...





                        

20:10

Hernia inghinala directa si indirecta



Constituie 80-90% din toate herniile (N.Angelescu, 2001; V.Saveliev, 1992). Sunt  situate  în triunghiul  lui Venglovski:     inferior – ligamentul inghinal – Pupart;  superior – linia orizontală  care uneşte întretăierea segmentului extern cu cel mediu al ligamentului inghinal cu muşchiul rect;  medial – latura externă  a muşchiului rect. Deosebim hernii inghinale oblice  (externe) şi directe  (mediale). Hernia inghinală  oblică mai  împarte în hernie căpătată  (câştigată) şi congenitală.Hernia inghinală  oblică căpătată  apare la nivelul fosetei  externe şi în dezvoltarea sa ea repetă  traiectul canalului inghinal trecând prin orificiul  intern (foseta inghinală  externă), prin canal  şi  orificiul extern (superficial), delimitat de pilierii  tendinoşi  (intern, extern).

În evoluarea sa hernia inghinală  oblică  trece următoarele perioade:

  • stadiul preherniar – hernia se află  la nivelul  orificiului profund;
  • hernia interstiţiala sau intracanalară, când organul herniat se află între    
  • cele 2 orificii;
  • hernie incipientă (bubonocel) – sacul  herniar atinge orificiul  extern;
  • hernie inghinală completă (hernie funiculară) – sacul herniar alunecă paralel funicului  spermatic până  la baza scrotului;
  • hernie inghino-scrotală (sau inghino-labială) – sacul coborât în bursa scrotală sau în labiile mari, sacul  însă nu comunică niciodată  cu   
  • vaginala în hernia câştigată. Sunt de 5 ori mai frecvente decât cele directe.

Hernia în perioada a 5-a de dezvoltare capătă  uneori dimensiuni enorme şi aduce bolnavului multe inconvenităţi în timpul mersului, lucrului, actului sexual, actului de micţiune şi de defecaţie.

Hernia inghinală  oblică exsternă congenitală se caracterizează prin persistenţa canalului peritoneo-vaginal. Este ştiut că către luna a VII de dezvoltare embrionară  testicolul  se află  la ieşirea din canalul inghinal, iar la momentul naşterii  (luna a IX ) testiculul  se  află în scrot  înconjurat de  tunica vaginalis propria şi tunica vaginalis comunis (fascia transversalis). Procesul  vaginal  peritonial  (vaginala) către momen­tul  acesta se  obliterează şi formează  un tract fibres (ligamentul Cloquet). În unele cazuri obliteraţia n-are loc şi canalul peretoneo-vaginal  rămâne deschis, unde patrund viscerele abdominale (intestinul). Testiculul  în aceste cazuri se  află la fundul  sacului herniar  împreună  cu intestinul, formând unul din pereţii  sacului.

 

HERNIA   INGHINALĂ  DIRECTĂ  (medială), supranumită “de slăbiciune”, graţie rezistenţei scăzute pe care o prezintă peretele la acest nivel (triunghiul Hesselbachformat doar din fascia transversalis.

Se formează prin punctul slab descris la nivelul fosetei inghinale mijlocii;  se observă mai frecvent la bătrâni  şi la adulţii  cu peretele slab, şi este considerate  “hernie de  slăbiciune”. Colul  sacului, care este de  obicei larg, este situat medial de artera epigastrică. Spre deosebire de cea ob1ică, hernia inghinală  directă nu trece prin orificiu intern şi canalul  inghinal ci, numai prin orificiu extern. Sacul herniar  împinge înaintea sa grasimea preperitoneală (lipom preherniar) şi fascia transversalis şi este  situat medial de funicul. Forma herniei este rotundă (spre deosebire de cea oblică care este periformă), ea nu coboară nici odată în scrot şi nu poate fi congenitală, se  strangulează mai rar, mai des este  însă bilateralăimages

Hernia inghinală oblică  internă (vezico-pubiană) numită  astfel datorită direcţiei  traiectului  său; se formează prin foseta inghinală  internă; ea este întâlnită rar, cu preponderenţă la bătrânii cu peretele musculo-aponeurotic foarte hipotrofiat.

Hernie  inghinală  prin clivaj (prin alunecare) se  formeaz atunci când conţinutul  sacului  herniar devine unul din organele  situate retroperitoneal  (vezica urinarn, cecul, colonul ascendent şi descendent), care în
acest caz constituie unul din pereţii  sacului, fapt ce mult  importă în tratamentul chirurgical.

Particularităţile herniei prin clivaj sunt: diametrul mare al orificiului extern, dimensiunile mari  şi forma rotundă a herniei, cu caracter  păstos,deseori parţial ireductibilă; bolnavii adesea acuză dizurii (sindromul micţiunii repetate). Uneori pentru concretizarea diagnosticului se cer investigaţii  suplimentare  (cistografia, irigografia).

Diagnosticul diferenţial   e necesar de petrecut între hernia directă şi cea oblică. Hernia inghinală  cere diferenţiere cu hidrocelul,, tumorile de  testicul, testiculul ectopic, hernia femurală, chistul  şi lipomul cordonului, abcesul  osifluent, rece.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

1177

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2019