Inspecţie :

Regiunea lombarã :

-bombare localizatã: tumori renale, hematom perirenal .

-eritem şi edem: flegmon perinefretic .

Regiunea hipogastricã:

- bombare în caz de glob vezical.

Palparea rinichilor:

In condiţii normale, rinichii nu sunt palpabili. Devin palpabili atunci când sunt ptozaţi (cãzuţi din lojele renale) sau mãriţi de volum (hidronefrozã, pionefrozã, rinichi polichistici, tumori renale) .

Palparea rinichilor se poate face bimanual sau monomanual.

Procedeul bimanual Guyon: 

Bolnavul stã în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi.

Procedeul bimanual Israel: 

Bolnavul stã în decubit lateral, pe partea opusã rinichiului pe care vrem sã-l examinãm.

Procedeul monomanual Glenard :

Bolnavul stã în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi.

Palparea globului vezical :în retenţia acutã de urinã.

Percuţia rinichilor:

            -în regiunea lombarã: cu marginea cubitalã a mâinii (manevra Giordano)

Manevra este pozitivã (dureroasã) în caz de:

1. litiazã renalã;

2.  glomerulonefritã acutã ;

3. pielonefritã acutã ;

4. abces perirenal.

-în hipocondru sau flanc: se percutã rinichiul ptozat sau mãrit. Caracteristic: la percuţia rinichilor se obţine sonoritate şi nu matitate, pentru cã rinichii sunt  retroperitoneali,iar anterior se interpune colonul.

Percuţia globului vezical:  matitate în hipogastru, cu convexitatea în sus.

Auscultaţia rinichilor: în regiunea lombarã sau peri-ombilicalã, se poate ausculta un suflu sistolic în stenoza de arterã renalã .

 Explorari functionale renale

A.EXAMENUL URINII:

 Se efectueazã:

a)examen macroscopic

b)examen fizico-chimic

c)examen microscopic

d)examen bacteriologic

Proteinuria fiziologică: urme - până la 0,033 g/l,  sau  50- 150mg/24 ore.   

Patologic :

• proteinurie uşoarã     = 0,5-0,9 g/24 ore.

• proteinurie moderatã =    1-  3 g/24 ore

• proteinurie severã (rang nefrotic):  >3,0- 3,5 g/24 ore

Semnificaţia proteinuriei:

• -fiziologicã: tranzitorie, < 0,5 g/24 ore :

-stãri febrile ; dupã ortostatism prelungit ; dupã eforturi fizice, boli de piele, arsuri  (creşte permeabilitatea capilarelor glomer.)

• Patologicã: persistentã, > 0,5 g/24 ore :

Cauze renale:

Glomerulară: leziuni ale mambranei filtrului glomerular:

1. glomerulonefrite, 

2. sindrom  nefrotic,

3. nefropatii ereditare.

Tubulară:

1. prin reabsorbţie  scãzută,

2. secreţie tubulară de proteine.

3. Pielonefrite,

4.   nefrită interstiţială,

5. infarct renal,

6. tulburãri de circulaţie renalã,

7. trombozã de venã renalã.

8. Nu depăşeşte 0,5-2 g/24 ore, pierd proteine cu greutate mică (β₂-microglobulina, lizozim, enzime, hormoni, imunoglobuline, albumină).

Cauze postrenale:

1.  cistită,

2. uretrită,

3. vulvovaginită, 

4. litiazã, 

5. neoplasme,

6. sângerãri.

 Hematuria

Hematii – normal  0-2 /câmp, obiectiv mare, tranzitor

• Hematuria microscopică > 5-6/câmp, sau > 5000/min

• Hematuria macroscopică - câmp plin de hemati, >300000/min

• Urina roşie-aprinsă, transparentă, chiaguri de sânge- din căile urinare, hemoliză acută. Urina roşie-tulbure, aspect ”spălături de carne, sau berii”- hematurie glomerulară.

• Hematuria falsă: cistită, uretrită, din vagin, efort fizic mare, maladie acută severă, după intervenţii locale.

• Morfologic: hematii de aspect normal, intacte, integre - hematurie joasă.

Hematii dismorfe, degradate, uneori conglomerate în cilindri hematici - hematurie înaltă (renală).

• Asociere hematurie+proteinurie-cilindri= cauză glomerulară.

• Asociere hematurie+leucociturie+bacterii+săruri = infecţie.

Leucocituria (piuria)

• Normal 1-3/câmp băieţi şi 1-5/câmp fete în sedimentul urinar centrifugat, urina de dimineaţa.

