...






                        

16:56

Hormonii suprarenali şi reglarea lor



În prezent se cunosc circa 50 de steroizi sintetizaţi în cortexul suprarenal. În baza structurii chimice a acestor steroizi  stă inelul sterolic alcătuit de 17 atomi de hidrogen (nucleul ciclopentanperhidrofenantren), din care cauză au căpătat denumirea de corticosteroizi . Aceşti steroizi în marea majoritate sunt nişte produşi intermediari de sinteză a hormonilor steroizi. 

Sunt cunoscuţi 8 corticosteroizi biologic activi, însă particularităţilor de hormoni corespund doar cortizol (hidrocortizon), corticosteronul, aldosteronul  şi alţii. Hormonii steroizi practic nu se acumulează în celule şi  nimeresc în circuitul sanguin în măsura sintezei lor. În dependenţă de acţiunea predominantă asupra metabolismelor hormonii steroizi sunt plasaţi în 3 grupe: mineralocorticoizi, glucocorticoizi şi androgeni.

Mineralocorticoizii în ordinea descreşterii activităţii biologice: aldosteron, dezoxicorticosteron, 18-oxicorticosteron şi 18-dezoxicorticosteron.

Din glucocorticoizii biologic activi fac parte: cortizol, cortizon,  corticosteron, 11-dezoxicorticortizol, 11 dehidrocorticosteron. Cel mai activ este considerat cortizolul iar mai puţin activ 11- dehidrocorticosteronul.

Din androgeni fac parte dehidroepiandrosteronul şi androstendionul.

În zona glomerulară sunt sintetizaţi mineralocorticoizii – aldosteronul, în această zonă nu este posibilă sinteza glucocorticoizilor şi androgenilor deoarece în celulele acestei regiuni lipseşte 17α- hidroxilaza, enzima de bază pentru sinteza lor. Aldosteronul u se poate sintetiza în zona fasciculată şi reticulară deoarece acolo lipsesc enzimelenecesare pentru sinteza acestuia şi în special P450c11- 18 hidroxilaza şi p450c11-18 aldosteron sintetaza.

În zona fasciculată – glucocorticoizii – cortizonul şi corticosteronul. Corticosteronul este un predecesor al aldosteronului şi în cantităţi mici se sintetizează şi în zona glomerulară. Zona reticulară este răspunzătoare de sinteza predominant a androgenilor testosteronul, estradiol şi o cantitate minimă de progesteron.

Este demonstrat că cortizonul, corticosteronul şi androgenii se pot sintetiza atât în zona fasciculată cât şi în cea reticulară.

Sinteza aldosteronului de către zona glomerulară are loc sub influenţa sistemului renin – Angiotenzin – Aldosteron, autonom de acţiunea ACTH.

Funcţia sistemului renin – angiotensin – aldosteron constă în reglarea homeostazei metabolismului hidroelectrolitic şi în menţinerea tensiunii arteriale  sistemice. Angiotensina II este cel mai puternic vasoconstrictor, stimulează zona glomerulară a suprarenalei prin intermediul receptorilor membranari care sunt cuplaţi cu fosfolipaza C. Cuplarea angiotensinei II cu aceşti receptori activează această enzimă şi duce la creşterea concentraţiei intracelulare de ioni de Ca. Aceştia din urmă cresc activitatea enzimei 20,22-desmolaza (P450scc) şi are loc sinteza de aldosteron. Cantitatea receptorilor pentru angiotensina II pe suprafaţa celulelor zonei glomerulare este în dependenţă directă de nivelul de K în sânge. K este ultima verigă în feedback-ul realizat de sistemul renin-angiotensin-aldosteron, fiind la rândul său stimulatorul cel mai puternic al acesteia. Nivelul crescut de K stimulează secreţia de aldosteron, iar scăderea acestuia micşorează sinteza de aldosteron. Aldosteronul acţionează asupra rinichilor, organ ţintă, unde creşte reabsorbţia activă de Na în tubii contorţi distali.

