...




                        

11:26

Hemoragia: definiţie, reacţia de compensare a organismului în hemoragie



Hemoragia este una din cele mai dramatice situaţii în medicină, şi de aceia ocupă un loc deosebit în chirurgie, dar şi nu numai, dar şi în viaţă şi este dictată de următoarele particularităţi:

  • hemoragia - este complicaţia a multor, la prima vedere inofensive boli şi traume, şi de asemenea ca rezultat al activităţii chirurgului ;
  • hemoragia continuă – este un pericol nemijlocit al vieţii bolnavului;
  • în hemoragii o importanţă majoră o are rapiditatea luării deciziilor şi acordării ajutorului respectiv;
  • iscusinţa chirurgului de a se isprăvi cu hemoragia – este indiciul al profisionalizmului.

ce-este-bilirubina

HEMORAGIE (haemorrhagia) – este revărsarea sângelui din patul vascular ca rezultat al lezării traumatice sau dereglarea permiabilităţii peretelui vascular.

Clasificarea hemoragiilor:

  • După principiul anatomic:
    • Arterială – revărsarea sângelui în jet pulsativ, de culoare purpurie roşie. Volumul pierderii de sânge este determinat de calibrul vasului şi caracterul lezării (completă sau laterală);
    • Venoasă – revărsare continue a sângelui de culoare vişinie. La lezarea venelor regiunii gâtului este pericol de embolie gazoasă;
    • Capilară – hemoragie mixtă, determinată de lezarea capilarelor şi a venelor şi arterelor de calibru mic;
    • Parenchimatoasă - hemoragie din organe parenchimatoase: ficat, lien, rinichi, plămân. După esenţă sunt hemoragii capilare, dar sunt mai periculoase, din cauza particularităţilor anatomice.
      • După mecanismul de apariţie:
    • Haemorragia per rhexin – hemoragie la lezare traumatică al vasului. Se întâlneşte cel mai des;
    • Haemorragia per diabrosin - hemoragie la erodarea peretelui vascular (distrucţie, ulceraţie, necroză), ca rezultat al unui proces patologic (inflamaţie, proces canceros, peritonită fermentativă);
    • Haemorragia per diapedesin – hemoragie ca rezultat al dereglării permiabilităţii peretelui vascular la nivel microscopic (în avitaminoza C, vasculita hemoragică, uremie, scarlatină sepsis şi alt.).
  • După referinţa la mediul extern:
    • Externă – revărsarea sângelui în mediul extern. Asemenea hemoragii este uşor de diagnosticat;
    • Internă – este hemoragia când sângele se revarsă în cavităţi interne sau intratisular;
      • Propriuzis interne – hemoragiile în cavităţi ce nu comunică cu mediul extern (hemoperitoneum, hemotorace, hemopericardium, hemartroz);
        • Cavitare;
        • Intratisulară;
          • Pitehie – hemoimbibiţii îtradermale;
          • Purpura –hemoibibiţii submucoase ;
          • Hematom – hemoragie în ţesuturi cu formarea unei cavităţi în interiorul cărea se determină sânge cu chiaguri;
        • Hemoragii interne exteriorizate – hemoragii în cavităţi interne ce comunică cu mediul extern (HGI, hemoragii pulmonare, haemobilie, haematurie, metroragie);
          • După timpul apariţiei:
        • Primare – hemoragia ce apare la momentul traumei;
        • Secundare – hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei şi poate fi:
      • Precoce – de la câteva ore de la traumă până la 4-5 zile, cauza fiind sau alunicarea ligaturii de pe vas,  sau deplombajul vasului din cauza ruperii trombului primar;
        • Unitară – hemoragia ce sa repetat într-un singur epizod;
        • Recidivantă – hemoragia ce se repetă mai mult de un epizod;
      • Tardivă – determinată de distrucţia peretelui vascular ca rezultat al unui proces purulent în plagă;
    • Unitară;
    • Recidivantă;
      • După evoluţie:
    • Acută – hemoragia are loc într-un scurt interval de timp;
    • Cronică – hemoragie lentă în cantităţi mici (ocultă);
    • După gradul VCS pierdut:
      • Gradul I (uşoară) – pierderea până la 10-12% VCS (500-700 ml);
      • II (mediu) – pierderea până la 15-20% VCS (1000-1400 ml);
      • III (gravă) – pierderea până la 20-30% (1500-2000 ml);
      • IV Hemoragie masivă – pierdere mai mult de 30% (mai mult de 2000 ml).

 

RECŢIA ORGANISMULUI LA HEMORAGIE

În hemoragii cronice pierderea chiar a unei cantităţi mari al VCS (50%) poate să nu provoace pericol pentru pacient, pe când într-o hemoragie acută pierderea unimomentană a unei cantităţi al VCS de 40%  este considerată incompatibilă cu viaţa.

H E M O R A G I A
Scăderea VCS  +  Anemie  

1.     Hipotonie (şoc hipovolemic)2.     Hipoxemie

3.     Hipoxie tisulară (SNC, Cord).

 

REACŢIA COMPENSATORIE DE RĂSPUNS AL ORGANISMULUI  LA HEMORAGIE

I.  Faza iniţială:1.     spasmul primar vascular venos;

2.     mobilizarea sângelui din depozite;

3.     tahicardie;

4.     spasmul vasului lezat + tromboza lui;

 

II. Faza de com-pensare:1.     Hemodiluţie;

2.     Centralizarea hemodinamicii; (spasmul secundar)

3.       mărirea contra-cţiilor cordului;

4.     hiperventilare;

5.     mecanismul renal de compensarea pierderilor lichidelor;

III. Faza terminală:1.     dereglări de microcirculaţie;

2.     acidoză;

3.     toxemie;

4.     paralezia centrului de respiraţie şi stopul cardiac;

5.     decentralizarea  hemodinamicii.

 

Reţeaua venoasă poartă 70-75% de sânge din VCS. Spasmul primar vascular venos ce se dezvoltă în hemoragie restabileşte 10-15% din VCS pierdut.

Tahicardia instalată în hemoragie se datoreşte acţiunii sistemei adrenalin-simpatce şi contribuie la menţinerea debitului sistolic (debitului cardiac/min).

În urma hemoragiei cu hipovolemia declanşată se dezvoltă deminuarea ejetului sistolic şi a spasmului arteriolelor, care duce la micşorarea presiunii hidrostatice la nivelul capilarelor. Aceasta la rândul său contribuie la translocarea  lichidului intercelular în patul sanguin – hemodiluţia.  Aşa mecanism de compensare în primele 5 min de la hemoragie poate îndestula fluxul de lichide în patul vascular până la 10-15% VCS.

Indicii de bază al hemodiluţiei sunt: densitatea sângelui, hematocritul, hemoglobina şi numărul de eritrocite.

Autohemodiluţia declanşată în hemoragie contribuie la:

  • compensarea hipovolemiei;
  • ameliorarea funcţiei reologice a sângelui;
  • restabilirea abilităţii de transport de oxigen al sângelui;
  • contribuie la scoaterea din depouri al eritrocitelor.

La depourile fiziologice ale organismului se referă capilarele nefuncţionale (90% din toate capilarele) ale musculaturii scheletare, ficatului (20% din VSC) şi lienului (16% din VSC).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

100

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017