...






                        

21:37

Hepatita virala E. Etiologia. Patogenia. Tabloul clinic. Diagnosticul. Principii de tratament



Hepatita virală acută tip E (HVE, hepatita acută virală non-A non-B cu transmitere enterală) este o boală infecţioasă şi contagioasă produsă de virusul hepatitic E, cu manifestări clinice, biochimice şi histologice asemănătoare cu HVA, evoluţie autolimitată fără cronicizare.

 

Etiopatogenie

Virusul hepatitic E (VHE) are dimensiuni mici, este sferic, fără înveliş, şi se pune în evidenţă prin ME în materiile fecale ale bolnavilor în faza acută. S-a propus încadrarea virusului în familia Caliciviridae, ca un gen aparte (hepevirus).VIRUS

Genomul este reprezentat de un ARN m.c, care conţine 3 cadre de citire informaţională.La nivelul hepatocitului, VHE produce leziuni prin mecanism direct, citopatic, şi mecanism indirect, de natură imunologică.

Elemente de epidemiologie

VHE este răspândit universal. In unele ţări din Asia, America de Sud şi din Africa s-au raportat epidemii hidrice, dar cazuri sporadice de infecţie apar în toată lumea, inclusiv în România. în ţările dezvoltate, prevalenta anticorpilor anti-VHE este semnificativ mai redusă faţă de ţările din zonele tropicale (2% vs. 7-17%).

Sursa de infecţie este necunoscută, cazurile sporadice întreţinând transmiterea în perioadele interepidemice. Nu este exclusă existenţa unui rezervor natural de virus (unele specii de maimuţă, porcinele).

Transmiterea este fecal-orală prin apa contaminată cu bila şi materiile fecale ale bolnavilor. Virusul a fost detectat în scaunele bolnavilor până la 14 zile de la debutul icterului. Cazurile de infecţie secundară sunt rare, chiar între membrii familiei în timpul epidemiilor. Susceptibilitatea şi rezistenţa la infecţie nu sunt cunoscute. Rămâne inexplicabil faptul că în zonele cu epidemii sunt afectaţi predominent adulţii tineri, deşi în aceleaşi zone geografice virusurile enterale produc îmbolnăviri în primul rând la copii.

Anticorpii anti-VHE au o persistenţă scurtă, astfel că reinfecţia apare posibilă.

Manifestări clinico-evolutive

Incubaţia medie este de 26-42 de zile (limite extreme: 15-64 de zile). In perioada de stare, manifestările clinice sunt asemănătoare celor întâlnite în HVA, dar formele colestatice sunt mai frecvente.

Evoluţia este în general favorabilă, cu rezoluţie completă, fără complicaţii, sechele sau cronicizare. Excepţie fac vârstnicii, gravidele infectate în ultimul trimestru de sarcină şi recipienţii de transplant, la care evoluţia îmbracă frecvent forme severe, producând o mortalitate ridicată (20%).

Diagnosticul pozitiv se bazează pe date epide-miologice (consum de apă contaminată în context epidemiologie, călătorie recentă în zone cu risc), clinice şi biochimice (similare HVA) şi pe excluderea serologică a celorlalte tipuri de HAcV.

Diagnosticul etiologic se stabileşte prin evidenţierea anticorpilor de tip IgM şi IgG anti-VHE prin teste imuno-enzimatice cu proteine recombinate. VHE mai poate fi detectat în scaunele bolnavilor prin ME sau PCR.

  1. Regimul igieno-dietetic a fost considerat mult timp cheia de boltă a tratamentului, elaborându-se diverse scheme de regim, în principal cu reducerea grăsimilor şi supliment de glucide, care este mai bine acceptat de bolnavul anorexie. în afara acestui aspect însă, dietele rigide nu au adus practic nici un beneficiu.

Bolnavii cu forme medii de boală primesc o dietă echilibrată cu 40-50 cal/kg, aproximativ 4-5 g proteină/kg, glucide - 60-70% din raţia calorică şi lipide (50-60g/zi).Se administrează 1,5 - 2 L de lichide/zi. Iniţial regimul este hidro-lacto-zaharat-făinos-vegetarian, iar pe măsura revenirii apetitului se completează cu lipide (ulei de măsline, de porumb sau floarea soarelui, unt, smântână). Alimentele trebuie preparate prin fierbere sau fierbere sub presiune, dar nu prin prăjire.gripa

Se administrează prânzuri mici, 4-5/zi. Mulţi bolnavi tolerează bine un mic dejun mai bogat (fiind chiar singura masă din zi), pentru că dimineaţa greaţa este mai redusă şi apetitul mai bun.

în formele cu intoleranţa marcată, în primele zile se administrează parenteral glucoza 10% şi multivitamine.

  1. în prezent nu există tratament specific sau etiologic pentru HAcV. încercările terapeutice cu diverse substanţe cu efecte antivirale (Ara-A, Acyclovir, Iso-prinosine, analogi nucleozidici, alfa-IF ş.a.) au dat rezultate dezamăgitoare în formele acute, unele însă se pot folosi cu rezultate pozitive, mai mult sau mai puţin durabile, în formele cronice.

Tratamentul medicamentos se individualizează în funcţie de forma clinică şi terenul pe care survine boala.

Trebuie combătute asocierile morbide, care pot influenţa negativ regenerarea hepatică: infecţiile biliare, ulcerele gastro-duodenale, colopatiile, infecţiile digestive acute şi cronice, parazitozele intestinale, carenţele nutritive anterioare.

în formele comune, tratamentul este în primul rând simptomatic, vizând: constipaţia (laxative, clisme, hidratare largă, regim dietetic); meteorismul şi insuficienţa pancreatică asociată (cărbune medicinal, fermenţi pancreatici); insomnia (se folosesc cu prudenţă sedativele pentru a nu masca trecerea spre coma hepatică!); pruritul (aplicaţii externe de alcool mentolat, antihistaminice, colestiramina); intoleranţa digestivă (dietă de cruţare, poţiuni antispastice, supliment caloric parenteral).

Tratamentul se suplimentează cu vitamine, în primul rând când există carenţe anterioare (grup B, vit. C) sau fenomene hemoragipare (vit. K).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

65

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017