...




                        

16:58

Holera. Complicatii. Diagnosticul. Principii de tratament



Complicaţii. în condiţiile terapiei moderne nu se mai înregistrează compli­caţiile relatate cîndva : insuficienţa renală acută, colapsul repetat şi tifosul hole-riform. Cea mai frecventă complicaţie este pneumonia. Exicoza îndelungată favorizează apariţia abceselor, flegmoanelor, erizipelului. Unele complicaţii (flebite, tromboflebite) se produc în urma terapiei intensive.

Diagnostic şi diagnostic diferenţial. în cazurile cu evoluţie tipică cu des­hidratare puternică diagnosticul holerei nu prezintă dificultăţi. Formele uşoa­re de afecţiune cu deshidratare de gradul I şi chiar de gradul II necesită di­ferenţierea holerei cu o serie de afecţiuni manifestate cu diaree.

în primul rînd, se cere diferenţierea cu toxiinfecţiile alimentare de etiologie diferită, cu dizenteria, gastroenterita epidemică (virală), intoxicaţia cu arsen, stibiu, butifos.holera

Pentru siguranţa diagnosticului este important nu numai tabloul clinic al maladiei, ci şi anamneză epidemiologică, rezultatele investigaţiilor bacterio­logice a excrementelor, maselor vomitive, conţinutului duodenal, materialului cadaveric (fragmente de intestin subţire), aprecierea proprietăţilor fizice şi chimice ale sîngelui (densitatea relativă a plasmei, indicii hematocritului, concentraţia ionilor de sodiu, potasiu, clor, bicarbonat). Mai puţin valoroase sînt metodele serologice de cercetare : decelarea aglutininelor, anticorpilor vibriocizi din serul sangvin, reacţia de neutralizare a antigenului, metoda sero-luminescentă etc.

Tratament. Dat fiind rolul dominant al deshidratării în patogenia holerei, tratamentul va fi orientat mai întîi spre restabilirea echilibrului hidroelectro-litic.

Tratamentul începe cît mai devreme posibil şi se efectuează în două etape : prima — rehidratarea, a doua — corecţia pierderilor ulterioare de hidroelec-troliţi estimate în condiţii de staţionar. |

Rehidratarea se va efectua în curs de 1—2 ore cu volum de lichid ce cores­punde deficitului iniţial de masă corporală. Tactica curativă aici este determi­nată exclusiv de starea bolnavului şi mai ales de gradul de deshidratare.

Bolnavilor cu deshidratare de gradul I şj la o parte din cei cu deshidratare de gradul II pierderile de lichid se recuperează prin administrări perorale. Se recomandă soluţia cu următoarea compoziţie : NaCl — 3,5, NaHC03 — 2,5, K.C1"— 1,5, glucoza — 20 g pentru un litru de apă potabilă (glucoza ame­liorează absorbţia sărurilor în intestinul subţire). însă din cauza că bicarbo­natul de natriu nu poate fi păstrat un timp îndelungat, în ultimii ani el este înlocuit în componenţa acestei soluţii cu citrat de sodiu în doză de 2,9 g/l. Concomitent sînt experimentate şi alte soluţii pentru rehidratare orală, ce con­ţin dipeptide (de exemplu, glicil-glicină), în rezultatul administrării cărora pierderile, de apă se pot reduce cu 40—50%. Este raţional să se pregătească din timp doze de ingrediente uscate, care se vor dizolva în apă la temperatura de 40—42°C imediat pînă la administrare. Lichidul de rehidratare se poate in­troduce şi prin sondă nazogastrică. în caz de vomă repetată, de pierderi cres-cînde de lichid, precum şi persoanelor senile şi bolnavilor cu diabet zaharat se recomandă infuzie intravenoasă a soluţiilor poliionice. Administrarea intra-venoasă în jet a acestor soluţii este o indicaţie absolută pentru bolnavii cu des­hidratare de gradele III şi IV. Pentru aceasta soluţia încălzită preliminar pînă la 36—38°C se injectează în jet cu viteză volumetrică de 70—120 ml/min. (pînă la 5—7 1 timp de 1 —1,5 ore). Cea mai adecvată înlocuire a ionilor şi corecţia optimă a tulburărilor homeostatice se obţine prin infuzie intravenoasă a soluţiei cuartasodiu, ce conţine la 1 1 de apă apiretogenă : 4,75 g clorură de natriu, 1,5 g clorură de potasiu, 2,6 g acetat de sodiu şi 1,0 g bicarbonat de sodiu. Terapia cu infuzii se face cu soluţiile closodiu, trisodiu, acesodiu.

Viteza rehidratării şi momentul trecerii de la administrarea în jet la per­fuzie se determină în funcţie de simptomatica clinică şi indicii parametrilor fiziologici principali ai organismului, ceea ce permite a interveni oportun cu corecţii necesare, fără de care în scurt timp se pot instala tulburări homeosta­tice importante. Prezintă pericol şi o altă extremă, cînd medicii, dorind să evi­te complicaţiile, trec înainte de timp la administrarea prin perfuzie a soluţiilor sau abandonează infuziile, ceea ce poate provoca la bolnav colaps secundar, care poate fi depăşit cu mult mai greu din cauza manifestărilor ireversibile produse în parenchimul renal.

Administrarea în jet a lichidelor este înlocuită cu perfuzia după norma­lizarea pulsului, restabilirea tensiunii arteriale şi temperaturii corpului, amen­darea hipovolemiei, hemoconcentratiei, acidozei şi hipertensiunii pulmonare.

