...






                        

19:16

Colita ulceroasa nespecifica



Colita ulceroasa nespecifica (CUN) constituie una din formele nozologice principale ale inflamatiilor cronice nespecifice a tractului gastrointestinal. Se caracterizeaza printr-o etiopatogeneza obscura, evolutie cronica recidivanta cu ondulari de sezon accentuate, altereaza  mai frecvent rectul, colonul sigmoid si descendent. Recaderile evolutive ordinare implica in procesul inflamator-distructiv nespecific tot traseul colonic si, rareori, portiunea terminala a ileonului (ileita retrograda). Din punct  de vedere morfopatologic, are loc ulcerarea difuza a mucoasei si submucoasei colonului cu fibroza ulterioara, care conduce  la scurtarea intestinului gros, stenozarea lumenului si pierderea capacitatilor functionale. Pe acest fundal frecvent survin complicatiile locale sau sistemice ale maladiei.

Etiologia si patogeneza.

In pofida investigatiilor de proportii din ultimele decenii, nu s-a gasit o explicatie simpla a dezvoltarii maladiei. Probabil ca nu este vorba de o singura cauza, dar de o interactiune complexa dintre factorii genetici predispozanti, factorii - trigger endo- si/sau exogeni si factorii modificatori ai sistemului imun al gazdei .

Factorii genetici opereaza la nivelul reactiei imunologice de raspuns a bolnavului la alteratie (factor-trigger), manifestandu-se genotipic prin asocierea CUN cu HLA-DR2 si prin depistarea la rudele sanatoase ale bolnavului a unei diversitati de autoanticorpi. Cercetarile gemenilor monozigoti au presupus, ca modificarea productiei IgG1 si IgG2 din membrana bazala a mucoasei, intalnita in CUN, este determinata genetic. La aceiasi gemeni monozigoti s-a demonstrat, ca modificarile calitative si cantitative ale mucinei preceda cu mult atacul primar acut si reprezinta un moment de predispozitie genetica catre aceasta patologie.

Factorii-trigger exogeni includ agentii infectiosi si antigenii alimentari, capabili de a induce procesul inflamator nespecific prin alterarea directa a epiteliului mucoasei sau secundar prin activarea autoimuna a sistemului imun al gazdei. In literatura de specialitate exista multiple comunicari despre potentialul patogenetic in CUN al Entamoeba histolitica, Mycobacterium paratuberculosis, virusilor HHV6 (human herpes virus), citomegaliei si EBV (Epstein-Barr), Clostridium difficile, Salmonella typhimurium, Helicobacter pylori, L-formelor agentilor patogeni si conventional patogeni din lumenul colonului, fara a se putea stabili o legatura precisa cu boala. Studiile recente indica la faptul, ca pacientii cu CUN sunt purtatori de anumite stamuri Escherihia coli enterohemoragica (EHEC O157:H7) si enterotoxica (ETEC O111 si O26), care prin proprietatile lor enteroaderente si hidrofobe accentuate, hemolizinele si Verotoxina produsa, lamuresc provenienta scaunelor diareice si rectoragiei. Necesita dezvaluire in continuare studiile din domeniul patogenitatii microflorei asociate de mucoasa, marcata la debutul maladiei. In CUN proteinele de jonctiune (colagen I si IV, fibronectina, laminina) din ulceratiile mucoasei sunt descoperite. Intinderea sau destramarea lor poate conduce la o colonizare selectiva a leziunilor.

Procesul inflamator nespecific din mucoasa colonului este supus influentei modificatorii din partea sistemului neuroendocrin (factor-trigger endogen). Cel mai demonstrativ exemplu constituie substanta P cu proprietati de neuropeptide, care poate fi depistata in exces dupa episoadele de stres acut sau cronic. Actiunea ei se reduce la inhibarea concurenta a receptorilor neuropeptidelor si mediatorilor din SNC, care regleaza tensiunea sistemului imun din mucoasa. Substanta P nu este specifica pentru CUN, dar prin actiunea ei proinflamatorie se impune a fi  un colaborator important in declansarea maladiei.

In baza interactiunilor dintre imunoglobuline si unii antigeni ai Enterobacteriilor s-a presupus existenta in CUN a unor interactiuni autoimune bazate pe mimicria moleculara. Antigeni cu structura si masa moleculara similara de 40 kD au fost depistati recent in epiteliul mucoasei colonului, pielii, cailor biliare, tropomiozina muschilor striati, la nivelul carora se manifesta potentialul patogenic al anticorpilor de aceasta clasa. Fenomenul mentionat explica partial manifestarile sistemice ale maladiei. Ramane de rezolvat problema: reactia autoimuna este cauza sau rezultatul lezarii epiteliului. Relatarile ulterioare despre reactiile citotoxice contra epiteliocitelor autohtone, mediate de limfocite, furnizeaza dovezi incontestabile in favoarea liniei autoimune de afectare primara a mucoasei colonului in inflamatiile cronice nespecifice. Aceasta secventa patogenetica poate fi vizionata ca o autoagresie contra epiteliului colonic cu sporirea ulterioara a permeabilitatii tisulare, care favorizeaza infiltrarea factorilor de hemotaxis, inducerea si amplificarea inflamatiei nespecifice.

