...






                        

18:13

Complicatiile si Diagnosticul de laborator al eritremiei



Complicaţiile vasculare:  tromboze cerebrale, retinale, mezenteriaie, ale vaselor degetelor picioarelor, flebotrombo­ze, tromboze arteriale, tromboze în sistemul vaselor coronariene cu consecinţele respective (ictus cerebral, diminuarea sau pierderea vederii, gangrena intestina­lă, gangrena degetelor îndeosebi la picioare, trombembolii pulmonare, infarct al miocardului). Se pot dezvolta tromboze ale arterei sau venei renale. Trombozele sunt cauzate de hiperviscozitate şi trombocitoză. La bolnavi se creează o situaţie trombogenă latentă, care poate avea ca urmare o coagulare intravasculară locală sau generalizată. Trombozele sunt cauza decesului la 10-40% din pacienţii cu eritremie. Tot prin mecanismul de dereglări de microcirculaţie poate fi explicată frecvenţa bolii ulceroase care în cazurile de eritremie se întâlneşte de 3-5 ori mai des decât în populaţia generală.

Complicaţii hemoragice: hemoragii gingivale, gastrointestinale, după extracţia dinţilor, hematoame în ţesuturile moi, hematoame postoperatorii. Complicaţii hemoragice se înregistrează în 15-35% din cazuri şi sunt cauza decesului în 6-30% din cazuri. Ele sunt interpretate ca rezultat al schim­bărilor ischemice, hiperviscozităţii, dereglării funcţiei trombocitelor.

Hiperurichemia poate avea ca urmare dezvoltarea acceselor de gută (10%) şi a nefrolitiazei

 Afectează ficatul, cu o hepatomegalie foarte pronunţată. Poate avea ca urmare apariţia hipertensiunii portale intrahepatice cu ascită. Cu timpul bolnavii devin caşectici. Suferă de osalgii. în final poate apărea criză blastică.

  

Diagnosticul de laborator al eritremiei

 În analiza sângelui periferic se observă creşterea numărului de eritrocite şi a conţinutului hemoglobinei. In perioada manifestă­rilor clinico-hemato logice desfăşurate nivelul hemoglobinei variază în limitele 180-240 g/l, iar numărul de eritrocite constituie 6,0-7,0-1012/1. Eritrocitele sunt fără particularităţi morfologice. Respectiv creşte şi hematocritul (0,55-0,80). Vi­teza de sedimentare a hematiilor este joasă (1—2 mm/oră). La 60% din pacienţi se întâlneşte leucocitoză din contul granulocitelor. Fosfataza alcalină în granulocite este ridicată la 70% din pacienţi. Aproximativ în 50% din cazuri se determină trombocitoză (400,0~800,0-109/l).

Punctatul medular nu este informativ şi nu contribuie la stabilirea diagnos­ticului. Cea mai precisă metodă de confirmare a diagnosticului de eritremie este trepano biopsia, care depistează hiperplazie medulară prezentată de eritrocarioci-te, elementele granulopoiezei la toate stadiile de maturaţie şi de megacariocite. Megacariocitoza este un semn morfologic foarte esenţial al eritremiei.

De rând cu acest tablou histologic clasic există încă trei variante: hiperpla-zia ţesuturilor eritroid şi megacariocitar, hiperplazia ţesuturilor eritroid şi gra-nulocitar, hiperplazia predominantă a celulelor eritrocariocitare. De variantele descrise trebuie de ţinut cont la interpretarea rezultatelor trepanobiopsiei.

Rareori, îndeosebi la primele etape de dezvoltare a bolii, modificări histo-logice caracteristice pentru eritremie în bioptatul măduvei oaselor nu se depis­tează. In aceste cazuri se recomandă de a micşora hiperviscozitatea sângelui prin flebotomii şi de a supraveghea bolnavul. în stadiul III al maladiei în măduva oaselor apar focare de fibroză, care se depistează numai prin trepanobiopsie.

In stadiul III se micşorează conţinutul hemoglobinei, iar numărul de leuco-cite creşte odată cu apariţia în leucogramă a mielocitelor, metamielocitelor. Se depistează şi eritrocariocite.

în stadiile IIB şi III eritrocitele suportă unele modificări morfologice: se depistează poichilocitoză, anizocitoză. Cu timpul predomină macrocitele. în an­samblu eritrocitele în aceste stadii amintesc eritrocitele în anemiile B]2- defici­tară şi prin deficit de acid folie.

La pacienţii cu eritremie pot fi depistate şi alte schimbări. în 90% din cazuri în ser este ridicat» concentraţia histaminei. în 75% din cazuri este înalt nivelul vitaminei B12 şi a capacităţii plasmei de fixare a vitaminei B12. La 40% din pa­cienţi se constată hiperurichemia secundară ca rezultat al proliferării sporite a celulelor mielopoiezei.

  

Diagnosticul diferential al eritremiei si eritrocitozelor simptomatice

 In diagnosticul diferenţial al eritremiei de eritrocitozele simptomatice se ţine cont, că ultimele ca regulă sunt însoţite de patologia, pe fundalul căreia ele s-au dezvoltat. In hemogramă la pacienţii cu eritrocitoză simptomatică are loc numai creşterea conţinutului hemoglobinei şi numărului de eritrocite, iar le-ucocitoza şi trombocitoza lipsesc. Ca regulă splina nu este mărită. Importan­ţa decisivă îh diagnosticul diferenţial îi aparţine trepanobiopsiei. La examenul histologic al măduvei oaselor în cazurile de eritrocitoză simptomatică raportul dintre celulele hemopoietice şi adipocite este obişnuit. Proliferarea mieloidă cu megacariocitoză lipseşte.

In cazurile când cauza eritrocitozei n-a putut fi determinată, se stabileşte diagnosticul de policitemie neidentificată (neclasificată). Tratament citostatic la aceşti bolnavi nu este indicat.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

47

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017