...






                        

17:14

Infectia cu HIV stadiul terminal - SIDA. Tabloul clinic



Stadiul simptomatic tardiv, sever corespunde sindromului de imunodeficienţă dobândită (SIDA) şi este caracterizat de apariţia infecţiilor oportuniste şi a bolilor maligne.

Infecţiile oportuniste sunt caracteristice imunodepresiei avansate (sunt markeri climei de SIDA!). Spectrul lor este extrem de larg (v. definiţia cazului de SIDA) şi pot interesa orice organ sau sistem de organe. în afara germenilor oportunişti, bolnavii pot prezenta numeroase infecţii cu germeni comuni, severe sau recidivante .

Cele mai frecvente infecţii sunt localizate la nivelul aparatului respirator, tubului digestiv şi sistemului nervos, central şi periferic.sida

Manifestări respiratorii- Suferinţele respiratorii inferioare au o etiologie variată: bacteriene (pneumococ, M. tuberculosis, micobacterii NTB), fungice (P. jiroveci, Cryptococcus neoformans, Aspergillus, Histoplasma), virale (CMV), idiopatice (pneumonia interstiţială limfoidă, pneumonia interstiţială nespecifică), boli maligne (sarcom Kaposi, limfoame non-Hodgkin), suferinţe secundare anemiei sau cardiomiopatiei.

Suferinţele digestive pot apare la nivelul oricărui segment al acestuia, având cauze şi mecanisme multiple (infecţioase, tumorale, medicamentoase, carenţiale, idiopatice ş.a.)

Suferinţele neurologice apar la majoritatea bolnavilor. La nivelul SNC, virusul este adăpostit de macrofagele provenite din circulaţie, în microgliile locale şi în derivatele lor, inducând o hiperproducţie de citokine (ex. TNF), metaboliţi ai acidului arahidonic şi acid chinolinic, responsabile de suferinţele cerebrale.

Procesele neoplazice sunt reprezentate, în primul rând, de sarcomul Kaposi şi limfoamele non-hodgkiniene.

Suferinţa renală este frecventă. Proteinuria persistentă este o prezenţă obişnuită. Evoluţia progresivă spre suferinţă renală cu sindrom nefrotic şi insuficienţă renală nu este rară.

Manifestările cardiovasculare sunt diverse: modificări electrocardiografice de ritm şi de conducere, miocardiopatie de dilataţie, disfuncţii ventriculare, revărsat pericardic, dar patogenia lor nu este complet elucidată (probabil complexă). Insuficienţa cardiacă congestivă şi stopul cardiac au fost raportate la aprox. 10% din cazuri.

Manifestările dermatologice au la origine cauze infecţioase (bacteriene, fungice, virale, parazitare) sau neinfecţioase, inflamatorii (tip dermatita atopică, dermatita seboreică, psoriazis, erupţii medicamentoase, vasculite HIV-asociate, deficite nutriţionale) sau maligne (sarcom Kaposi).

Suferinţele oculare cuprind: retinita, care poate fi nespecifică sau poate fi produsă de citomegalovirus, mai rar de toxoplasma; endoftalmita apărută în cadrul bacteriemiei sau fungemiei; nevrita optică, complicaţie a meningitei cripto-cocozice, tuberculoase sau luetice.

Modificările hematologice comune sunt: anemia (prin deficit de fier, hemoglobinopatii, defecte enzimatice eritrocitare, postmedicamentoase sau infecţioasă), neutropenia (prin depresie medulară postinfecţioasă sau medicamentoasă), trombocitopenia (subproducţie, durată scurtă de viată, imunologică).

 

Diagnostic

Date epidemiologice - apartenenţa bolnavului la o grupă la risc.

Date clinice - manifestările infecţiei, atât la copil cât şi la adult, fiind polimorfe şi nespecifice în majoritatea lor (semne generale constituţionale, limfadenopatie, hepato/splenomegalie, tulburări de dezvoltare staturo-ponderală/stagnare/scădere ponderală, candidoza orală persistentă, diaree trenantă/ recidivantă, infecţii bacteriene recidivante, parotidita cronică, suferinţe neurologice, infecţii oportuniste, boli maligne ş.a) trebuie judecate şi interpretate în context epidemiologie.

