...





                        

19:24

Cum se manifesta clinic diabetul zaharat tip 1. Diagnosticul diabetului



Manifestări clinice cele mai frecvente de debut ale diabetului zaharat de tip I sunt:

- poliuria, setea şi polidipsia;

- scăderea marcată şi rapidă în greutate;

- astenia.

Poliuria, setea şipolidipsia se accentuează progresiv pe parcursul a 2-3  săptămâni (mai rar luni), iar la copii pot duce la enuresis nocturn.

Scăderea în greutate se produce cel mai frecvent în condiţiile păstrării apetitului (sau chiar polifagie).

Apariţia greţurilor, vărsăturilor, a inapetenţei şi a durerilor abdominal le indică instalarea cetoacidozei (implică o intervenţie de urgenţă).

Din simptomatologia de debut a diabetului zaharat de tip I mai pot face parte crampele musculare, constipaţia, tulburările de vedere, precum şi candidozele cutano-mucoase şi prodermitele. Glicemia şi glicozuria au, de obicei, valori indiscutabil crescute, iar prezenţa cetonuriei evidente confirmă, de cele mai multe ori, diagnosticul de diabet de tip I.

Manifestările de mai sus pot reapărea oricând pe parcursul evoluţiei acestui tip de diabet, în cazul dezechilibrelor (decompensărilor) metabolice, în ultimii ani se semnalează o reducere continuă a debutului prin coma  acido-cetozică, datorită accesibilităţii serviciilor medicale competente şi asistenţei generale a populaţiei (numărul comelor diabetice este un indice  general destul de fidel al calităţii serviciilor medicale).

 

Metodele diagnosticului de laborator al diabetului zaharat

Glicemia. Concentraţia normală a glucozei în sânge pe nemâncate (a jeun), constituie 3,3-5,5 mmol/1 (60-100 mg/dl) Nivelul glucozei în plasmă obţinut la cercetarea repetată pe nemâncare a sângelui capilar > 7,0 mmol/1(126 mg/dl)

reprezintă un semn al diabetului zaharat, de aceea în acest caz nu este necesar testul toleranţei la glucoza.

La creşterea nivelului glucozei în sânge peste 8,88 mmol/1 (160 mg/dl), apare glucozuria, care împreună cu hiperglicemia serveşte drept criteriu obiectiv al bolii.

 

Rareori, glucozuria este posibilă la o glicemie normală în sânge, ca consecinţă a micşorării pragului renal de permeabilitate la glu­coza (diabet renal); şi invers - în diabetul zaharat complicat de glomerulo-

scleroză (sau insuficienţă renală de altă etiologie), cu hiperglicemie înaltă,

glucozuria este minimă sau lipseşte.

Criterii de diagnostic ale diabetu­lui zaharat:

  1. Prezenţa simptomelor clinice (poliurie, polidipsie, scădere ponderală)

şi o glicemie în orice moment al zilei >200 mg/dl (>11,1 mmol/1);

  1. Glicemie bazală (a jeun) >126mg/dl (7 mmol/1).
  2. Glicemie > 200mg/dl (>11,1 mmol/1) la 2 ore după 75g de glucoza în testul oral de toleranţă la glucoza în cazul când semnele clinice ale diabetului lipsesc, iar nivelul glucozei în sânge este mai mic decât cifrele indicate, pentru a evidenţia diabetul se efectuează testul toleranţei la glucoza, cu administrarea unică a 75 g de glucoza.

Conform recomandărilor OMS , caracterul diabetic al TTGO se stabileşte în baza următoarelor criterii: a jeun - 6,11 mmol/1 (110 mg/dl), peste 1 oră - 9,99 mmol/1 (180 mg/dl), peste 2 ore - 7,22 mmol/1 (130 mg/dl

 

Diabetul zaharat este diagnosticat atunci când:

  1. Glicemia bazală (a jeun) în plasma venoasă este >126 mg/dl (>7,0 mmol/1); sau în sângele integral capilar/venos constituie >110 mg/dl (>6,1 mmol/1).
  2. Glicemia la 2 ore după administrarea de glucoza (75 g per os) este >200 mg/dl (>11,1 mrnol/1) în sângele capilar sau în plasma venoasă; sau >180 mg/dl (>10 mmol/1) - în sângele integral venos.

