...





                        

11:28

Encefalita gripală. Encefalita reumatică (coreea Sydenham)



Encefalita gripală.

Etiologie şi detalii epidemiologice. Boala este mai frecvent provocată de virusurile gripei A, B şi asiatic, are caracter sezonier (în perioada epidemiilor de gripă), atacă mai frecvent copilul mic între 6 luni şi 5 ani, dar poate afecta şi adultul.

Morfopatologic e prezent componentul hemoragic, se găsesc leziuni acute ale celuleor nervoase din scoarţa cerebrală şi nucleii bazali, hiperemii şi extravazate cu infiltraţii limfocitare perivasculare şi edem în substanţa albă.

Simptomatologia neurologică apare brusc după o aparentă îmbunătăţire a stării pacientului care cu 3-4 zile înainte de aceasta a avut o stare febrilă însoţită de manifestări proprii unei infecţii respiratorii virale acute. Se instalează o cefalee difuză sever exprimată, însoţită de greţuri şi vome, febră mare, uneori convulsii, comă şi deces. Există forme clinice cu simptomatică neurologică dispersă şi forme de focar: mezodiencefalică, cohleovestibulară şi bulbară. În formele cu evoluţie mai lentă apare o stare de agitaţie cu delir, somnolenţă sau insomnie, fenomene ce pot persiosta multă vreme după semnele bolii acute au dispărut.

Investigaţii complementare.

Lichidul cefalorahidian poate prezenta uneori o pleocitoză până la 200-300 elemente în 1 mcl. Examenul serologic şi virusologic (identificarea virusului în lichidul cefalorahidian, creşterea titrului de anticorpi specifici în serul sanguin) au importanţă decesivă în cazurile atipice.moartea Examenul neuroimagistic de elecţie este rezonanţa magnetică nucleară deoarece are o rezoluţie mare pentru leziunile parenchimatoase.

Tratamentul.

Protecţia celulară nespecifică se va realiza prin administrare de interferon. În cazul edemului cerebral difuz se va administra mannitol, iar edemul regionar – glicerol, furosemid, diacarb. La tratament se adaugă gama-globulină, remantadin, desensibilizante, dicenonacid ascorbinic. Tratamentul manifestărilor sechelare se realizează în conformitate cu principiile de bază a terapiei de recuperare.

 

Encefalita reumatică (coreea Sydenham).

Etiologie. Reprezintă o neuroinfecţie cauzată de streptococul β-hemolitic din grupul A.

Epidemiologie. Survine sporadic, în deosebi în martie-aprilie şi noiembrie-decembrie. Afectează mai ales vârsta de 6-15 ani. Proporţia fete/băieţi este de aproximativ 2:1.

Anatomie patologică. Se evidenţiază leziuni inflamatorii vasculare ce se distribuie pe venele postcapilare şi constau în congestie, edem, mici hemoragii diapedetice. Alteraţiile degenerative neuronale sunt localizate perikarional de preferinţă în neostriat.

Manifestări clinice. Debutul bolii poate fi brusc, dar de cele mai dese ori etse insidios în decurs de 2-3 săptămâni cu stare de nelinişte motorie, cu neîndemânare, irascibilitate, inatenţie, randament intelectual scăzut; din acest motiv copiii frecvent suportă sancţiuni disciplinare atât din partea părinţilor, cât şi a învăţătorilor. Sindroamele clinice cardinale sunt: 1. Mişcările coreice. 2. Hipotonia musculară.     3. Labilitatea emoţională. La aceste sindroame cardinale se pot adăuga tulburările vegetative (hippus pupilar, tahicardie, tahipnee) şi febră (inconstantă, are de regulă valori moderate). Examenul somatic în 1/3 cazuri poate scoate în evidenţă leziuni cardiace (miocardită, endocardită, pericardită) şi /sau modificări articulare de etiologie reumatică.

