...





                        

11:59

Glomerulonefrita acută difuză



Este una din principalele boli de rinichi, întâlnindu-se mai ale la copii sau adulţi tineri, fără ca vreo vârstă să fie cruţată. Este mai frecventă la sexul masculin.

În majoritatea cazurilor apare la 2 - 3 săptămâni după o infecţie faringiană cu streptococi hemolitici din grupul A (în special tipurile 1, 2, 4), inclusiv în cadrul scarlatinei (glomerulonefrită poststreptococică). Streptococii hemolitici pot fi puşi de multe ori în evidenţă în faringele bolnavului, în timp ce titrul anticorpilor serici faţă de aceşti germeni, în special al antistreptolizinelor 0, este în mod caracteristic crescut. În schimb microbii nu pot fi puşi în evidenţă în urină sau ţesutul renal lezat, demonstrând mecanismul imun de producere a bolii. Prin imunofluorescenţă se pun în evidenţă pe suprafaţa epitelială a membranei bazale granulaţii sau mici bulgări formaţi din imunoglobuline, complement şi fibrină, identici celor întâlniţi în glomerulonefrita ce apare uneori în boala serului. Boala apare ca urmarea depunerii în glomeruli a unor complexe imune rezultate din combinarea dintre antigenele streptococice şi anticorpii respectivi, la care se fixează complementul. Întrucât astfel de leziuni n-au putut fi reproduse prin inocularea la animale de streptococi vii sau extracte microbiene, există cercetători care continuă să presupună existenţa unei asemănări structurale, antigenice, între streptococi şi membrana bazală glomerulară, ca o cauză a acestei reacţii imune. Împotriva acestei ipoteze pledează însă caracterul granular al depozitelor.

În cazuri mai rare boala poate surveni în cursul unor infecţii nestreptococice, bacteriene (stafilococi, pneumococi, bacili tifici, ricketsii, leptospire) sau virale (oreion, pojar, varicelă, hepatită), putându-se vorbi şi de o glomerulonefrită acută nestreptococică. Foarte rar nu se poate pune în evidenţă existenţa unei infecţii. S-a amintit posibilitatea apariţiei unor leziuni identice în anumite forme de boală a serului.

Anatomo - patologic, în fazele timpurii ale bolii ambii rinichi apar uşor măriţi în volum, atingând o greutate de aproximativ 180 g. prezintă o suprafaţă brună, ceva mai roşcată, pe care se pot pune în evidenţă mici puncte hemoragice asemănătoare pişcăturilor de purice reprezentând glomeruli congestionaţi şi hemoragici. Pe suprafaţa de secţiune, corticala edemaţiată apare îngroşată, glomerulii congestionaţi sau hemoragici fiind bine evidenţi. După câteva zile, congestia glomerulilor dispare iar corticala devine palidă.

Microscopic se constată aspectul unei glomerulite difuze exudative - proliferative, determinând leziuni mai mult sau mai puţin exprimate şi în celelalte structuri renale. După o scurtă fază de congestie, consecutivă depunerii complexelor imune şi asociată cu fenomene de tromboză şi necroză a capilarelor glomerulare putând duce la hemoragii în spaţiul capsular, apare aspectul caracteristic al bolii; glomerulii sunt măriţi în volum, hipercelulari şi ischemici. Hipercelularitatea evidentă prin înmulţirea considerabilă a numărului nucleilor este urmarea fenomenelor exudative şi proliferative. Exudatul se traduce printr-o infiltraţie cu polinucleare şi monocite, mai importantă în primele zile şi la copii, cu depunere de fibrină în spaţiul mezangial. Mai importantă este însă proliferarea şi intumescenţa celulelor endoteliale şi mezangiale, mai puţin a celor epiteliale, diminuând lumenul capilarelor şi golindu-le de sânge. În funcţie de predominanţa uneia sau alteia din aceste modificări se vorbeşte de glomerulonefrită acută exudativă sau proliferativă.

Ischemia glomerulară determină o secreţie crescută de renină şi apariţia hipertensiunii, după cum pierderea de proteine duce la apariţia edemului, filtrarea diminuată este responsabilă de creşterea azotului sanguin. Proliferarea celulelor epiteliale ale ambelor foiţe ale capsulei se produce mai rar, când există necroze importante ale capilarelor glomerulare (glomerulonefrită acută necrotică) cu depozite importante de fibrină care stimulează această proliferare. Se traduce prin apariţia de formaţiuni semilunare care tind să umple spaţiul capsular producând aderenţa foiţelor. Aceste modificări în ţesutul renal obţinut prin puncţie exprimă un prognostic defavorabil şi tendinţa de trecere în cronicitate a nefritei (glomerulonefrită extracapilară).

Concomitent, epiteliul tubilor apare intumescent, conţinând picături hialine de proteine resorbite, în lumen se găsesc cilindrii hialini sau hematici, formaţi din proteine şi hematii. Ţesutul interstiţial apare edemaţiat, uneori infiltrat cu celule inflamatoare, explicând uşoara creştere în volum a organului.

           Microscopul electronic demonstrează prezenţa granulaţiilor pe suprafaţa membranei glomerulare, imunofluorescenţa arătând că ele sunt formate din imunoglobuline şi complement. Se observă bine proliferarea celulelor endoteliale şi mezangiale, ca şi infiltraţia leucocitară sau leziunile capilare. Proliferarea celulelor epiteliale se observă mai rar; în unele cazuri turtirea proceselor acestor celule duce la aşezarea lor direct pe membrana bazală, ceea ce se traduce prin proteinurie importantă şi apariţia sindromului nefrotic.

În majoritatea cazurilor, modificările descrise încep să regreseze după 4 - 6 săptămâni. Persistenţa lor sugerează trecerea bolii în cronicitate, în mod insidios sau în urma unor reacţii acute repetate.

În general, evoluţia clinică a bolii variază cu vârsta, la copii debutul fiind acut şi caracteristic (febră, greaţă, alterarea stării generale, oligurie cu hematurie şi proteinurie moderată, edemele, hipertensiunea şi azotemia fiind mai puţin exprimate sau putând lipsi). La adulţi debutul este mai insidios şi mai puţin caracteristic, cu febră şi dureri în lombe, sindromul urinar mai puţin evident, dar hipertensiunea mai importantă. La ambele categorii de vârstă, în majoritatea cazurilor, titrul antistreptolizinelor 0 este crescut în mod caracteristic, complementul este scăzut (revenirea lui la normal semnalează începutul convalescenţei).

Marea majoritate (95%) a copiilor se vindecă după 4 - 6 săptămâni. În rare cazuri poate surveni moartea prin insuficienţă renală sau cardiacă sau boala poate să treacă mai rapid sau mai lent în cronicitate. Evoluţia spre cronicitate este demonstrată de persistenţa hipercelularităţii glomerulare şi a îngroşării mezanginului, dar mai ales de apariţia semilunelor capsulare în ţesutul renal obţinut prin puncţie. La adulţi aproape 40% din bolnavi mor în cursul fazei acute a bolii sau evoluează spre cronicitate. Evoluţia glomerulonefritelor de altă etiologie decât streptococică este de obicei cu ceva mai gravă.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

413

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020