...






                        

19:21

Fistulele perianale



Fistulele perianale frecvent se dreneaza in lumenul rectului si se manifesta subiectiv prin defecatie problematica. Cercetarile diagnostice vor include : examenul radiologic cu contrast si explorarea sinusurilor venoase (preoperator dupa indicatii stricte). Fistulele dintre ileonul terminal, vezica urinara si vagin se vor manifesta prin pneumaturie sau eliminari de fecalii prin vagin. Fistulele externe ale intestinului subtire se diagnostica in baza explorarii fizicale si radiologice. Preoperator in mod obligator se va realiza fistulografia. In aceste cazuri este indicata interventie chirurgicala, dar paralel va fi continuat tratamentul medicamentos complex al bolii. Fistulele dintre ansele intestinului subtire, ansele intestinului subtire si a colonului se asociaza cu pierderi ponderale progresante si diaree. Preoperator se va indica prednizolona 40 mg, metronidazol 400-500 mg,  nutritie parenterala si enterala pe o perioada indelungata – pana la o luna.

Clasificarea :

  1. Fara fistule:
  2. atrezia canalului anal si a rectului;
  3. atrezia canalului anal;
  4. orificiul anal acoperit;
  5. atrezia rectului in canal anal normal.
  6. Cu fistule:
  7. in aparatul genital la fetite;
  8. in aparatul genital la baieti;
  9. la nivelul perineului.

Perirectita cronica (fistulele rectale). Perirectita cronica este consecinta perirectitei acute si se caracterizeaza prin prezenta orificiului intern in intestin, duetului fistulos cu inflamatie perifocala, schimbari cicatriceale in peretele intestinului, in spatiile celulo-adipoase perirectale si prezenta orificiului extern pe piele.

Cauzele de cronicizare a perirectitei acute:

  1. Adresarea intarziata a bolnavilor pentru asistenta medicala (cand colectia purulenta s-a deschis spontan).
  2. Tactica chirurgicala gresita in perioada acuta, cand interventia s-a limitat doar la deschiderea abcesului, fara sanarea portilor de intrare a infectiei.

Fistulele se divizeaza in complexe si oarbe. Fistula are doua sau mai multe orificii: unul intern - in peretele rectului si altul extern - pe tegumentul perineal. Fistula oarba are forma unui canal infundibular cu deschidere in peretele rectului (fistula interna). Fistule oarbe apar la deschiderea spontana a abcesului in lumenul rectului.

In dependenta de amplasarea lor fata de aparatul sfincterian, fistulele au fost divizate in fistule intrasfincteriene, transsfincteriene si extrasfincteriene.

Fistula intrasfincteriana - canalul fistulos este complet situat in urma sfincterului anorectal, prezentand, de obicei, un canal fistulos, cu traiect drept si scurt. Fistula transsfincteriana - un segment de canal fistulos trece prin sfincter, alta portiune a ei este angajata in tesutul celular. Fistula extrasfincteriana - canalul fistulos traverseaza spatiile celulare pelviene si se deschide pe tegumentul perineal, ocolind sfmcterul.

Fistulele trans- si extrasfincteriene pot comunica cu cavitatile abceselor in spatiile ischio- si pelviorectale (fistule complexe).

Tabloul clinic. Starea generala a pacientilor, de regula, ramane neschimbata. Cu toate acestea, persistenta indelungata a focarului inflamator in perineu poate cauza aparitia la bolnav a excitabilitatii, insomniei, cefaleei, micsorarii capacitatii de munca; este posibila dezvoltarea neurastenica, impotentei.

Caracterul si volumul eliminarilor prin fistula depind de activitatea procesului inflamator, existenta fuziunilor fistuloase si a cavitatilor purulente. Prin canalele fistuloase largi pot avea loc eliminari de gaze si materii fecale, inchiderea epizodica a fistulei determina retentia puroiului in cavitatea abcesului, provoaca acutizarea perirectitei. Alternarea acutizarilor si remisiilor este caracteristica pentru perirectita cronica, remisiunea prelungindu-se uneori si cativa ani. Durerile vor aparea numai Ia acutizarea bolii, disparand la functionarea fistulei. Fistulele rectale evolueaza frecvent spre proctita, proctosigmoidita, determina maceratia tegumentelor perineale. La unii pacienti fibrele musculare ale sfincterului rectal degenereaza in tesut fibro-conjunctiv, prin care acesta devine rigid, stenozand canalul anal si deteriorand functionarea mecanismului de conectare a sfincterului si, ca urmare, incontenenta gazelor si a scaunelor.

Procesul inflamator cronic in tesutul perirectal va genera in organismul bolnavului un sir de schimbari patologice de caracter local si general, determinate de intoxicatie din focarul purulent cronic. Cea mai periculoasa complicatie a perirectitei cronice este malignizarea duetului fistulos, intalnita foarte rar.

In cadrul examenului obiectiv se va fixa cu atentie numarul de fistule, cicatrice, caracterul si cantitatea eliminarilor din fistule, macerarea tegumentelor perineale. Astfel, la palparea regiunii perineale se reuseste depistarea traiectului fistulos. Tesutul rectal permite aprecierea tonusului sfincterian, sesizarea orificiului intern al fistulei, dimensiunilor lui, stabilirea complexitatii fistulei, directiei si altor particularitati ale ei.

Date suplimentare despre localizarea orificiului intern al fistulei, traiectul si alte particularitati ale canalului fistulos, necesare pentru operatie, le prezinta metoda instalarilor canalului fistulos cu solutie de albastru de metilen, sondarea cu atentie a canalului fistulos, fistulografia, anoscopia si rectosigmoidoscopia.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

130

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017