitate.

În cazul când totusi cancerul apare, este foarte important sã fie diagnosticat într-o fazã timpurie, când nu a produs încã metastaze. În unele localizãri acest lucru se realizeazã prin examinãri citologice de masã (în cazul cancerului de col uterin, bronhopulmonar, cutanat). Întrucât aparitia tumorii se traduce prin prezenta de celule anormale, acestea pot fi recunoscute prin examenul microscopic al secretiei vaginale, al sputei sau al altor secretii. Aproape toate organele pot fi explorate prin metoda simplã a examenului citologic al secretiilor sau exudatelor continând celule tumorale descuamate (citologie exfoliativã) sau a materialului obtinut cu ajutorul unei punctii (citologie aspirativã) din cele mai diverse organe (ganglioni, splinã, mãduvã hematogenã, rinichi, ficat, prostatã etc).

Metoda a fost imaginatã de Aurel Babes si George Papanicolaou. În functie de aspectul celulelor, existã dupã Papanicolaou 5 tipuri de frotiuri:

Tipul I- normal

Tipul II- probabil normal (usoare atipii)

Tipul III- suspect (atipii mai pronuntate exprimând displazii sau cancer)

Tipul IV- probabil malign (modificãri sugerând puternic anaplazia canceroasã)

Tipul V- sigur malign (numeroase celule canceroase atipice).

Utilizarea acestei metode a permis în numeroase tãri, inclusiv la noi, diagnosticul cancerului de col într-un stadiu cu totul precoce, de multe ori intraepitelial si solutionarea terapeuticã eficientã a uneia din cele mai frecvente forme, dacã nu cea mai frecventã a cancerului la femeie. Astãzi forme grave de cancer de col nu apar decât din cauza neglijentei bolnavei. În alte forme mai dificil de recunoscut, cum este cancerul mamar, existã metode care permit depistarea unor focare incipiente prin examene de masã prin metode imagistice moderne. În unele forme de cancer, în sânge pot fi puse în evidentã anumite substante de naturã antigenicã proprii unui anumit tip de tumoare (alfa fetoproteina în cancerele hepatocelulare, antigenul carcinoembrionar în carcinoamele tractului digestiv).

O metodã eficientã de recunoastere a diferitelor cancere este si explorarea clinicã atentã a indivizilor trecuti de 40 de ani cu ocazia examenelor medicale periodice, insistându-se cu anamneza si examenul obiectiv asupra localizãrilor mai frecvente ale bolii. La femei este recomandabilã autopalparea blândã a sânului o datã pe lunã si prezentarea la medicul de specialitate în cazul aparitiei unui nodul.

În mod corect, existenta unei tumori maligne suspectate de examenul clinic si precizate de cel citologic, trebuie confirmatã prin examen histologic, prin executarea unei biopsii. Astãzi si probabil mult timp încã, examenul histologic reprezintã cea mai precisã metodã de diagnostic a cancerului, singura incontestabilã.

În ultimul timp s-au fãcut mari eforturi spre a se aprecia cât mai corect extensiunea si gravitatea unui cancer, permitând formularea unui prognostic real si aplicarea celui mai potrivit tratament. În functie de extensiunea tumorii s-au propus urmãtoarele stadii ale procesului tumoral:

Stadiul 0   - cancer intraepitelial

Stadiul I   - tumoare localizatã în organul respectiv

Stadiul II  - tumoare interesând si ganglionii regionali

Stadiul III - tumoare invadând organele învecinate

Stadiul IV - tumoare producând metastaze la distantã

La propunerea Uniunii Internationale contra Cancerului care organizeazã lupta anticanceroasã în lumea întreagã s-a propus utilizarea clasificãrii TNM imaginatã de Pierre Denoix si definitivatã de un colectiv international de specialisti. Clasificarea TNM caracterizeazã cu mai multã precizie o anumitã formã de cancer definind mai exact extensiunea tumorii primitive (T), ca si a metastazelor în nodulii limfatici regionali (N) sau la distantã (M= metastazã). De exemplu, dimensiunile tumorii primitive sub 2 cm, între 2-5 cm sau peste 5 cm diametru se noteazã cu T1, T2, T3. Indicele “a” indicã lipsa de fixare a tumorii de planurile superficiale sau profunde, “b” prezenta fixãrii (T1a, T3b). Când nu se palpeazã noduli limfatici regionali se noteazã cu No, adenopatia mobilã aparent reactionalã cu N1a, aparent tumoralã cu N1b, adenopatia fixatã cu N2, adenopatia unor grupe învecinate cu N3. Lipsa metastazelor evidente se noteazã cu Mo, prezenta lor cu M1.

Într-o anumitã mãsurã, evolutia tumorii este conditionatã si de gradul de diferentiere histologicã. În acest sens Broders a propus 4 grade de apreciere a malignitãtii histologice a tumorii, de la gradul I (tumori diferentiate histologic) la gradul IV (tumori foarte anaplazice).

Utilizatã la început în carcinoamele pavimentoase si glandulare, metoda a fost aplicatã si în alte tumori maligne, inclusiv nervoase. Din pãcate prezintã douã deficiente: evolutia clinicã nu este totdeauna concordantã cu gradul de malignitate histologicã, care uneori este greu de stabilit, tumoarea prezentând aspecte diferite în functie de diferitele ei regiuni.

O anumitã importantã prognosticã prezintã si studiul modificãrilor tesutului limfatic ganglionar. Astfel s-a arãtat cã prezenta unei hiperplazii histiocitare ce umple si destinde capilarele sinusoide ale ganglionilor axilari, asa numita histiocitozã sinusalã, este de obicei asociatã cu supravietuiri de peste 5 ani ale pacientelor cu cancer mamar, în lipsa metastazelor ganglionare. Observatia a fost confirmatã si în alte localizãri ale cancerului. De asemenea, o zonã paracorticalã bine dezvoltatã (tesut limfatic format din limfocite T dispus între foliculii corticali si cordoanele medulare) în nodulii limfatici sateliti organului cu cancer este un semn prognostic favorabil.

În ce priveste tratamentul, îndepãrtarea chirurgicalã a organului tumoral si a nodulilor limfatici regionali duce în multe cazuri la vindecare, când tumoarea a fost surprinsã într-un stadiu timpuriu. Când existã deja metastaze regionale, asocierea radioterapiei cu interventia chirurgicalã salveazã viata bolnavului într-un  numãr important de cazuri. Recunoasterea bolii într-un stadiu avansat, când s-au produs metastaze la distantã, ridicã probleme dificile, uneori insolubile, de tratament. Totusi si în aceste cazuri se obtin supravietuiri importante prin radioterapie asociatã cu chimioterapie. Tratamentul hormonal este de asemenea eficient în cazul tumorilor hormonodependente (cancere mamare, prostatice, tiroidiene).

Actualmente se leagã mari sperante de posibilitatea aplicãrii în cancer a imunoterapiei, tratament bazat pe stimularea reactiei imune a organismului împotriva propriei sale tumori. Se încearcã mai ales stimularea nespecificã a bolnavului cu adjuvanti, substante care ridicã capacitatea generalã de reactie imunã a organismului. Rezultate mai bune s-au obtinut cu BCG sau substante sintetice cu astfel de proprietãti, cum este Levamisolul. În sfârsit, marile succese obtinute în ultimii ani de inginerie geneticã, tehnica ce reuseste sã producã modificãri controlate ale genomului celular, îndreptãteste speranta în posibilitatea unei interventii active în vederea reparãrii genomului defect al celulelor canceroase.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

8

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017