...





                        

19:06

Caracteristica clinică a malariei



De pe urma dezintegrării masive a hematiilor invadate la bolnavul cu ma­larie se dezvoltă anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, din care cauză tegu­mentul şi mucoasele vizibile capătă o culoare ictericâ pală caracteristică, deseori se constată herpes labialis et nosalis. în caz de progresare a afecţiunii astenia şi anemia se înteţesc.

Numărul de paroxisme în accesul primar poate varia, uneori ajungînd pînă la 12—14. Temperatura atinge nivelul maxim în a 2-a săptămînă de boală, în paroxismele următoare scăzînd treptat : parazitemia se reduce şi accesele încetează. Treptat ficatul şi splina revin la volumul normal, hemograma se normalizează. La bolnavii cu malarie neglijată sau tratată necalitativ persis­tă parazitemia submicroscopică, de pe urma cărui fapt după o perioadă afebrilă scurtă (de la cîteva zile la 2—3 luni) la o serie de bolnavi în sînge din nou sporeşte numărul de paraziţi, declanşînd recidive precoce (una sau mai multe).

în malaria terţă şi cea de tip ovale după recidivele precoce vine perioada latentă pînă la 6—8 luni (uneori şi peste), la slîrşitul căreia survin recidive tardive (exoeritrocitare). în malaria tropica şi cuartă perioada latentă şi recidivele tardive lipsesc.

Tratamentul antimalaric jugulează evoluţia naturală prezentată mai sus a infecţiei malarice în orice perioadă a ei.Malaria

La unele persoane ce posedă imunitate în raioanele cu endemicitate înaltă de malarie paraziţii pot fi decelaţi în sînge pe un fond afebril, ceea ce se conside­ră ca stare de purtător de paraziţi.

De pe urma reinfecţiilor repetate şi a tratamentului insuficient este po­sibilă o evoluţie trenantă cu febră recidivantă, splenohepatomegalie manifestă, anemie. Tratamentul corect şi excluderea reinfecţiei (părăsirea focarului malarie) de obicei au drept rezultat vindecarea bolnavului.

Cele mai pronunţate modificări în malarie se produc în sînge, splină, ficat, sistemul nervos central.

Agenţii malariei sînt paraziţi sangvini, deci modificările sîngelui în această afecţiune sînt inevitabile. Anemia hemolitică, care reprezintă un semn caracteristic al infecţiei malarice, se determină deja după primele accese şi sporeşte odată cu durata bolii. în rezultatul activizării hematopoiezei creşte numărul de reticulocite, se declară policromatofilie.

în seria albă a singelui pentru malarie sînt caracteristice leucopenie cu eozino- şi neutropenic limfocitoză relativă şi, în perioada convalescentă, mono-citoză. în formele pernicioase ale afecţiunii se constată deseori leucocitoză neutrofilă. VSH se menţine accelerată în mod stabil, mai ales în evoluţia tre­nantă a afecţiunii.

Splina în paludism sporeşte în volum deja după primele paroxisme ; este sensibilă la palpare, uneori, dureroasă (mai ales în timpul acceselor), cu margini rotunjite, indurate.

Lezarea ficatului în infecţia malarică în majoritatea cazurilor prezintă o hepatită mezenchimatoasă ; modificările parenchimatoase sînt slab pronunţate şi cauzează dereglări funcţionale pasagere. Creşte nivelul de bilirubină liberă, în malaria tropica e posibilă o apariţie de scurtă durată a bilirubinei asociate. Activitatea aminotransferazei, de obicei, rămîne în limite normale, rareori sporeşte uşor. Cît priveşte rolul etiologic al malariei în geneza cirozei hepatice, majoritatea savanţilor sînt dispuşi să o admită doar în prezenţa unor maladii de fond sau asociate, notamente : subnutriţie, hepatită virală etc.

