...





                        

21:17

Hemoragia este iesirea sângelui în afara vaselor



Hemoragia este iesirea sângelui în afara vaselor. Cu exceptia hemoragiilor limitate produse cu ocazia ruperii lunare a foliculilor ovarieni si a fluxului menstrual, care sunt fenomene fiziologice, hemoragiile sunt totdeauna fenomene patologie.

Hemoragiile sunt urmarea unor leziuni ale peretelui vascular. Astfel, se produc hemoragii prin ruperea peretilor vasculari sub actiunea unor traumatisme, mai ales a unor obiecte tãioase, care produc solutii de continuitate (plãgi) sau zdrobiri (contuzii) ale tesuturilor.capilareHemoragiile pot fi si urmarea erodãrii peretelui vascular de cãtre un proces patologic, distrofic, inflamator sau tumoral. Astfel de hemoragii se întâlnesc la cei cu ulcer gastro-duodenal, aterosclerozã, febrã tifoidã, tuberculozã, diferite tumori maligne.

Hemoragia poate fi si urmarea iesirii sângelui prin peretii vasculari structurali intacti printr-un proces amintind diapedeza leucocitelor, de unde denumirea de hemoragie prin diapedezã. Sub actiunea a diferiti factori vasotropi caracteristici reactiilor inflamatoare, în special imunoalergice, a toxinelor chimice sau microbiene, dar si în urma modificãrilor biochimice produse de hipoxie sau carente vitaminice, creste permeabilitatea peretelui vaselor mici, capilare, arteriole, venule si sângele iese în spatiile perivasculare. Acest tip de hemoragie se întâlneste în multe boli infectioase (gripã, febrã tifoidã, tifos exantematic si alte rickettsioze, antrax, pestã, scarlatinã), în intoxicatii (fosfor, arsen, ciuperci, venin de sarpe), hipovitaminoze C si K, asfixii, diferite boli alergice, ca si în diatezele hemoragice, boli cauzate de insuficienta unor factori ai coagulãrii sanguine. Hemoragiile prin diapedezã sunt hemoragii mici, punctiforme, care se deosebesc de hiperemie prin faptul cã nu dispar la presiune sau pe suprafata de sectiune a organelor, la spãlare sau radere  cu cutitul.vase

În functie de natura vasului lezat, existã hemoragii arteriale în care sângele are o culoare rosie-vie si tâsneste, hemoragii venoase în care sângele de culoare rosie închisã se scurge lent dar abundent si hemoragii capilare în care sângele musteste pe o suprafatã extinsã. Dupã cantitatea de sânge extravazat hemoragiile sunt grave, punând în pericol viata sau usoare, fãrã producerea de simptome patologice, între cele douã extreme întâlnindu-se cele mai variate grade.

În hemoragiile externe sângele se scurge în afara organismului. În hemoragiile interne sângele rãmâne în organism, infiltrând unele tesuturi (hemoragii interstitiale) sau se acumuleazã în anumite cavitãti (hemoragii cavitare) de unde ulterior poate fi eliminat pe calea unor conducte naturale.

Hemoragiile intestitiale de la nivelul pielii, mucoaselor, seroaselor sau meningelui, ca si din masa unor organe compacte, apar ca pete rosii-albãstrui de dimensiuni diferite si poartã, în functie de aceste dimensiuni, denumiri diferite. Hemoragiile mici, punctiforme se numesc petesii, în totalitatea lor constituind purpura. Dacã sunt mai mari se numesc echimoze, sufuziuni sau sugilatii; vânãtãile liniare produse de bãt sau bici se numesc vibice. Când infiltratia cu sânge a tesuturilor produce o umflãturã se numeste hematom.

În afarã de hematoamele cutanate, se pot întâlni hematoame si în diferite alte organe (hematom orbitar, auricular, retroperitoneal, placentar, testicular). Colectia de sânge coagulat dintre craniu si dura mater se numeste hematom epidural, între dura si arahnoidã, hematom subdural, la nivelul meningelui moale, hematom subarahnoidian. Colectia hemoragicã subperiostalã, la nivelul oaselor craniene, apãrând de obicei dupã nasteri dificile, se numeste cefalhematom extern sau intern în functie de fata interesatã. Infiltratia serosanguinolentã producând tumefierea circumscrisã a tesuturilor moi care învelesc craniul poartã numele de bosã serosanguinolentã.

