...






                        

17:38

Dislipidemiile



Dislipidemiile sunt printre cei mai frecvenţi şi potenţi factori de risc cardiovascular dovediţi, în general modificabili prin tratament farmacologic şi/sau schimbarea stilului de viaţă. Depunerea de lipide modificate la nivelul intimei arteriale deţine rolul central în patogeneza aterosclerozei.

Corecţia  terapeutică a dislipidemiilor are un rol critic în prevenţia evenimentelor ischemice cardiace, cerebrale sau periferice.Termenul „hiperlipidemie", utilizat în trecut a fost treptat înlocuit cu termenul de „dislipidemie/dislipoproteine-mie“Acest termen reprezintă mai bine spectrul tulburărilor fracţiunilor lipoproteice inclusiv:creşterea diverselor fracţiunireducerea diverselor fracţiunifără modificarea nivelului plasmatic de colesterol total Termenul comun de „dislipidemie mixtă (combinată/' se referă la prezenţa mai multor anomalii ale fracţiunilor lipidice asociate şi, în general, este utilizat pentru desemnarea nivelurilor crescute de trigliceride (TG) şi de LDL-C, frecvent însoţite şi de HDL-C redus

METABOLISMUL ŞI TRANSPORTUL LIPOPROTEINELOR

Colesterolul este o substanţă lipidică prezentă în structura membranelor celulare şi este precursor de acizi biliari şi hormoni sterolici. În plasmă, colesterolul şi TG, fiind molecule hidrofobe, circulă legate de apoproteine sub forma lipoproteinelor circulante.Există trei clase majore de lipoproteine serice:

  • LDL (low density lipoproteins),
  • HDL (high density lipoproteins)
  • VLDL {yery low density lipoproteins).

Există în plus IDL {intermediate density lipoprotein), care este însă practic inclusă în dozarea LDL.Odată realizată absorbţia intestinală sub forma chilomicronilor, colesterolul şi TG intră în circulaţia sistemică pe cale limfatică (prin intermediul ductului toracic), unde chilomicronii sunt hidrolizaţi de lipoprotein-lipaze. Particulele rezultante sunt preluate de receptorii hepatici şi metabolizaţi de ficat, cu generarea VLDL.Rolul metabolic şi potenţialul aterogen al lipoproteinelor diferă în funcţie de densitatea, dimensiunea şi structura particulelor:

LDL

  • Principala formă de transport a colesterolului în plasmă (60-70% din colesterolul total plasmatic
  • LDL conţine un singur tip de apoproteină (apo B-100).
  • LDL-C este aterogen şi proporţional corelat cu riscul evenimentelor cardiovasculare, independent de nivelul colesterolului total.
  • Particulele de LDL funcţionează ca vehicul al colesterolului de la nivel hepatic la nivelul peretelui arterial, traversează bariera endotelială şi sunt înglobate de către macrofagele intimei („celulele spumoase").

HDL

  • 20-30% din colesterolul total
  • are proprietăţi anti-aterogene, protejând sistemul arterial împotriva injuriei aterogene.
  • Nivelurile crescute de HDL sunt invers corelate cu riscul de boală cardiovasculară, fiind astfel considerate un factori de risc „negativ", protector.
  • HDL conţine două tipuri majore de apoproteine (apo A-I şi apo A-II).
  • HDL extrage colesterolul celular în exces şi îl transportă înapoi la ficat pentru a fi eliminat pe cale intestinală
  • Transformarea HDL într-o moleculă încărcată lipidic este mediată de LCAT (lecitin-colesterol aciltransferază)

VLDL

  • lipoprotéine bogate în TG, dar şi precursori le LDL-C
  • conţin circa 10-15% din colesterolul total
  • Lipoproteinele din componenţa VLDL sunt de mai multe tipuri (apo B-100, apo CI, apo CIl, apo CIII şi apo E).
  • TG din chilomicroni şi speciile mari de VLDL nu sunt aterogene
  • Cu toate acestea, particulele degradate de VLDL şi chilomicroni au un conţinut relativ crescut de esteri de colesterol, având potenţial a

Non HDL

  • Deoarece particulele degradate de VLDL conţin colesterol şi sunt aterogene, combinaţia lor cu LDL creşte puterea predictivă pentru riscul cardiovascular al LDL singur atunci când TG sunt crescute (200-500 mg/dL).
  • Non HDL-C reprezintă deci suma dintre LDL şi VLDL, şi se calculează de rutină prin diferenţa între colesterolul total şi HDL.
  • atunci când TG sunt crescute şi o fracţiune semnificativă de non HDL este conţinută în VLDL, LDL nu mai reprezintă singurul agent aterogen şi non HDL devine o ţintă secundară importantă pentru terapie

Apolipoproteinele

  • In prezent, se consideră că dozarea apoproteinelor reprezintă o alternativă practică şi sigură faţă de determinarea fracţiunilor lipidice, fiind markeri cu valoare predictivă similară sau superioară faţă de cea a LDL.
  • Apo B-100 apolipoproteina majoră din LDL, VLDL, şi IDL, reflectă cantitatea de particule aterogene din plasmă
  • Apo AI estimează concentraţia de HDL-C plasmatic.
  • Apo B, Apo AI şi raportul lor Apo B/Apo AI sunt în mod special utile la pacienţii cu sindrom metabolic sau diabet zaharat, cu niveluri crescute de particule LDL mici şi dense.
  • Lipoproteina [Lp(a)]. Lp(a) a fost identificată drept un alt marker cu valoare predictivă pentru riscul cardiovascular. Dozarea sa poate fi utilă în anumite cazuri ce asociază afectare aterosclerotică în absenţa factorilor de risc tradiţionali (LDL-C) şi istoric familial de boală cardiacă ischemică prematură.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

31

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017