...






                        

16:23

Elementele sindromului clinic de deshidratare



Elementele sindromului clinic pot fi grupate în:

a) Pierdere importantă în greutate;

b) Semne de deshidratare extracelulară;

c) Semne de deshidratare intracelulară.

 

PIERDEREA PONDERALĂ

Consecinţă imediată a spolierii apoase masive şi necompensate, pierderea ponderală este criteriul esenţial al diagnosticului, precizarea acesteia fiind indispensabilă unei bune conduite privind rehidratarea. Pierderea în greutate de 10% diferenţiază deshidratarea gravă de cea foarte gravă, existând 3 GRADE de deshidratare după acest criteriu:

I ® scădere maxim 5% din greutatea iniţială

II ® scădere maxim 10% din greutatea iniţială

III ® scădere peste 10% din greutatea iniţială

În cursul formelor grave sunt observate pierderi în greutate de 20 - 30%. Peste 30% pierdere ponderală supravieţuirea nu este posibilă.

Uneori nu se cunoaşte greutatea iniţială Þ aprecierea gradului de deshidratare se va face pe alte criterii.

SEMNE DE DESHIDRATARE EXTRACELULARĂ

Persistenţa pliului cutanat, semnele oculare şi depresia fontanelei traduc deshidratarea compartimentului INTERSTIŢIAL.

Prăbuşirea TA şi oliguria traduc deshidratarea compartimentului intravascular.

 

  • Persistenţa pliului cutanat. Pielea şi ţesutul celular subcutanat sunt în mod deosebit bogate în apă, fapt căruia acestea datorează în parte turgorul şi elasticitatea lor. Semnul pliului – foarte preţios în diagnosticul de deshidratare - nu este însă constant, el fiind găsit cam la 2/3 din cazuri; el lipseşte în deshidratarea moderată (mai ales dacă domină cea intracelulară) şi este dificil de apreciat la obezi.

 

  • Semnele oculare. Exagerarea cearcănelor şi înfundarea globilor oculari sunt date de deshidratarea ţesutului celular periocular. Acestea contribuie împreună cu paloarea cenuşie, uneori cu nuanţă “mov” a feţei, ascuţirea nasului şi a bărbiei, cu proeminenţa pomeţilor şi expresia de suferinţă a privirii la realizarea faciesului zis “toxic” cvasiconstant, caracteristic şi imediat perceptibil.

 

  • Compresia globilor oculari pune în evidenţă alt semn preţios - hipotonia globilor oculari care şi-au pierdut consistenţalor normală (elastică-fermă), fiind moi şi se deprimă uşor la apăsarea cu degetul.

 

  • Depresia fontanelei anterioare. Se observă la 2/3 din cazuri. Atunci când este pronunţată este şi vizibilă nu numai perceptibilă la palpare. Acest semn traduce diminuarea volumului conţinutului cranian, în special a LCR, dar şi a ţesutului cerebral însuşi dacă există şi o deshidratare celulară supraadăugată.
  • Prăbuşirea TA. Este expresia clinică cea mai directă a reducerii volumului plasmatic. Palparea pulsului furnizează rapid indicaţii suficiente asupra stării circulatorii, un puls rapid şi slab cu extemităţi reci şi - mai mult sau mai puţin - cianozate la un copil cu diaree, sunt semne suficiente pentru a suspecta o scădere tensională care va fi confirmată prin măsurarea TA. Prăbuşirea TA se observă aproape constant, în grade diferite, în deshidratările severe în care pierderea în greutate este de >10%, indiferent de nivelul natremiei.

Acest fenomen se produce însă mai intens şi mai precoce în deshidratările izo- sau hiponatremice, în care hipotensiunea poate apare uneori după o pierdere în greutate relativ mică, între 5 - 10%.

În extremis, se găseşte o stare de colaps vascular cu un puls practic imperceptibil, ameninţând prognosticul vital imediat şi pretinzând restabilirea rapidă a volemiei prin toate mijloacele disponibile de rehidratare i.v., cu măsurarea repetată a TA şi corectarea tulburărilor metabolice asociate.

 

  • Oliguria . Este o consecinţă directă a diminuării volumului sanguin circulant. Aceasta reprezintă - practic- singurul mijloc eficace de care dispune organismul pentru pentru limitarea pierderilor de H2O şi electroliţi şi pentru a-şi rezerva ceea ce a mai rămas din capitalul hidric şi aşa periculos afectat.

Oliguria rezultă din diminuarea filtrării glomerulare şi accentuarea resorbţiei tubulare, mecanisme care se intrică adesea cu efectele hipoxiei şi deshidratării celulare renale. Aceste perturbări nu sunt indiferente, deoarece ele duc la alterarea funcţiilor esenţiale de EPURARE  şi de REGLARE ACIDO-BAZICĂ. Oliguria este practic constantă şi poate trece în ANURIE în formele severe. Cantităţile mici de urină emise sunt sărace în Na+, Cl- şi K+, bogate în uree. Urina conţine aproape constant corpi cetonici, urme de proteine şi - rareori - glucoză - anomalii tranzitorii, fără valoare prognostică. Citologia urinară este în mod obişnuit normală, prezenţa unei hematurii putând determina suspiciunea de infarct renal. Restabilirea rapidă a diurezei este una din cele mai bune reflectări a unei rehidratări eficace, de aceea urina trebuie colectată de la începutul tratamentului.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

48

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017