 

Scăderea toleranţei la glucoza (STG) se constată atunci când:

  1. Glicemia bazală (ajeun) în plasma venoasă este <126 mg/dl (<7 mmol/

1) sau în sângele integral capilar/venos <110 mg/dl (< 6,1 mmol/1).

  1. Glicemia la 2 ore după glucoza în plasma venoasă sau în sângele integral capilar este de la >140mg/dl (>7,8mmol/l) până la < 200mg/ dl (< 11 mmol/1); sau în sângele venos >120mg/dl (>6,7mmol/l)până la <180mg/dl (<10mmol/l).

Dacă concentraţia glucozei în sânge la 1 ora după administrarea glucozei constituie 11,1 mmol/1 (200 mg/dl), iar peste 2 ore - 8,33mmol/l (150mg/dl), rezultatele probelor vor fi considerate «diabetice».

Determinarea nivelului insulinei şi al peptidei C în serul sanguin în perioada TTGO oferă informaţie suplimentară despre starea aparatului insular, care poate avea importanţă în prognozarea evoluţiei bolii.

Hemoglobinaglicozilată (gheată) - HbA . în ultimii ani s-a stabilit că de rând cu fracţia de bază a hemoglobinei (NbA0), în hemolizatele sanguine umane se conţine o cantitate neînsemnată de alte fracţii, numite fracţii minore ale hemoglobinei.

S-a stabilit că HbA1c constituie 4-6% din hemoglobina sanguină generală la persoanele practic sănătoase, pe când la bolnavii cu diabet nivelul de HbAlc este mărit de 2-3 ori. La pacienţii cu diabet diagnosticat primar, conţinutul de HbAlc atinge 11,4%, iar după prescrierea dietei şi insulinoterapiei scade până la 5,8%. Deci, hemoglobina glicozilată corelează direct cu nivelul glucozei în sânge, acest criteriu fiind folosit atât pentru screeningul populaţiei la evidenţierea dereglării metabolismului glucidic, cât şi pentru controlul tratamentului bolnavilor de diabet.

Determinarea grosimii membranei bazale a capilarelor. în 1965 S-a demonstrat că la 92-98% din bolnavii cu diabet

are loc îngroşarea membranei bazale, iar în grupul de control ea este evidenţiată numai la 2-8% din pacienţi. în ultimii ani s-a constatat că îngroşarea membranei bazale se semnalează la majoritatea bolnavilor cu diabet şi prezintă o metodă preţioasă de depistare a microangiopatiei.

 

Diagnosticul diabetului zaharat se bazează pe prezenţa:

1) simptomatologiei caracteristice:

- poliurie;

- polidipsie;

- scăderea inexplicabilă în greutate;

- slăbiciune generală, etc.

 

2) constatarea unei hiperglicemii (glicemie plasmatică evident crescută (>200 mg/dl (11,1 mmol/1))).

 

3) constatarea a cel puţin două valori crescute ale glicemiei bazale sau după TTGO.

  • Având în vedere importanţa crucială a glicemiei în diabetul zaharat, medicul trebuie să fie sigur de calitatea lucrului laboratorului cu care colaborează şi să cunoască metoda pe care acesta o foloseşte.
  • Constatarea unei glicozurii pozitive nu permite decât formularea unei suspiciuni la diabet, iar o glicozurie negativă nu exclude diagnosticul.

• Nu se recomandă ca diagnosticul să se bazeze pe glicemii efectuate cu aparate individuale (gluvometre).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

166

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин.http://spmipk.ru/ как получить педагогическое образование дистанционно. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017