In perioada de latenţă clinică, demersul diagnostic pleacă de la datele epidemiologie şi se precizează prin investigaţii de laborator.

Date de laborator:

  1. Dovedirea deficitului şi a perturbărilor imu-nologice caracteristice: număr de celule T CD4+, celule T CD8+, raport CD4/CD8, teste cutanate cu diverse antigene (urlian, Candida, Trichophyoton, PPD), nivelul imuno-globulinelor serice (în special Ig G şi IgA).
  2. Dovedirea infecţiei cu HIV se bazează pe determinarea anticorpilor specifici anti-HIV (teste curente, de screening), evidenţierea antigenului p24 sau prin detectarea ADN-ului proviral sau a ARN HIV prin teste de amplificare genetică (PCR).

In mod curent, detectarea anticorpilor anti-HIV-1 şi/ sau HIV-2 se face prin teste imunoenzimatice (ELISA), bazate pe folosirea ca antigene a proteinelor virale specifice purificate, realizate prin tehnici de recombinare. Testul are o specificitate şi o sensibilitate >99%. Având o valoare predictivă pozitivă mai scăzută în populaţiile cu incidenţă redusă a infecţiei cu HIV, necesită un test de confirmare pentru a garanta că răspunsul în anticorpi este specific pentru HIV.

Există mai multe teste de confirmare: Western-blot, imunofluorescenţa indirectă (IFA), testul de radioimuno-precipitare.

Western blot - este mai specific decât ELISA ( dar mai puţin sensibil, mai dificil tehnic şi mai scump); detectează anticorpii serici folosind proteine HIV separate prin electroforeză şi transferate (blotate) pe benzi de nitroceluloză. Există mai multe seturi de criterii de interpretare. Testul poate fi pozitiv, negativ sau indeterminat (sunt prezenţi anticopi faţă de una sau mai multe proteine, dar nu sunt întrunite în întregime criteriile de pozitivitate F 13.49.). O urmărire corectă a persoanelor cu Western blot indeterminat va permite confirmarea sau infirmarea infecţiei cu HIV.

Detectarea antigenului p24 este util la persoanele suspecte de infecţie acută sau cu debut recent, la care anticorpii pot lipsi.VIRUS HIV

Este un test imunoenzimatic (ELISA) care utilizează anticorpi anti-p24. Deşi specific, numai 20-30% din persoanele infectate cu HIV au antigen detectabil. Un bolnav cu infecţie cu HIV acută are niveluri detectabile de Ag p24, dar poate fi ELISA-negativ, ELISA-pozitiv/ Western blot negativ sau indeterminat.

Testul mai este folositor în supravegherea evoluţiei bolii: reapariţia Ag p24 se asociază cu un risc crescut de dezvoltare a simptomatologiei majore.

Cultura virală - sensibilitatea culturilor variază între 10 -100%, dar specificitatea este aproape 100%.

Mononuclearele din sângele periferic a persoanei investigate sunt co-cultivate cu limfocite stimulate cu fitohemaglutinină provenind de la un donator sănătos; prezenţa virusului este dovedită prin determinarea în supernatantul culturii a antigenului p24 sau a reverstranscriptazei. Testul este consumator de timp, costisitor, laborios şi nu este disponibil decât în laboratoare hiperspecializate.

PCR ( acronim de la Polymerase Chain Reaction ) -test de amplificare genetică, bazat pe folosire unor primeri cunoscuţi pentru identificarea secvenţelor ADN sau ARN specifice HIV. Este mai sensibil decât determinarea Ag p24, dar mai costisitor şi necesită echipamente sofisticate.

Testul PCR cantitativ pentru ARN HIV (i.e. numărul de copii HIV ARN din plasmă; încărcătura virală) este folosit în monitorizarea evoluţiei bolnavilor, formularea prognosticului şi urmărirea răspunsului la terapie.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

10

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017