Cortexul suprarenalian funcţional poate fi divizat în 2 părţi:

  • ACTH dependentă – zona fasciculată şi reticulară
  • ACTH independentă – zona glomerulară.

ACTH influenţează numai etapele primare de sinteză a  aldosteronului. În cazul decăderii funcţiei ACTH zona glomerulră funcţionează autonom, nu se produce atrofia ei, din care cauză insuficienţa suprarenaliană secundară decurge mai puţin sever comparativ cu cea primară.

Pentru zonele fasciculate şi reticulare care fac parte din sistemul hipotalamo-hipofiză-suprarenale stimulatorul secreţiei şi troficităţii este ACTH, care este influienţat de corticoliberină.

ACTH este un polipeptid format din 39 de aminoacizi. Sinteza ACTH are loc din predecesorul proopiomelanocortin, în componenţa căruia intră următoarele peptide: β-lipotropina, endorfina, hormonul melanocitostimulant. ACTH se secretă de către corticotropocite în adenohipofiză. Secretia ACTH este sub controlul corticotropin-rilising factor (corticoliberinei). Corticoliberina prin vena portă hipofizară ajunge din hipotalamus la adenohipofiză şi stimulează corticotropocitele care sintetizează şi secretă ACTH. Sub acţiunea corticoliberinei se sintetizeză cantităţi echivalente de ACTH şi β-lipotropina, fapt important pentru practică. Determinarea ACTH este costisitoare şi dificilă, pe când aprecierea concentraţiei β-lipotropina este mai uşoară, şi permite indirect de a obţine informaţii  despre cantitatea ACTH.

Reglarea sintezei hormonilor are loc după principiul  feed-back negativ. Factorii principali care controlează secreţia de CRH şi ACTH sunt: cortizolul, stresul şi ritmul circadian al secreţiei hormonilor. Dinamica secreţiei cortizolului este în funcţie de secreţia circadiană de ACTH. Secreţia maximă a acestor hormoni are loc la orele 6-8 dimineaţa, iar minimă la orele 20-24. Ritmul secreţiei ACTH şi cortizolului este modificat de stres (intervenţii chirurgicale, febra, hipoglicemia, efortul dizic, traumele psihice) şi modificările ritmului somnului.

Secreţia de CRH şi ACTH de asemenea se află sub influienţa sistemelor serotonin şi colinerige. Concentraţia crescută de cortizol, posibil prin blocarea neurotransmiţătorilor cerebrali inhibă secreţia de CRH şi sinteza şi secreţia de ACTH. Inhibarea ACT de către cortizol are loc în 2 faze prima 10 min este inhibată secreşia de ACTH şi a doua în care este inhibată sinteza de ACTH. Cortizolul are o acţiune inhibitorie şi asupra unor structuri ale creerului cum sunt hipocampul, substaţa reticulară.

Acţiunea ACTH asupra suprarenalelor este rapidă, timpul de înjumătăţire fiind de 10 min. Se consideră că stimularea zonei fasciculate de către ACTH duce la o secreţie rapidă de cortizol, iar stimularea zonei reticulare are rolul de a menţine nivelul bazal de cortizol în sânge.

Androgenii suprarenali au picul de secreţie în perioada pubertară şi secreţia lor crescută se menţine până la 40 – 50 ani, după care secreţia lor este în descreştere. Secreţia cortizolului nu are picul de secreţie în pubertate, însă creşte în perioada de vârstă de 40 – 50 ani. Este considerat că secreţia androgenilor suprarenali este stimulată nu numai de ACTH dar şi de polipeptidul suprarenal, care se sintetizează în suprarnale. Nu se exclude nici ipoteza că celulel cromofobe ale hipofizei pot seccreta un hormon stimulator al androgenilor suprarenali.

 

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

117

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017