Hemoragiile mai extinse la nivelul diferitelor organe, producând distrugeri uneori importante ale parenchimului se numesc si apoplexii. Termenul se utilizeazã în special pentru hemoragiile cerebrale caracteristice persoanelor în vârstã suferind de arteriosclerozã si hipertensiune arterialã. Ruperea arterelor cerebrale, în special a cerebralei mijlocii produce revãrsarea sângelui în emisferele cerebrale, mai des în lobul temporal, cu distrugeri importante de substantã nervoasã si, deseori, cu revãrsarea sângelui în ventriculii laterali si chiar în ventriculul mijlociu, constituind o cauzã frecventã de moarte. Moartea poate fi produsã si de hemoragiile difuze bilaterale ale glandelor suprarenale întâlnite de obicei la copii cu septicemii meningococice (sindrom Watterhouse-Friederiksen) sau la nou-nãscuti în urma unor nasteri prelungite producând hipoxie. Necroza hemoragicã a hipofizei, mai frecvent întâlnitã în socul cauzat de o nastere patologicã, dar si în alte forme de soc (sindromul Sheehan) este cauza instalãrii unor insuficiente hipofizare consecutive, uneori grave. Complicatii grave ale nasterii pot fi produse si de hemoragiile masive placentare. Apoplexia pancreaticã reprezintã de asemenea o gravã urgentã medico-chirurgicalã.microscop

Dupã localizarea lor, hemoragiile cavitare se numesc hemotorace, în cavitãtile pleurale, hemopericard, în cavitatea pericardicã, hemoperitoneu, în cavitatea peritonealã, hemartrozã, într-o articulatie. Hematocelul indicã hemoragia într-o cavitate micã, de obicei cavitatea vaginalã a testiculului. Acumularea sângelui în cavitãtile diferitelor organe se numeste, în functie de localizare, hematosalpinge (în trompa uterinã), hematometrie (în cavitatea uterinã), hematocolpos (în vagin). Eliminarea pe cale naturalã a sângelui acumulat în diferite cavitãti poartã denumiri specifice, în functie de cavitate si calea de eliminare: epistaxis (hemoragii în cavitatea nazalã), stomatoragii si gingivoragii (hemoragii în cavitatea bucalã sau la nivelul gingiilor), hemoptizii (hemoragii bronho-pulmonare eliminate prin sputã). În hemoragiile gastrice, gastroragii, sângele se eliminã fie sub formã de vãrsãturi (hematemezã), fie prin materiile fecale pe care le coloreazã în negru (melenã); ultima alternativã poate fi si urmarea unor hemoragii intestinale proximale (enteroragii). Eliminarea sângelui extravazat la nivelul rinichiului (nefroragii) sau a cãilor urinare prin urinã constituie hematuria, ce poate fi macroscopicã, când urina seamãnã cu apa în care s-a spãlat carne, sau microscopicã. Hemoragiile uterine între douã cicluri menstruale se numesc metroragii, în timp ce prelungirea sau exagerarea cantitãtii fluxului menstrual se numeste menoragie. Efectele hemoragiei depind de cantitatea de sânge pierdut si de organul interesat. Hemoragiile abundente pot produce moartea în câteva minute datoritã ischemiei cerebrale sau sã determine o tulburare gravã de circulatie, socul hemoragic, care de asemenea poate duce la moarte dacã nu este tratat convenabil. La acelasi deznodãmânt pot duce însã si hemoragii mai putin abundente dar prelungite (în diferite organe interne). S-a mentionat gravitatea apoplexiilor cerebrale sau suprarenaliene.

Hemoragiile mici si repetate pot determina instalarea unor forme grave de anemie, cum se întâmplã cu bolnavii de tuberculozã pulmonarã, ulcer gastroduodenal, metropatie hemoragicã si în special, astãzi, la cei cu diatezã hemoragiparã sau tumori maligne.singe

Moartea poate fi produsã uneori si prin mici hemoragii care infiltreazã si distrug zone de importantã vitalã ale organismului. Asa se întâmplã uneori în cazul hemoragiilor mici si multiple, prin diapedezã, care intereseazã creierul, inclusiv trunchiul cerebral, în boli toxiinfectioase, în special în gripã, dar si în unele intoxicatii sau stãri hipoxice.

În ce priveste evolutia hemoragiilor, sângele extravazat se coaguleazã în câteva minute în tesuturi sau cavitãti. Când este în cantitate micã, sângele este resorbit prin actiunea macrofagelor. Acest proces poate fi urmãrit la nivelul unei echimoze cutanate, a cãrei culoare albãstruie diminuã în intensitate în zilele urmãtoare apoi virând în verzui si gãlbui dispare complet. Depozite mai mari de sânge coagulat sunt supuse unui proces de organizare, cu transformarea lor în tesut conjunctiv firbros si fibrohialin, uneori încrustat cu calciu. Depozite mari pot fi înconjurate de o capsulã conjunctivã în interiorul cãreia sângele coagulat se transformã într-un material necrotic, granular, de culoare rosie-brunã sau se resoarbe, fiind înlocuit de un lichid serosanguinolent si producând aspectul de pseudochist hemoragic. Lichefierea cheagului si aparitia de cavitãti umplute cu lichid se întâlneste, de exemplu, în emisferele cerebrale. Existã si situatii când hematomul se infectezã si se transformã într-un abces.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

148

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017