• Leucocituria (piuria) patologică:

• >5–6/câmp; > 5000 leucocite/min; >2000-4000 leuc/ml

• Leucocituria orientează spre o ITU, dar infecţia urinară poate fi prezentă şi în absenţa leucocituriei!!!

• Poate fi în: apendicită, SAD, traumatisme, GN, litiază, boală chistică renală, nefrită interstiţială, tubulopatii etc.

• Leucocituria neutrofilică-infecţie bacteriană Leucocituria limfocitară-nefrită abacteriană.

Prezenţa de cilndri urinari: iau naştere în tubii uriniferi. Prezenţa lor indicã un semn sigur de afectare renalã.

Acelulari:

-cilindri hialini:prin coagularea proteinelor (însoţesc toate proteinuriile, de cauzã  glomerularã sau tubularã)

-cilindri grãsoşi:din grãsimi neutre, cristale de colesterol, însoţesc  lipuria din sd. nefrotic .

-cilindri pigmentari:rari. Hemoglobinici-în hemolize intravasculare . Mioglobinici-în sd. de zdrobire .  Bilirubinici-în ictere cu bilirubinurie .

Celulari:

-cilindri epiteliali: provin din descuamarea uroepiteliului şi denotã leziuni tubulare renale. Pot avea urmãtoarele forme particulare:      -cilindri granuloşi:cilindri hialini ce conţin celule epiteliale descuamate  şi degenerate granular (conţin granulaţii  birefringente).

-cilindri granulo-grãsoşi: cilindri hialini ce conţin celule  epiteliale  descuamate şi degenerate grãsos şi granular   (nefropatii inflamatorii).

-cilindri leucocitari:conglomerate de leucocite,ce denotã inflamaţie tubulo-interstiţialã (pielonefrite) .

-cilindri hematici:conglomerate de hematii-indicã hematurie de origine glomerularã.

-cilindri ciroşi:cu diametru mare, apar în faza terminalã a insuficienţei renale şi au  prognostic grav.

Examenul bacteriologic (urocultura).

• Recoltare:  după toaleta riguroasă organelor genitale, urina de dimineaţă,  “jetul mijlociu”, vas steril. Se poate recolta prin cateterism vezical, puncţie suprapubiană (rar)

• Însămânţare pe medii uzuale şi speciale

• Interpretare. În mod normal urina este sterilă.

• <10.000 bacterii/ml urină = infecţie exclusă (contaminare)

• 000 - 100.000 bacterii/ml urină = infecţie suspectă, (se repetă)

• >100.000 (10⁵) germeni/ml urină = bacteriurie semnificativă, confirmă infecţia.

• !!! Antibiograma (sensibilitatea germenului la antibiotic sau chimioterapic) orientează tratamentul.

• Cel mai frecvent E. Coli, Proteus, Klebsiella, Stafilococ

• Bacteriuria+ leucociturie (piurie)= sugestive pentru infecţie

• prezenţa de bacterii pe frotiuri colorate cu albastru de metilen, Gram, col speciale (Ziehl – Nielsen)- identificare imediată cocii gram-pozitivi, gram-negativi.

Explorarea funcţiei renale

Examenul biochimic sanguin:

• Sindromul de retenţie azotatã: produşii catabolismului proteic sunt eliminaţi prin urinã (uree, creatininã, acid uric, aminoacizi, amoniac)

• Creşterea ureei plasmatice: cauze renale-insuficienţa renalã; cauze extrarenale-aport alimentar crescut proteine, stress,  hipertiroidism, stãri febrile, infecţioase, arsuri, intoxicaţ

• Creatinina plasmaticã: mai specificã pentru evaluarea funcţiei renale, creşte în insuficienţã renalã; cauze extrarenale -distrofii musculare (miastenia gravis).

• Iionogramă serică:  Potasiul plasmatic: -scade în tubulopatii cu poliurie-risc de deces prin FV;  creşte în oligo-anurii: risc de deces prin  aistolã   ventricularã .

• În insuficienţa renalã: scad calciul, clorul şi bicarbonaţii, cresc potasiul, fosfaţii,  sulfaţ

• Echilibrul acido-bazic- ASTRUP. In insuficienţa renalã se constatã acidozã metabolicã prin scãderea filtrãrii glomerulare  ale anionilor (fosfaţi, sulfaţi) şi  scãderea reabsorbţiei tubularede bicarbonaţi.

• Filtrărea glomerulară (FGR) se determină prin clearence-ul creatininei endogene: N = 90 - 142 ml/ min/1,73m². Scăderea fiziologică a FGR: aport scăzut  lichide, regim hiposodat, efort fizic, stimulare catecolaminică. Scăderea patologică a FGR: nefropatii glomerulare, SAD, şoc, intoxicaţii, insuficienţă cardiacă.