Majoritatea inflamatiilor cronice nespecifice ale colonului, printre care si CUN, sunt asociate de ANCA (antineutrophyl cytoplasmatic antibodies), care reprezinta o clasa de imunoglobuline cu afinitate catre proteinele citoplazmatice ale neutrofilelor si monocitelor. Ele se divizeaza in c-ANCA (reactioneaza cu proteinaza PR3) si p-ANCA (reactioneaza cu mieloperoxidaza MPO). Ambele  (PR3 si MPO) sunt plasate in granulele azurofile ale neutrofilelor. In stare activata neutrofilele expediaza aceste enzime la suprafata membranei celulare, unde si are loc interactiunea cu anticorpii ANCA. Rezultatul acestui fenomen este degranularea neutrofilelor cu eliminarea enzimelor litice si radicalilor liberi ai O2, ce contribuie la aparitia vasculitelor si necrozelor masive. Multi autori retribuie imunoglobulinelor ANCA rolul de marker al heterogenitatii in aceasta entitate nozologica, deoarece pacientii cu DR2 au fost ANCA+, iar pacientii cu DR4 - respectiv ANCA- {DR, DQ - HLA class II genes}.

Particularitatile clinice si morfopatologice ale CUN sunt determinate de efectele directe si indirecte ale citokinelor, care mediaza si coordoneaza reactiile imunoinflamatorii. Dezechilibrul in sinteza lor determina expresivitatea reactiilor inflamatorii si poate favoriza cronicizarea CUN.

La pacientii cu pancolita ulceroasa nespecifica se instaleaza sindromul de supracolonizare a intestinului, malabsorbtia secundara ca urmare a stazei ileale si insuficientei valvei ileocecale. Prin aceasta se inlatura  bariera fiziologica din calea raspandirii retrograde a florei fecaloide. Foarte activi in acest proces sunt Bacteroizii, Clostridiile si, intr-o masura mai mica, Bifidumbacteriile. Cand colonul ascendent si transvers nu-s angajate in procesul inflamator nespecific, anaerobii obliganti nu se expulzeaza din lumen, dar mai frecvent are loc colonizarea lor cu flora conventional patogena. Este caracteristic stimularea policloniala a sintezei IgG. Printre anticorpii circulanti de aceasta clasa majoritatea au afinitate contra antigenelor bacteriale endoluminale (reaginitate incrucisata).

Substratul energetic principal in vitalitatea colonocitelor i-l constituie acizii grasi cu lant carbonic scurt, in special n-butiratul. Cercetarile recente au demonstrat, ca n-butiratul este implicat in procesul de crestere si diferentiere al celulelor epiteliale. Viteza mare de reproducere a epiteliului  mucoasei colonului (fiecare 48-72 ore) pe fundalul unei eventuale crize energetice sporeste riscul aparitiei CUN. N-butiratul traverseaza activ membrana endoplasmatica a colonocitelor, unde este supus beta-oxidatiei pana la H2O, CO2 si ATF. Rezervele normale ale n-butiratului echivaleaza cu 20% din cantitatea corpilor cetonici ai axului sanguin. Scaderea concentratiei acizilor grasi tetracarbonici in masele fecale este consecinta eliminarii in exces a anaerobilor obliganti, care fermenteaza fibrele alimentare pana la acesti metaboliti.

Classificarea colitei ulceroase nespecifice.

  1. Dupa forma evolutiva:
  • atac acut primar, cronica continua, cronica recidivanta;
  1. Dupa gravitatea procesului inflamator:
  • usoara, medie, grava
  1. Dupa activitatea endoscopica a procesului inflamator:
  • minimala, moderata, pronuntata;
  1. Dupa afectarea colonului:
  • colita distala, colita subtotala, colita totala (pancolita);
  1. Dupa complicatii:
  • locale – megacolon toxic, perforatie, hemoragie, malignizare, pseudopolipoza;
  • sistemice – osteoarticulare (artrita, sacroileita), hepato-biliare (hepatita, ciroza, angiocolita primara sclerozanta), oftalmologice (iridociclita, uveita posterioara), urologice (urolitiaza, glomerulonefrita, sindrom hepatorenal).
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

116

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017