...






                        

09:06

Hipogonadismul primar masculin: diagnostic si tratament



Diagnosticul pozitiv se pune în baza datelor clinice (anamneză, date obiective) şi paraclinice care vor fi în funcţie de sexul genetic, tipul gonadei, cauza afecţiunii şi vârsta la care apare. Până la pubertate acest hipogonadism este normogonadotrop graţie persistenţei „pauzei hormonale" şi la băieţi şi la fete (sistemul hipotalamo-hipofizar nu reacţionează la nivelul scăzut al hormonilor sexuali periferici).

Din momentul debutului pubertăţii, când la fete se instalează pentru  prima oară, iar la băieţi se reinstalează secreţia tonică a Gn-RH (funcţionarea axului hipotalamus-hipofiză-gonadă), acest hipogonadism devine hipergonadotrop (FSH şi LH crescuţi) ca urmare a deficitului hormonilor sexuali plasmatici. Se va determina vârsta osoasă, radiografia şeii turceşti, examenul ecografic etc.

 

Diagnosticul diferenţial se va efectua cu diferite variante de hipogonadism şi suprastatura constituţională.

 

Tratamentul hipogonadismului primar masculin

Leziunile testiculare, indiferent de natura lor, primare sau secundare, sunt ireversibile, odată produse rămân definitive, ceea ce face tratamentul lor lipsit de sens.

 

Tratamentul eficace în exclusivitate în toate formele de insuficienţă orhitică este substituţia exogenă a hormonului lipsă a testosteronului. Scopul tratamentului este de a oferi organismului hormonul care îi lipseşte şi pe care nu-1 mai poate sintetiza.

Tratamentul cu testosteron nu poate corecta tulburările de organogeneză sexuală, tulburările embriono-fetale rămânând ireversibile. în caz de intersexualitate se apreciază capacitatea testiculelor, (prezenţa, volumul şi consistenţa lor), şi a penisului, la fel premizele continuării educaţiei pe varianta sexului neuro-hormonal masculin. De regulă, prioritate se acordă sexului feminin, corecţia fiind efectuată până la vârsta de doi ani prin castraţie şi o eventuală corecţie plastică.

Prin administrarea testosteronului se urmăreşte doar sexualizarea hormonală (dezvoltarea pilozităţii masculine, penisului, îngroşarea vocii, dezvoltarea musculaturii, stimularea apetitului sexual etc).

 

Administrarea testosteronului se face doar la vârsta considerată ca pubertate întârziată (15-17 ani). în cazul când avansul statural este exagerat, organele genitale externe sunt slab dezvoltate şi există pericolul instalării eunucoidismului, acest tratament în doze mai mici va fi început ceva mai devreme. începerea tratamentului în perioada prepubertară este inoportun, nefiziologic, şi poate determina închiderea precoce a cartilajelor de creştere.

 

Fiind vorba de un tratament pe tot parcursul vieţii se preferă preparatele cu resorbţie lentă al căror ritm de administrare este de o dată la 2-4 săptămâni {omnandren, sustenon etc).

Cantitatea de testosteron administrat trebuie să se apropie de valoarea testosteronului secretat de testiculul bărbatului adult normal - 10-25 mg/zi şi variază în raport cu intensitatea insuficienţei (doza lunară 200-300 mg).

Subiecţii care manifestă o agresivitate marcată necesită un tratament bine controlat, pentru a se evita accentuarea agresivităţii şi a tulburărilor de comportament. Infertilitatea este definitivă, fără soluţie terapeutică.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

133

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017