...






                        

19:08

Distrofia coloidã si cheratinicã



Distrofia coloidã

Distrofia coloidã constã în acumularea de coloid în glanda tiroidã ducând la cresterea în volum a organului. Coloidul este o substantã vâscoasã, gelatinoasã; microscopic, pe preparate colorate cu hematoxilinã-eozinã, apare ca un material omogen, transparent, de culoare rozã, care umple foliculii tiroidieni. Are o compozitie glicoproteicã si contine hormoni tiroidieni sub forma inactivã de tiroglobulinã; în functie de necesitãtile organismului, acestã substantã este resorbitã de epiteliul tiroidian si transformatã, prin reactii enzimatice, în tiroxinã activã, care este eliberatã în sânge. MetabolismulAceastã activitate este controlatã de hormonul stimulator al tiroidei, secretat de hipofiza anterioarã, în prezenta unei cantitãti convenabile de iod provenit din apã si alimente. O cantitate insuficientã de iod blocheazã aceste reactii si coloidul începe sã se acumuleze în foliculii tiroidieni, producând cresterea în volum a glandei, fenomen numit gusã. Spre deosebire de gusile de altã naturã, inflamatoare sau tumoralã, acest tip de gusã se numeste distroficã sau coloidã.

Se întâlneste în formã endemicã în anumite regiuni, mai ales în vãi adânci dintre munti, unde apa si solul nu contin cantitãti suficiente de iod. Se previne si se trateazã prin administrare de sare iodatã. În alte regiuni, aparitia gusei este urmarea prezentei în anumite alimente (varzã, conopidã, sfeclã, manioc) a unor substante care se interfereazã cu metabolismul iodului (factori gusogeni). Forme sporadice de gusã pot fi observate la adolescenti si femei tinere în legãturã cu o relativã insuficientã a aportului de iod determinatã de necesitãtile metabolice crescute din pubertate sau sarcinã. Existã si cel putin patru defecte metabolice ereditare ducând la aparitia gusei, printre care cel mai caracteristic este sindromul Pendred în care distrofia tiroidianã este asociatã cu surditate.

Gusa coloidã prezintã douã aspecte principale în functie de stadiul evolutiv. În primul stadiu de gusã difuzã, tiroida creste moderat si simetric în volum pânã la 500 grame, pe seama înmultirii foliculilor, apoi a dilatãrilor, de multe ori chistice, în urma umplerii cu coloid.anatomia_patologicaEpiteliul apare turtit. Macroscopic, pe suprafata de sectiune apare un aspect gelatinos. Dacã tulburarea persistã si este neglijatã, tiroida poate ajunge la greutãti de peste 2 kilograme si capãtã un caracter nodular, simulând uneori o tumoare malignã. La sectiune, aspectul gelatinos este întrerupt de travee albicioase de tesut conjunctiv, nu rar continând depozite calcare si de striatii sanguinolente. Ruperea foliculilor chistici, cu producere de hemoragii si procese consecutive de fibrozã,  sunt responsabile de acest aspect nodular în fazele avansate ale bolii. În faza timpurie, difuzã, pot apare rar semne de hipofunctie, care este mai frecventã în faza nodularã putând duce la mixedem. Existã si posibilitatea unei hiperfunctii a tiroidei distrofice (gusã basedowificatã).

 

Distrofia cheratinicã

Distrofia cheratinicã sau cheratoza constã în cresterea cantitãtii de cheratinã în anumite portiuni din epiderm, ca si aparitia substantei în unele mucoase pavimentoase sau în zone de mataplazie pavimentoasã a mucoaselor glandulare.

