...






                        

16:48

Diagnosticul si problemele de tratament in intoxicatia cu plumb



Diagnosticul pozitiv

Stabilirea diagnosticului pozitiv al intoxicaţiei saturnine profesionale se bazează pe trei criterii:

  • ananmneza profesională semnificativă în ce priveşte durata şi intensitatea expunerii la Pb obiectivată prin datele rezulatate din determinarea parametriilor de expunere externă care indică depăşirea CMA de 0,2 mg/m3 aer şi a concentraţiei medii de 0,1 mg/m3 aer.
  • Simptomatologie clinică subiectivă şi obiectivă prezentă în istoricul bolii şi printre motivele care îl aduc pe muncitor la medic, structurată corespunzător unia sau mai multor sindroame întâlnite în intoxicaţia cu plumb.
  • Examene de laborator demonstrând creşterea parametriilor de expunere internă şi parametriilor de răspuns, obiectivată prin modificarea unor constante biochimice sangvine şi urinare precum şi acelor hematologice, care dimensionează bilanţul pozitiv al plumbului în organism şi respectiv consecinţile sale toxice.

Datele de laborator oferă certitudine în diagnosticul intoxicaţiei cu Pb şi stau la baza etapizării biochimice a stadiilor saturnismului.ciuperci-intoxicatie

Comiside experţi OMS- BIT recomandă folosirea în diagnosticul saturnismului următorii indicatori biotoxiciologici:

  • plumbemia şi plumburia spontană ca indicatori ai expunerii interne
  • coproporfirinuria (CP III ur) şi acidul deltaaminolevulinic urinar (ALA ur) ca parametri de răspuns. Se consideră că determinarea ALA dehidrazei şi protoporfinei eritrocitare în cadrul controlului bilogic al muncitorilor expuşi la Pb nu oferă elemente diagnostice utile pentru practica curentă.

Corelarea clasificării indicatorilor biotoxicologici adoptaţi de către comisia de experţi la Londra 1968, cu formele clinico- biologice etapizate corespunzător necesităţilor practicii curente, oferă următoarele criterii utile pentru diagnosticul stadial al intoxicaţiei cu plumb.

 

PROBLEME ACTUALE IN TRATAMENTUL SATURNISMULUI

 

Tratamentul etiologic impune întreruperea promptă a contactului cu toxicul la primele semne de boală, după care urmează terapia chelantă cu CA-edta-Na2, care prezintă eficacitate redusă. În ultimii ani se foloseşte D-penicilamină.

Tratamentul simptomatic necesită repaus la pat în cameră liniştită cu o supraveghere continuă. În perioada de delir este necesar de a menţine un aport caloric şi hidroelectrolitic suficient prin perfuzii.

 

Sunt indicate sedativele, fiind administrate cu atenţie la pacienţii hipotenzivi.

Sunt contraindicate morfina, scopolamina şi clorhidratul care pot reduce retenţie urinară, deprimarea centrului respirator, hipotensiune arterială

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

3

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017