în malaria tropica este posibilă declanşarea unei nefrite tranzitorii cu depuneri de imunoglobuline (IgM şi IgG) în glomerulii renali în comlex cu antigenul specific şi cu complementul sau fără el. S-a stabilit natura imuno-complexă a sindromului nefropatic în malaria cuartă, în care durata circulaţiei antigenului malarie în patul sangvin duce la dezvoltarea unei patologii renale cronice, deseori ireversibilă [Houba et al., 1971 ; Voi Ier, 1974].

Afectarea sistemului nervos în malarie este o urmare a intoxicaţiei generale şi a tulburărilor circulatorii brutale în encefal.

Caracteristica clinică a malariei după specia agentului. Malaria tro­pica se distinge prin polimorfismul manifestărilor sale clinice şi tendinţa spre evoluţe gravă, malignă. Ea este implicată în 98% din exiturile letale prin malarie de toate formele [Morton, 1951].Cycles_Malaria

Perioada de incubaţie constituie 9—16 zile. Febra în malaria tropica este neregulată, cu paroxisme îndelungate (pînă la 24—36 ore şi peste) şi perioade estompate de apirexie (fig. 22). Există 3 tipuri principale de febră : intermitentă terţă, remitentă şi subcontinuă, care uneori alternează. Frisonul şi sudo-raţia sînt pronunţate mai slab, ceea ce se explică prin oscilaţiile neînsemnate de temperatură. Accesele sînt însoţite de cefalee puternică, lombalgii şi curba-turi, nausee, uneori vomă. Deseori apar dureri în abdomen, scaun lichid. Din acuzele precoce fac parte splenohepatomegalia cu senzaţii dolorice, deşi splina doar rareori manifestă exces de volum. La debutul afecţiunii parazitemia poate li neînsemnată, apoi, însă, sporeşte vertiginos şi în cîteva zile atinge un nivel înalt. Accesul primar este urmat de recidive precoce (eritrocitare) la intervale scurte ; malaria tropica evoluează aproximativ un an, rareori mai mult.

în caz de diagnosticare întîrziată şi în lipsa unui tratament oportun mala­ria tropica poate avea deseori o evoluţie gravă, malignă, pot surveni complica­ţii cerebrale (comă malarică, psihoză malarică etc.), malarie algidă cu insufi­cienţă vasculară severă, insuficienţă renală acută etc.

Malaria terţă evoluează cu două tipuri de incubaţie: scurtă — 10—21 zile şi de durată — 6—8 luni, uneori pînă la un an şi peste. în accesele primare de obicei se constată febră iniţială cu trecerea ei ulterioară în febră quotidiana sau intermitentă. Accesele se declanşează de obicei în prima jumăta­te a zilei la aceeaşi oră (uneori cu mici devieri), evoluează cu frison puternic şi ascensiune vertiginoasă a temperaturii pînă la 40—41°C.

Accesul primar poate fi urmat de recidive timpurii la intervale scurte de timp curs de 2 luni şi de recidive tardive (exoeritrocitare) ce survin după o perioadă latentă de 6—8 luni sau peste. în caz de recidive febra îmbracă, chiar de la început, un caracter intermitent, durata ei fiind mai scurtă decît în accesul primar. Primul semn al recidivelor îl constituie splenomegalia.

Tulpinile Chasson din Pacific declanşează paludismul după o perioadă scurtă de incubaţie, accesele primare sînt urmate de recidive exoeritrocitare frecvente la intervale de timp scurte şi inegale, în decurs de un an şi peste. Aceste tulpini se deosebesc prin sensibilitate redusă la antimalarice, din care cauză pentru tratamentul afecţiunii în asemenea cazuri sînt necesare doze mari de preparate. Durata evoluţiei malariei terţe neglijate (netratate) pro­venite de la un singur impact infestant este de 2—2,5 ani.

Malaria de tip ovale. în ţara noastră au fost înregistrate doar cazuri „de import", în fond din ţările Africii. Durata perioadei de incubaţie este de 11 —16 zile. Febra iniţială în accesele primare poartă caracter intermi­tent. O particularitate a acestei forme este faptul că accesele survin în orele de seară şi de noapte.

