...






                        

14:30

Forma de rezistență ai preparației dentare



Pentru ca o restaurație să nu poată fi dislocată de pe preparația dentară este nevoie ca aceasta să prezinte trăsături specifice. În timpul masticației și parafuncțiiolor se dezvoltă forțe oblice și orizontale distructive care acționeaza asupra restaurației și tind să o disloce. Aceste forțe sunt mari comparativ cu cele pe care le poate compensa retenția, mai ales în poziții excentrice când au loc contacte pe dinții posteriori. Forțele laterale pot disloca restaurația prin rotația ei în jurul marginii gingivale.
Rotația restaurației este împiedicată prin plasarea unor zone de rezistență (zone antirotaționale) care măresc stabilitatea restaurației, împiedică dislocarea ei într-un alt ax decât cel de inserție.

Factorii de care depinde rezistența:
1. Intensitatea și direcția forțelor de dislocare
2. Designul preparației (forma bontului)
3. Proprietățile fizice ale cementului.

Intensitatea și direcția forțelor de dislocare
Sunt pacienți care în timpul ocluziei dentare pot dezvolta forțe foarte mari.
Gibbs prezintă în studiile lui un individ care dezvoltă, în timpul ocluziei, o forță de 4340 N (443 kg). Alegerea unui model sau altul de restaurație se calculează în funcție de rezistența opusă la aceste forțe. Studiile de laborator, in vitro, arată că o coroană totală cimentată pe un bont test din crom-nichel a rezistat la o forță mai mare 13500N (1400 kg). Acest gen de forțe nu se întâlnesc în cavitatea bucală. Gibbs CH, et al: Limits of human bite strenght.J.Prosthet. Dent 56: 226,1986
În ocluzia normală funcțională, forțele sunt distribuite uniform pe toți dinții în axul dinților prin punctul de contact. De aceea, trebuie realizată o schemă ocluzală corectă, astfel încât forțele exercitate asupra restaurației să fie distribuite într-un mod favorabil. În concluzie, preparația dentară trebuie să fie capabilă să reziste la forțele laterale dar și cele axiale normale iar asigurarea unei forme de rezistență adecvată, este mult mai importantă decât obsesia unei pregătiri corecte.

Modelul de preparație dentară

Alegerea modelului de preparație dentară constituie cheia succesului în obținerea formei de rezistență. Designul restaurației trebuie astfel conformat încât suprafețele pereților axiali să împiedice rotația restaurației.

Rezistența depinde de raportul dintre: conicizarea pereților axiali
• diametrul preparației
• înălțimea preparației
Rezistența scade atunci când crește conicizarea și diametrul sau înălțimea preparației este redusă.
Raportul dintre diametrul și înălțimea preparației și rezistența este unul liniar.
Cu cât conicitatea preparației este redusă cu atât crește rezistența.
Dinții scurți dar cu diametere mari, oferă o formă de rezistență mai mică. Dinții molari, scurți, necesită pregătirea pereților verticali paraleli, comparativ cu premolarii sau dinții anteriori. Un bont dentar înalt de cel puțin 3mm oferă o rezistență adecvată dacă și conicizarea nu depășeste 10 grade. Dacă diametrul crește este nevoie de o înălțime suplimentară. La nivelul molarilor înălțimea pereților ar trebui să fie cuprinsă între 3,5-4 mm.
Hegdahl si Silness prezintă unele modalități de îmbunătățire a formei de rezistență, prin anumite preparații modificate, aduse geometriei preparațiilor și aume: conicizarea și unghiurile axiale rotunjite reduc rezistența
• preparațiile tronconice au o rezistență mai mare decât cele conice
• casetele sau șanțurile proximale adiționale sunt eficiente; au efect antirotațional (se opun basculării). Dacă preparația dentară are o conicizare mai mare se poate mari forma de rezistență prin adaugarea de casete și șanțuri sau puțuri.
Coroanele cu acoperire parțială au o rezistență mai mică decât cele cu acoperire totală, deoarece lipsește încercuirea vestibulară. De aceea la acest gen de preparații se adaugă șanțuri și casete. Ideal ar fi ca pereții șanțurilor sau casetelor să fie perpendiculari pe direcția forței aplicate. Șanțurile în formă de U sau casetele evazate furnizează mai multă rezistență decât cele în formă de V. Dacă preparația are o conicizare mai mare, atunci șanțurile se prepară mai adânci în zona cervicală decât în zona ocluzală.

Rezistența și proprietățile fizice ale cementului

Rezistența la deformare depinde de:
• proprietatile fizice ale cementului
• modulul de elasticitate
• rezistenta la compresiune.

