...






                        

09:21

Dizenteria. Particularităţi clinice şi de evoluţie la sugari. Diagnostic. Tratament



Manifestările generale nu corespund sindromului colitic, sindromul neurotoxic nu este caracteristic (apare la copii mari, adolescenţi); sindromul colitic este nepronunţat (cu excepţia dizenteriei Flexner); formele toxice sunt absente; debutul bolii este acut, dar frecvent şi treptat; scaunele rămân fecaloide, enterocolitice cu mucozităţi şi striuri de sânge. Diareea survine mai târziu, în a 3-4-a zi de la debutul bolii; tenesmele sunt substituite prin echivalentele lor: nelinişte, ţipăt, hiperemia feţei în timpul defecaţiei; anus beant, anus rezilent;scarlatina-la-copii
- spasmul sigmoidian se înregistrează numai în 1/3 din cazuri, evoluţia mai îndelungată cu tendinţă spre cronicizare; complicaţiile specifice şi nespecifice sunt mai frecvente decât la adulţi;
frecvent se asociază cu infecţii virale, bacteriene (salmoneloză, infecţie stafilococică, escherichioză etc.) sunt posibile decese;
modificările morfologice cu predominarea inflamaţiei tip eritematos - folicular, mai rar membranoase.
DIAGNOSTIC. Coprocultura, până şi pe mediile selective, nu este pozitivă decât la 60-70% din bolnavi cu dizenterie. Pentru obţinerea unui indice sporit de pozitivitate recoltarea produsului patologic se face în anumite condiţii: precoce, în debutul bolii, când este mai mare concentraţia shigelelor; preventiv administrării antibioticelor; recoltarea zonelor patologice (mucus, puroi); recoltarea repetată (2-3 ori), însămânţarea urgentă pe medii de îmbogăţire şi selective; dacă însămânţarea imediată nu este posibilă după recoltare, produsul se păstrează în lichid conservant (soluţie de glicerina de 30% în soluţie fiziologică la t +3 +5°C).
Indicaţii utile se obţin prin examenul microscopic al scaunelor: prezenţa de leucocite polinucleare, hematii, epiteliu, mucus, ce confirmă procesul inflamator în intestinul gros.
Diagnosticul serologic se efectuează în cazuri cu coproculturi negative şi se realizează prin cerecetarea anticorpilor specifici în reacţia de hemaglutinare indirectă. Titrul pozitiv de diagnostic la copii se înregistrează în dizenteria Sonnei - 1:100, în dizenteria Flexner - 1:200 şi apare la a 3-5-a zi de la debutul bolii, crescând în dinamică de 4 ori şi mai mult.
Pentru stabilirea diagnosticului urgent se aplică metoda de imunofluorescenţă cu rezultatul în 2-3 ore.
Modificări hematologice: leucocitoză, neutrofilie cu deviere spre stânga şi VSH accelerat.
In cazuri tipice cu hemocolită diagnosticul dizenteriei poate fi stabilit numai în baza datelor clinice (sunt preferate şi cele epidemiologice).
TRATAMENTUL dizenteriei se efectuează la domiciliu şi în staţionar.
Spitalizarea copiilor se face în: forme grave, cu febră, vome repetate, scaune sanguinolente; hemocolită, trataţi la domiciliu fără ameliorare timp de 2 zile; diaree persistentă, boli concomitente care necesită condiţii de staţionar.
Vor fi spitalizaţi şi copii din familii asociale, colectivităţi de copii tip închis. Tratamentul dizenteriei la domiciliu constă din: rehidratarea orală; continuarea alimentării; adresarea la medic în caz de agravare şi apariţia de: scaune lichide, frecvente; vome repetate; sete pronunţată; copilul bea şi mănâncă prost; febră; scaune cu striuri de sânge.
Terapia de rehidratare poate fi orală (la domiciliu sau staţionar) şi perfuzională (în staţionar). Pentru rehidratare orală se utilizează "Rehidron", oralit, SRO, fiertură de orez, apă fiartă, lichide alimentare etc.
Alimentaţia la sân a copilului se recomandă să fie mai frecventă. Dacă copilul e alimentat artificial, se prescriu amestecuri adaptate şi acidofile. Copilul nu trebuie să fie limitat în alimentare, frecvenţa alimentării - minimum 6 ori în zi. Se propun numai alimente proaspăt pregătite, sucuri proaspete sau banane, cu conţinut mărit de kaliu. Copiii mai mari se alimentează conform dietei nr,4.colon-irritable
Tratamentul antimicrobian este indicat numai în formele grave cu hemocolită. OMS recomandă:
co-trimoxazol – (5 mg trimetoprim/kgc/zi + 25 mg sulfametoxazol/kgc/zi, 2 prize la 12 ore, 5 zile), ampicilina - 25 mg/kgc/zi oral în 4 prize, 5 zile. Antibioticoterapia trebuie să respecte câteva principii: să fie precedată de izolarea shigelei şi testarea chimiosensibilităţii; în cazurile când nu e posibilă antibiograma, să se administreze antibiotice conform caracterului probabilităţii (a sensibilităţii tulpinilor circulante în zona şi perioada respectivă). Antibiotice se folosesc de regulă rareori 95% din bolnavi pot fi trataţi numai prin rehidratarea orală şi alimentaţia corectă.
Tratamentul simptomatic se aplică în caz de necesitate şi include: antispastice, enzime digestive, eubiotice, vitamine, antihistamine. Dacă hemocolită continuă, ea persistă şi după tratament, se recomandă ca bolnavul să fie examinat la amibiază şi lambliază şi tratat în continuare cu metronidazol (doze de vârstă).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

52

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017