Îngrosarea stratului cornos al pielii se numeste hipercheratozã. Când procesul de cheratinizare decurge anormal, în sensul cã nu existã o concordantã între încãrcarea celulelor cu cheratinã si gradul de picnozã al nucleilor sau lipseste stratul granulos, se vorbeste de paracheratozã. Când cheratinizarea se produce în plin strat mucos sub formã de grupuri de celule cheratinizate, unele în formã de bulb de ceapã sectionat (perle epiteliale sau globi epidermici) tulburarea poartã numele de discheratozã.image056

Cheratoza  este urmarea actiunii asupra pielii sau a mucoaselor a unor factori iritanti, de naturã mecanicã sau inflamatoare. Astfel, hipercheratoza circumscrisã cutanatã, urmare a iritatiilor mecanice repetate, constituie clavusul sau bãtãtura. O relativã îngrosare a stratului de cheratinã poate apare pe pielea descoperitã, în special la fatã, la persoanele expuse timp îndelungat soarelui si intemperiilor (piele de agricultor sau de marinar).

Diferitele procese infectioase cutanate pot produce zone circumscrise, de multe ori caracteristice, de cheratozã. Astfel, unele rozeole sifilitice, leziunile cutanate întâlnite în sifilisul secundar, pot prezenta îngrosarea stratului cornos care le conferã aspect de cochilie de scoicã (sifilide ostracee). De asemenea, în micoze cutanate sau superficiale (tricofitie, microsporie) modificãrile cheratozice sunt caracteristice agentilor patologici respectivi. Psoriaza, boalã cu patogenezã neelucidatã, se caracterizeazã prin aparitia pe piele a multiple plãci cheratozice, de dimensiuni si forme diferite, foarte pruriginoase, în care alungirea papilelor epidermice este însotitã de hipercheratozã si paracheratozã. În ichtiozã, boalã ereditarã din fericire rarã, o hipercheratozã cu tendintã de generalizare produce crãpãturile epidermului si realizarea unui aspect caracteristic de solzi de peste.

La nivelul mucoaselor, zonele circumscrise de cheratinizare apar ca plãci de culoare albicioasã, usor ridicate, numite leucoplazii. Se întâlnesc în special la nivelul mucoasei bucale (la cei cu igienã neglijatã, dinti cariati sau proteze defectuoase), bronsice (la fumãtori) sau a colului uterin si nu exceptional preced aparitia unui cancer.

De fapt, producerea unor cantitãti excesive de cheratinã este caracteristicã unor tumori epiteliale benigne si maligne. Dintre cele benigne numite papiloame sau veruci, unele apar la copii sau tineri si sunt urmarea unei infectii cu virusuri din grupa papiloma. Asa sunt verucile vulgare, mici excrescente rugoase, albicioase, dure, apãrute în special pe degete sau condiloamele acuminate, excrescente multiple, ascutite, conopidiforme, dure, pe organele genitale externe sau perineu la cei cu igienã neglijatã. Dupã 40 de ani apar proeminente de culoare brunã, de consistentã mai moale, în care în stratul bazal si parabazal hiperplaziat se observã perle cheratozice. Se numesc papiloame bazocelulare sau veruci senile si când apar în numãr mare si în scurt timp, pot sã semnaleze existenta unui cancer visceral, în special gastrointestinal (semnul lui Leser- Trelat). Toate aceste leziuni nu prezintã tendintã de transformare malignã. În schimb, la persoanele în vârstã, pot apare, de obicei pe pielea fetei, papiloame hipercheratozice senile prezentând o anumitã tendintã de transformare malignã. Când papilomul hipercheratozic este unic si voluminos, cu aspect de corn, se numeste corn cutanat.anatomia-patologica

Cheratinizarea este frecvent întâlnitã în carcinoamele epidermoide sau spinocelulare plecate din piele dar si de pe mucoase sau din diferite organe, sub forma perlelor cheratozice. Când fenomenul este exprimat indicã o crestere mai lentã a tumorii, un prognostic mai favorabil. Uneori cheratinizarea este atât de exprimatã încât tumoarea se opreste în evolutie si se poate chiar vindeca (carcinom epidermoid autovindecabil sau cheratoacantom). Când într-un carcinom glandular se întâlnesc zone de celule pavimentoase interesate de fenomene de cheratinizare se vorbeste de adenoacantom.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

34

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017