...






                        

20:42

Erori ale metabolismului proteic



Acestea se clasifică în boli cu sinteză defectuoasă a proteinelor din plasmă şi în boli prin sinteza defectuoasă a hemoglobinii:

 

Sinteza defectuoasă a proteinelor din plasmă

»Disproteinemia familială idiopatică;

»Hipoproteinemia idiopatică;

»Afibrinogenemia congenitală;

»Hemofilie:

  • A= absenţa globulinei antihemofilice (factorul VIII);
  • B= absenţa factorului Christmas (factorul IX);
  • C=deficit în antecedentul tromboplastinei plasmatice.

»Parahemofilia (boala Owren) = deficitul în factorul V;

»Hipotrombinemia congenitală;

»Agamaglobulinemia;

»Absenţa β2-globulinelor (haptoglobine) - cauză de hemoglobinurie;

»Deficitul în ceruloplasmină (boala Wilson);

»Analbuminemia congenitală.

 

 

Sinteză defectuoasă a hemoglobinei

»Hemoglobinopatii (Hemoglobine anormale S, C, D, E, G, H, I, J, K, ...);

»Talasemiile majoră şi minoră.

Erori ale metabolismului aminoacizilor (aminoacidopatii)

Aminoacidopatiile reprezintă un grup de erori înnăscute legate de o anomalie biochimică genetic determinată a metabolismului acizilor aminaţi.

Sunt cunoscute până în prezent peste 50 de aminoacidopatii.

Fenotipul acestor anomalii se caracterizează printr-o expresie total benignă (histidinemia) până la dezvoltarea insidioasă a unei encefalopatii (fenilcetonuria) şi la anomalii severe şi rapid letale (aciduriile organice, deficite ale ciclului ureei).

 

Cea mai mare parte a acestor anomalii sunt accesibile tratamentelor dietetice şi/sau medicamentoase care transformă prognosticul spontan dacă se stabileşte un diagnostic rapid, permiţând astfel instituirea unui tratament precoce.

Patogenia descifrată la majoritatea aminoacidopatiilor constă într-un mecanism toxic, care se bazează pe principiul blocului enzimatic.

Deficitul funcţional al unei proteine enzimatice pe o cale metabolică are drept consecinţă principală acumularea "en amont" de blocaj a unui sau mai multor metaboliţi, eventual toxici.

 

Sistemul nervos este unul dintre punctele de impact a acestei toxicităţi şi multe din aceste anomalii se traduc în faza acută prin comă, aşa cum se întâlneşte în deficitele ciclului ureei (intoxicaţie cu amoniac), leucinoză, în aciduriile organice (acidemia propionică şi metilmalonică).

Mecanismul acestei toxicităţi acute este probabil multifactorial, asociind procese globale cum ar fi alterarea fluxului sanguin cerebral, a presiunii intracraniene şi efecte mai specifice asupra neurotransmiterii şi/sau asupra metabolismului energetic cerebral.

 

Cele mai numeroase din acestea sunt probabil reversibile într-un stadiu precoce de evoluţie dar pot determina "sechele" definitive în intoxicaţiile prelungite sau repetate.

În unele aminoacidopatii, "intoxicaţia" este progresivă şi nu se manifestă decât după mai multe luni, chiar ani, printr-o encefalopatie progresivă, cel mai cunoscut exemplu fiind fenilcetonuria. Toxicele pot determina anomalii de mielinizare, de sinteză a proteinelor sau a lipidelor cerebrale şi/sau interferarea cu metabolismul neurotransmiţătorilor. Diferit asociate, aceste interferenţe pot determina atrofie, defect de maturaţie cerebrală, anomalie de morfogeneză, de degenerescenţă sau de disfuncţie. Aceste consecinţe pot fi, de asemenea, direct legate de un deficit de sinteză sau de degradare a neurotransmiţătorilor (fenilcetonuria denumită clasic "malignă", aciduria 4-hidroxibutirică, hiperglicemie fără cetoză).

A 2-a consecinţă a unui blocaj enzimatic se situează "en aval" de blocaj prin carenţa produsului reacţiei respective. Acest produs poate fi un substrat indispensabil altor căi metabolice de sinteză (în special). Astfel, carenţa în tirozină din fenilcetonurie este responsabilă de un defect de sinteză de serotonină, arginina devine un acid aminat indispensabil în deficitele acidului ureei.

În cele mai multe cazuri, un singur deficit enzimatic combină mai multe mecanisme de toxicitate. Predominenţa unui proces asupra altuia poate varia de la un individ la altul, "angajând" o variabilitate a expresiei clinice şi biologice la subiecţii care au acelaşi deficit enzimatic.

Cunoaşterea şi analiza acestor mecanisme de intoxicaţie sunt în prealabil necesare pentru stabilirea unei strategii adecvate de tratament.

 

Aminoacidopatiile nu se manifestă decât excepţional sub forma unei patologii puţin specifice. Dimpotrivă, identificarea bolnavilor se bazează pe evidenţierea semnelor clinice şi/sau biologice simple, veritabile chei de orientare a diagnosticului.

 

În numeroasele situaţii de urgenţă, trebuie cunoscut algoritmul diagnostic, la fel ca în patologia cea mai obişnuită şi nu ca o ipoteză de excludere (!).

Numai cromatografia acizilor aminaţi nu reprezintă elementul "magic" al diagnosticului afecţiunii, cele mai multe deficite enzimatice fiind responsabile de acumularea derivaţiilor ne-aminaţi (acizi organici) care pot fi identificaţi prin cromatografie în fază gazoasă, dublată de o spectografie de masă.

 

Interesul unui asemenea diagnostic, bazat pe patogenie, nu este numai teoretic. Pe de o parte, un număr din aceste anomalii sunt accesibile unor tratamente care sunt cu atât mai eficiente cu cât sunt aplicate mai precoce, pe de altă parte, doar diagnosticul precis permite identificarea familiilor cu risc şi permite o prevenţie.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

7

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017