Succesul terapeutic depinde în mare măsură nu numai de calitatea rehi-dratării efectuate, ci şi de recuperarea optimă a pierderilor ulterioare de apă şi săruri, care în cazurile grave se realizează curs de cîteva zile. în terapia de corecţie volumul de lichid introdus este determinat de viteza pierderilor, adică se află în funcţie de volumul dejecţiilor şi maselor vomitive, care se estimează la fiecare 4—6 ore şi se înregistrează în fişa de reanimare. în această fişă se notează datele despre puls, presiunea arterială, frecvenţa respiraţiei, tempera­tura corporală, precum şi parametrii fizici şi chimici ai sîngelui (densitatea relativă a plasmei, indicele hematocritului, concentraţia electrolitică din plasmă şi hematii, pH-ul, concentraţia de bicarbonat standard). Ţinînd cont de aceşti parametri, se realizează corecţia individuală a pierderilor de lichid şi a tulbu­rărilor metabolice. Pentru a colecta excremente, urină şi mase vomitive de la bolnav, el este culcat pe un pat „holeric" special. în secţie este nevoie de un cîntar pentru a cîntări bolnavul culcat pe brancardă. Dacă nu există condiţii speciale pentru stabilirea tuturor indicilor menţionaţi, se va ţine cont că admi­nistrarea soluţiilor cu viteză pînă la 60 ml/min. în volum de pînă la 60 ml/kilo-corp poate fi efectuată fără un control special de laborator, însă necesită su­pravegherea clinică riguroasă şi estimarea obligatorie a pierderilor.

Terapia de corecţie se face de obicei prin infuzia intravenoasă a soluţiilor poliionice indicate. Trecerea la administrarea orală de soluţie glico-electroli-tică se face în funcţie de starea bolnavului.HOLERA

Terapia hidroeiectrolitică a copiilor cu holeră se realizează de asemenea prin injectare intravenoasă a soluţiei cuartasodiu cu adaos de 15—20 g glucoza la 1 1 de soluţie, pe fond de hipoglicemie. Rehidratarea copiilor în vîrstă sub 2 ani se face prin perfuzie timp de 6—8 ore ; în prima oră se administrează doar 40% din volumul de lichid necesar pentru rehidratare. La copiii cu deshidra­tare de gradele I—II înlocuirea pierderilor de lichid se efectuează cui soluţie glico-electrolitică administrată prin sonda nazogastrică.

Terapia hidroeiectrolitică se abandonează cînd scad considerabil în volum emisiile de scaun, excrementele au aspect fecaloid, lipseşte voma şi cantitatea de urină eliminată prevalează în ultimele 6—12 ore asupra volumului de ma­terii fecale. Volumul total al soluţiilor administrate în decurs de 3—5 zile de tratament al unui bolnav adult poate constitui 20—80 1.

în perioada de convalescenţă bolnavilor de holeră cu deshidratare de gra­dele II—IV li se includ în raţia alimentară produse ce conţin săruri de potasiu (caise uscate, tomate, cartofi, banane etc.); peroral se mai prescrie orotat de potasiu sau panangină (cîte 1—2 comprimate de 3 ori în zi), soluţii de acetat de potasiu, citrat de potasiu 10% (1 lingură de masă de 3 ori în zi).

Nu se recomandă remedii cardiotonice pentru deshidratări decompensate. Sînt contraindicate aminele presoare cu potenţial declanşator de insuficienţă renală.

Antibioticele nu joacă rolul decisiv în tratamentul bolnavilor de holeră, însă ele amplifică efectul tratamentului patogenetic : reduc durata diareii, pierderile hidro-electrolitice şi durata portajului de vibrioni.

Bolnavilor cu deshidratare de gradele III—IV li se administrează perorai tetraciclină cîte 0,3—0,5 g sau levomicetină cîte 0,5 g la fiecare 6 ore. Durata tratamentului cu antibiotice este de 5 zile.

Purtătorii de vibrioni ce elimină agentul un timp scurt sau chiar o singură dată (excretorii „tranzitorii") nu necesită antibioticoterapie. Acest grup de per­soane trebuie izolat pînă la obţinerera probelor negative ale examenului bacteriologic de control. Tratamentul antimicrobian se face în caz de eliminări repetate de vibrioni holerici şi bolnavilor cu infecţii mixte, invaziuni parazitare şi afecţiuni cronice la nivelul tubului digestiv. în aceste cazuri plus la trata­mentul obligator al afecţiunilor asociate se administrează tetraciclină cîte 300 mg la fiecare 6 ore, curs de 3—5 zile.

Bolnavii de holeră nu au nevoie de un regim dietetic special.holera

Externarea*bolnavilor se face după vindecarea lor, la încheierea seriei de antibioticoterapie şi după obţinerea rezultatelor negative ale examenului bacte­riologic.

înainte de externare examenele bacteriologice încep după 24—36 ore de la terminarea antibioticoterapiei şi se repetă 3 zile la rînd. Triplu examen se face asupra excrementelor şi un examen al bilei B şi C.

Lucrătorii industriei alimentare şi din comerţul cu produse alimentare, per­soanele ce deservesc punctele nodale de apeducte şi alte obiecte comunale, lucrătorii din alimentaţia publică, instituţiile infantile şi curativ-profilactice, precum şi bolnavii cu afecţiuni cronice ale ficatului şi căilor biliare vor trece examene repetate curs de 5 zile (coproculturi zilnice şi un examen bacterio­logic de bilă).

Pronosticul în caz de tratament oportun şi adecvat este, de regulă, favo­rabil. După ce în tratamentul bolnavilor de holeră s-a pus accentul principal pe recuperarea pierderilor hidroelectrolitice, letalitatea s-a redus considerabil.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

113

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017