...






                        

18:47

Cauza Leptospirozei



Leptospiroza este o boală infecţioasă acută ce se transmite omului de la animalele bolnave preponderent pe cale hidrică. Se caracterizează prin into­xicaţie, febră ondulantă, lezarea capilarelor sangvine, rinichilor, ficatului, muşchilor, sistemului nervos central. Uneori este însoţită de icter, deseori — de sindromul hemoragie.Simptomy-leptospiroza

Etiologic

Genul Leptospira Noguchi, din care face parte agentul patogen al leptospirozei, se împarte în 2 specii : parazitară (Interrogans) şi saprofită (Biflexa). Ele se deosebesc după unele proprietăţi culturale, serologice şi bio­chimice. Din punct de vedere morfologic şi unele şi altele reprezintă nişte micro­organisme fine, spiralat sinuoase, cu o multitudine de bucle, cu lungimea de la 3—4 la 40 ^im şi peste.

Leptospirele se colorează slab cu coloranţi anilinici, iar cele necolorate sînt semitransparente, deoarece refractă slab lumina, din care cauză la cercetarea substraturilor ce le conţin se foloseşte microscopia în cîmp întunecat. Una dintre particularităţile caracteristice ale leptospirelor o consti­tuie mobilitatea activă, ceea ce determină capacitatea lor invazivă înaltă. Ele sînt nişte hidrobionţi (sînt adaptate la viaţa acvatică), această particularitate a lor influenţînd epidemiologia bolii. Se cultivă pe medii nutritive speciale, partea componentă obligatorie a cărora este serul nativ de iepure.

E stabilită prezenţa hemolizinei la leptospire ; o importanţă patogenetică anumită i se acordă lipazei, care poate exercita o acţiune citotoxică asupra organelor şi ţesu­turilor bogate în lipide. Celulele leptospirelor conţin endotoxină, prezenţa exo-tixinei deocamdată nu este demonstrată cu certitudine.

Dintre antigenele leptospirelor se evidenţiază două complexe serologice active principale, fiecare din ele avînd o serie complexă de antigene.

Una dintre aceste componente este situată pe suprafaţa celulei şi determină însuşirile ei tipospecifice, alta — în profunzimea microbului şi caracterizează particularită­ţile genospecifice ale leptospirelor [Tarasevici N., 1972]. La baza clasificării moderne a leptospirelor se află structura lor antigenică, la ora actuală se cu­nosc 169 de serovariante, întrunite în 19 grupuri serologice. în ultimii ani în toate ţările îmbolnăvirile oamenilor şi animalelor sînt condiţionate în fond de leptospirele din serogrupul Pomona.

Rezistenţa leptospirelor în mediul ambiant este în funcţie de mulţi factori. Este uimitoare discordanţa dintre fragilitatea, exigenţa leptospirelor (condiţia obligatorie pentru supravieţuirea lor constituind umiditatea sporită, căldura, pH-ul apei şi solului în limitele 7,0—7,4, conţinutul limitat de săruri) şi omni­prezenţa lor în natură. în apa rîurilor, iazurilor, lacurilor şi mlaştinilor lep­tospirele îşi păstrează vitalitateta timp de 5—10 zile, iar în apa de mare pier după cîteva ore. în solul umed aceste microorganisme vieţuiesc şi îşi menţin patogenitatea pînă la 270 de zile, în cel uscat, însă,— cel mult 3 zile.

Ele supor­tă bine temperaturile joase şi rămîn viabile după congelarea de durată în ghea­ţă, încălzirea, desicarea, insolaţia, acizii, sărurile au o acţiune distrugătoare asupra lor.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

37

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017