Mişcările coreice sunt mişcări involuntare spontane, ilogice, dezordonate şi scurte de amplitudine mare; se produc în repaus dar parazitează şi mişcările active; niciodată sincrone, contradictorii, fără scop, neprevăzute, se exagerează de eforturi mintale. Mimica dobândeşte o maximă instabilitate, realizând grimase bizare şi groteşti: de uimire, de plâns, de surâs, de sărut etc. Mişcări involuntare variate animează limba şi vălul palatin din care motiv vorbirea este dizartrică, explozivă, uneori afonă şi neînţeleasă. Capul şi trunchiul deviază neregulat, în diferite direcţii. La nivelul membrelor hiperkinezele interesează mai ales segmentele proximale, în formele de mare gravitate bolnavul nu se poate îmbrăca şi alimenta, nu poate scrie; mersul devine „saltant” sau „dansant” expunând la cădere; uneori mersul este imposibil. În cazuri deosebite poate fi observată o adevărată „furtună motorie” care se manifestă prin mişcări coreice generalizate şi excesiv de ample. tumoriÎn formele fruste sau uşoare la copil este important a diferenţia mişcările coreice de hiperkinezele funcţionale care pot să apară ca o contagiune mintală în aglomeraţiile de copii (şcoli, grădiniţe, internate), sau la persoanele cu caracter pitiatic. Cu acest scop au fost elaborate un şir de tehnici clinice: - semnul indicelui Kreindler (copilul este rugat să ţină în sus indicele ambelor mâini, fiind atras de examinator într-o discuţie departe de tema suferinţei); - semnul pronator Willson (bolnavul se aşază cu mânile flectate la  în articulaţiile cubitale cu palmele la nivelul feţei; în mod normal în timpul discuţiei de sustragere mâinile nu realizează mişcări în surplus); - examinatorul discută cu copilul sprijinindu-se pe mâinile lui; - probe de forţă continuă egală (de ex. bolnavul este rugat să exercite cu mâinile o presiune asupra manşetei tonometrului în prealabil umflată cu aer în aşa mod ca acul lui să indice valoarea 100; în hipekinezele organice acest lucru este imposibil); - strângerea pumnului (favorizează mişcările coreice în picior); - poziţii imobile (de ex. bolnavul este rugat să stea culcat în decubit dorsal cu mâinile întinse de-a lungul trunchiului corpului, să închidă ochii şi maximal să se relaxeze; în mod normal diskineziile vor dispărea).

Hipotonia musculară însoţeşte constant mişcările coreice, dar severitatea ei variază, în unele cazuri fiind atât de exprimată încât simulează paralizia. Această formă a căpătat denumirea clinică de  coree moale (chorea mollis). Datorită hipotoniei musculare sunt de obicei diminuate şi reflexele osteotendinoase. Reflexul rotulian are deseori un somponent „tonic” prezentând fenomenul Gordon: la percuţia tendonului patelar, gamba menţine poziţia de extensie şi revine lent la poziţia iniţială.

Labilitatea emoţională se manifestă prin instabilitate afectivă şi deficit de atenţie, iritabilitate fără motiv. Mai rar apare starea de depresie sau, dimpotrivă, starea de confuzie cu halucinaţii, tulburările de somn.

După intensitatea fenomenelor se descriu forme uşoare, medii şi grave. Uneori poate apare o stare de rău coreic (Charcot) cu febră de 400 C, puls filiform, limbă prăjită, cianoză, incontinenţă de urină. Clinic se descrie:  - forma obişnuită, generalizată; - hemicoreea; - forma cu predominanţă mintală; - coreea gravidică considerată ca o recidivă a unei corei din copilărie (apare la femeile tinere, gravide de obicei în cursul celei de a treia luni de gestaţie; se vindecă după naştere, dar poate reapare la sarcinile următoare).

Examene adăugătoare.

Analiza generală a sângelui poate prezenta o leucocitoză uşoară, limfocitoză şi eozinofilie relativă, VSH crescut. Examenul biochimic poate constata creşterea conţinutului de antistreptolizine. Lchidul cefalorahidian de regulă rămâne normal. Electroencefalografia va pune în evidenţă modificări de traseu sub formă de disritmii. Examenul electromiografic cu electrozi de suprafaţă va înregistra o activitate spontană neregulată.tumori

Diagnosticul diferenţial se face cu alte afecţiuni însoţite de mişcări involuntare: encefalopatii infantilecoreea Huntington (forme infantile şi juvenile), coreea hemiplegicilorcoreea istericăneuroza mişcărilor obsesivecoreea encefalitică lueticătireotoxicozăsindroame coreice de origine toxică (oxid de carbon, L-DOPA, neuroleptice, sindroame coreice tumorale).

Tratamentul. Regim la pat, izolarea şi luarea de măsuri pentru protejarea contra loviturilor. Nutriţie variată şi bogată în proteine şi vitamine se limitează cantitatea de glucide (se consideră că favorizează înmulţirea streptococului). Tratamentul etiologic antireumatismal după schema clasică cu penicilină 1 mln.u./zi timp de 10-15 zile sau 3 săptămâni; salicilate,amidopirină, butadion, acid acetilsalicilic etc.; antihistaminice (dimedrol, suprastin, diazolin); vasoprotectori (rutin, acid ascorbinic); corticosteroizi (efect discutat): prednisolon 30 mg/zi timp de 10 zile, după care doza se reduce cu câte 5 mg/zi; la copil ACTH în loc de prednisolon 1-2 u./zi doza maximă 50 u./zi (la adult 100 u./zi). Tratamentul simptomatic al manifestărilor neurologice include administrarea de tranchilizante (diazepam, valium etc.), alte substanţe cu acţiune sedativă şi neuroleptică (clorpromazină, tioridazin, fenobarbital, aminazin, haloperidol). După vindecare pacientului i se administrează tratament profilactic antireumatismal după  schema clasică, dacă este nevoie se efectuează amigdalectomia.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

564

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020