Majoritatea savanţilor semnalează, că malaria de tip ovale se caracteri­zează prin evoluţie uşoară, număr redus de paroxisme, febră moderată, fără frisoane manifeste. Sînt frecvente cazurile de însănătoşire spontană, graţie, posibil, elaborării rapide a imunităţii în această formă a afecţiunii. E caracte­ristică o parazitemie moderată cu producere minimă şi inconstantă de gameto­ciţi. Ca şi în malaria terţă, se constată recidive precoce şi tardive. Durata malariei de tip ovale este de cea 2 ani. Au fost descrise recidive peste 3,5—4 ani.

Malaria cuartă. Perioada de incubaţie durează 21—24 zile, uneori pînă la 5—6 săptămîni. Boala se caracterizează prin evoluţie clinică indelun-gată. Perioada prodromală, de obicei, este estompată, afecţiunea debutează cu accese febrile intermitente, cu intervale afebrile de 2 zile. Uneori se declan­şează accese duble — 2 zile la rînd cu interval ulterior de o zi (double quartan) ; tipul quotidiana se înregistrează rar. în evoluţia bolii este posibilă modificarea caracterului curbei termice, ceea ce îi conferă febrei un caracter neregulat şi dificiliază diagnosticul. Febra de tip neregulat se constată deosebit de frecvent în malaria cuartă inoculată [N. Tiburskaia, O. Vrublevskaia, 1965). Spleno­megalia se dezvoltă lent, dar deseori atinge un grad înalt. Parazitemia creşte treptat, fără a atinge nivel înalt. Anemia de asemenea e mai puţin pronunţată decît în malaria tropica sau terţă. în malaria cuartă uneori, mai ales la copii, se constată leziuni renale de natură imunocomplexă, care se desfăşoară după tipul nefrozonefritei cu sindrom nefrotic vădit.

La majoritatea bolnavilor malaria cuartă durează 4—5 ani, însă se în­registrează şi evoluţii mai îndelungate (10—45 ani şi peste) a infecţiei cu pa­razitemie submicroscopică — stare de purtător de paraziţi.

Malaria la copii. în caz de infestare intrauterină la nou-născuţi se constată distrofie, splenohepatomegalie, anemie, culoare gălbuie-pală a pielii şi mucoaselor ; din primele zile după naştere se constată febră, în sînge se decelează paraziţi malariei.malaria

în caz de infestare în timpul travaliului malaria se dezvoltă după perioada dt incubaţie. Malaria la copiii de primă vîrstă se caracterizează prin accese atipice. Frisoanele nu sînt pronunţate, accesele încep cu paloare urmată de cianoză a tegumentelor, cu răcire a extremităţilor. în caz de temperatură înaltă pot surveni convulsii, vomă. Scăderea temperaturii e însoţită de transpi­raţie uşoară pe cap şi gît. Deseori se constată diaree. Se dezvoltă anemie, spleno- şi hepatomegalie. Dată fiind evoluţia atipică a malariei, cercetarea sîngelui pentru malarie la sugari este de importanţă deosebită.

Malaria  la  gravide.  Malaria influenţează nefast graviditatea şi dezvoltarea fătului. Malaria tropica deseori cauzează eclampsie, naşteri prema­ture, fiind implicată în mortinatalitate. în sarcină de pe urma devierilor vege-to-endocrine serioase, reducerii forţelor imunoprotectoare ale organismului malaria evoluează grav, cu anemie pronunţată, uneori icter, edeme. Malaria tropica deseori îmbracă o evoluţie maligna, letalitatea în ea fiind de 2 ori mai înaltă decît la femeile negravide [Clark, 1915; Wiskramasijrija, 1937]. Au fost descrise cazuri de îmbolnăvire cu exit letal prin malarie tropica „de import" [N. Astafieva şi coaut., 1979 ; Lewis et al., 1973 etc.]. Din această cauză la gravide sînt deosebit de importante diagnosticarea precoce şi tratamentul radical al malariei. Preparatele antimalarice (delagyl, amodiachină) nu au efecte grave asupra sarcinii şi dezvoltării fătului.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

60

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017