Asociația Americană Dentară prin studiile făcute afirmă că:
• rezistența la compresiune a cementului fosfat de zinc trebuie să depășească 70MPa în 24 ore
• cementurile glassionomere și rășină au cea mai mare rezistență la compresiune
• cementurile policarboxilate au aceleași valori ca cele ale cementului fosfat de zinc.
• influența temperaturii asupra rezistenței cementurilor:
• temperatura crescută scade rezistența la compresiune, slăbește cementul oxid de zinc eugenol ranforsat
• creșterea temperaturii de la 23-37° înjumătățește rezistența la compresiune a cementului oxid de zinc eugenol
• o creștere de 50° reduce rezistența la compresiune de până la 80%. De aceea este important când preparăm cementul, placa de sticlă sa fie rece.
Literatura nu prezintă astfel de teste pentru cementurile moderne. Cementurile fosfat de zinc au un modul de elasticitate mai mare decât cementurilor policarboxilat care are o deformare plastică mai mare. Prin urmare, capacitatea retentivă a cementurilor carboxilat depinde mai mult de conicizarea preparației.

Evitarea deformării restaurației
În timpul funcțiilor restaurația trebuie să fie rezistentă, pentru a împiedica deformarea permanentă, altfel apar modificări fie la interfața restaurație preparație, fie la interfața metal- porțelan.

Cauzele deformării:
• alegerea incorectă a aliajului
• preparație dentară incorectă
• designul deficitar al scheletului metalo-ceramic

Alegerea aliajului

• aliajele de aur de tip I și II sunt bune pentru restaurările turnate intracoronare (inlay-uri); sunt moi;
• aliajele de aur tip III sau tip IV (sau un alt aliaj cu un conținut redus de aur), indicate pentru coroane și proteze fixe turnate; aceste aliaje sunt mai dure, iar rezistența și duritatea pot fi îmbunătățite prin tratament termic.
• aliajele pentru metalo-ceramică înalt nobile au o duritate asemănătoare cu acea a aliajelor de aur tip IV
• aliajele de crom-nichel sunt chiar mai dure; indicate când există breșe edentate lungi sau chiar mai multe breșe; și unde se anticipează că se vor exercita forțe mari.

Cantitatea de substanță redusă

Aliajele sunt rezistente, dar totuși necesită o anumită grosime pentru a rezista forțelor ocluzale. Grosimea metalului la nivelul cuspizilor funcționali trebuie să fie de 1,5 mm (cuspizii vestibulari mandibulari și cuspizii palatinali maxilari) iar la nivelul cuspizilor nefuncționali (de ghidaj) să fie de 1 mm (cuspizii linguali mandibulari și cuspizii vestibulari maxilari, sunt mai puțin stresați).

Reducția ocluzală trebuie să fie:
• uniformă
• morfofuncțională (adică să urmeze planurile cuspidiene),oferă rigiditate viitoarei restaurații protetice, datorită efectului ondulat al planurilor
• să asigure spațiu ocluzal sufficient
• să conserve structura dentară.
În cazul dinților migrați, înclinați sau nealiniați, suprafețele ocluzale se vor reduce mai mult de 1,5 mm, în scopul restabilirii formei ocluzale, a planului de ocluzie, și pentru un spațiu suficient necesar viitoarei coroane. De mare ajutor ne sunt modele diagnostice cu dinții preparați dar și machetele diagnostice din ceară (wax-up).

Conturul cervical marginal
Distorsionarea marginală poate fi împiedicată prin alegerea unei anumite forme de preparație, astfel încât contactele ocluzale să nu se producă în această zonă; să fie la aproximativ 1 până la 1,5 mm de marginea preparației. Cantitatea de substanță dentară redusă trebuie să ofere un spațiu suficient metalului de la nivelul marginilor, să aibă o anumită grosime pentru a împiedica deformarea.
Preparația marginală (cervicală) “în pană” nu este indicată, deoarece grosimea aliajului de aur este mică la acest nivel și nu oferă rezistență comparativă cu a unui “chamfer”, unde marginea coroanei este mai groasă.
În cazurile când dinții au fost preparați mai înclinați decât 6 grade, se reduce lățimea marginală, în scopul menținerii unei grosimi suficiente între pereții verticali pregățiti și pulpa dentară.
Rezistența turnăturii poate fi mărită prin încorporarea în designul preparației a unor șanțuri sau trepte la coroanele parțiale, pinledge sau trepte de ranforsare dacă sunt și elemente de agregare anterioare (dinții frontali).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

31

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017