...






                        

18:31

Leptospiroza - Diagnostic şi diagnostic diferenţial



Diagnosticul se bazează în primul rînd pe analiza minuţioasă a tabloului clinic şi a situaţiei epidemiologice. Se va tine cont de debutul acut propriu leptospirozei : frisoane, febră înaltă (une­ori ondulantă), mialgii, hiperemie facială, injectarea sclerelor, sporirea în vo­lum a ficatului şi senzaţii dureroase în el. începînd cu ziua a 4—5-a diagno­sticul clinic devine mai lesnicios, deoarece anume în această perioadă se poate asocia icterul, apar sindromul hemoragie, fenomenele meningeale, se evidenţiază semnele de afectare a rinichilor, beucocitoza cu neutrofilie, spori­rea VSH, anemia. E necesar a ţine cont de profesia bolnavului, de cazurile de leptospiroza printre animalele agricole. în cazul apariţiei afecţiunilor febrile acute (în special în lunile de vară-toamnă) se va ţine minte despre posibila infectare a oamenilor pe fînaţurile mlăştinoase în timpul cositului şi lucrări­lor de cîmp, pescuitului, colectării şi utilizării apei din surse fără scurgeri pentru necesităţi gospodăreşti şi pentru băut, consumării laptelui de vaci bolnave, tranşării carcaselor etc.

Diagnosticul leptospirozei, stabilit sau suspectat în baza datelor clinico-epidemiologice, urmează să fie precizat prin examene de laborator, care includ metodele bacterioscopică, bacteriologică, serologică şi biologică de investiga­ţie. Ca material pentru decelarea leptospirelor servesc sîngele, urina, lichidul cefalorahidian.

Diagnosticul de laborator al leptospirozei este foarte complicat. El necesită metode speciale, condiţii deosebite şi de aceea poate fi realizat doar în labo­ratoare speciale.

în prima săptămîna de boală la o temperatură majorată leptospirele pot fi decelate în sîngele bolnavului, mai frecvent în primele 3 zile de îmbolnăvire, în microscopie directă (în cîmp întunecat) probabilitatea decelării microbilor este minimă, cele mai bune rezultate se obţin în hemocultură. 0,2—0,5 ml de sînge se însămînţează în 5—10 eprubete cu unul din mediile nutritive, în com­poziţia cărora intră ser sangvin inactivat. Leptospirele cresc foarte lent, aspec­tul mediului nu se modifică, de aceea însămînţările se ţin în termostat timp de o lună şi se examinează la fiecare 5 zile prin microscopie în cîmp întunecat. Decelarea în sînge a leptospirelor denotă indiscutabil leptospiroza, totodată rezultatul negativ încă nu prezintă temei pentru excluderea afecţiunii.

în lichidul cefalorahidian leptospirele apar mai tjrziu decît în sînge, de aceea examenul lui (microscopia şi însămînţarea pe aceleaşi medii nutritive ca şi sîngele) este raţional să fie efectuat în a 2—3-a săptămîna de boală.

Urina poate fi examinată de la ziua a 7—8-a pînă la 3 luni de la debutul bolii. Se realizează microscopia sedimentului în cîmp întunecat.

în proba biologică sînt folosiţi cobaii, care sînt mai sensibili la infectare cu L. icterochaemorrhagiae, iar faţă de alte serovariante de leptospire ei sînt mai puţin receptivi. Infectarea animalelor se obţine prin inocularea materia­lului infectant (sînge, urină, lichid cefalorahidian, prelevate steril de la bol­nav) intraperitoneal, subcutanat, intravenos, prin pielea scarificată şi mucoase. Materialul se recoltează în aceleaşi termene ca şi pentru metodele bacteriolo­gică şi bacterioscopică. în cazul bioprobei pozitive animalele pier.

în practică, pentru diagnosticul leptospirozei cele mai curente sînt meto­dele serologice de examinare, care identifică aglutininele şi Uzinele ce apar în sîngele bolnavilor în ziua a 5—7-a de boală şi ating maximumul către ziua a 14—17-a.
Este aplicată de regulă reacţia de microaglutinare şi liză (RMAL) cu seruri sangvine ale bolnavilor şi convalescenţilor. Aglutininele în serul sang­vin al convalescenţilor de leptospiroza se păstrează timp îndelungat — luni şi ani. La examenul pentru leptospiroza sînt obligatorii analizele repetate (la intervale de 3—7 zile) ale serurilor. Sporirea titrelor de 4 ori şi peste are va­loare diagnostică. în cazurile de izbucnire a leptospirozei este suficient un sin­gur examen al sîngelui, în cazul acesta drept confirmare a diagnosticului serveşte titrul anticorpilor începînd cu 1:100 şi peste.

Diagnosticul diferenţial se face în primul rînd cu gripa, tifosul exante-matic, febra hemoragică, hepatita virală, meningitele.

în gripă, spre deosebire de leptospiroza, cefaleea are o localizare deter­minată (în regiunea arcurilor sprîncenare), mialgia este difuză, lipsesc hepato-splenomegalia, icterul şi semnele afectării rinichilor, manifestările hemoragice se întîlnesc rar şi sînt slab pronunţate, însă întotdeauna, într-o măsură sau alta, se constată procese catarale, hemograma se caracterizează prin leucope-nie, neutropenic VSH de obicei rămîne normală. Durata febrei în gripă de regulă nu depăşeşte 2—3 zile.

Debutul acut al bolii, temperatura înaltă şi cefaleea puternică care încep de­ja în prima zi a afecţiunii, aspectul bolnavilor, hepatosplenomegalia determi­nă necesitatea de a diferenţia leptospiroza de tifosul exantematic. în cazul acestuia din urmă, însă, mialgiile sînt mai slab pronunţate, din ziua a 4-a apar erupţii rozeolo-peteşiale pe piele cu localizare predilectă pe suprafeţele de fle-xie a braţelor, sînt rare rinoragiile (în leptospiroza ele se produc în 25—30% din cazuri), bolnavii de obicei se află în stare de agitaţie, euforie, se constată prevalarea simptomelor encefalitice faţă de cele meningeale.

Deseori drept leptospiroza este luată în mod eronat febra hemoragică cu sindrom renal (FHSR). Spre deosebire de leptospiroza, în febrele hemoragice lipsesc durerile puternice în muşchii gastrocnemieni, sînt caracteristice"lom-balgiile şi durerile abdominale, semnul lui Pasternaţki este pozitiv ;Simptomy-leptospiroza erupţiile peteşiale se localizează mai frecvent în regiunile humerală şi axilară ; se constată o hipoizostenurie de durată ; în sedimentul urinei, pe lîngă albumînă, hematii proaspete şi cilindri hialini, se identifică cilindri ceroşi, celule degene­rative ale epiteliului renal ; lipsesc icterul şi semnul meningeal ; în hemogramă la debutul afecţiunii — leucopenie cu VSH sporită.

în leptospiroza însoţită de icter diagnosticul diferenţial se face cu hepatita virală. Se va ţine cont că hepatita virală începe deseori treptat, fără frisoane, temperatura în perioada preicterică de obicei nu atinge cifre mari, mialgiile, conjunctivita şi sclerita nu sînt caracteristice, erupţiile peteşiale se produc nu­mai în cazurile grave ; ficatul de regulă este indolor la palpare, semnele me­ningeal şi renal nu sînt caracteristice, activitatea transaminazelor creşte consi­derabil, se modifică reacţiile de precipitare, scade indicele protrombinei, în sînge — leucopenie, VSH este redusă.

Meningita, care apare la o parte din bolnavii de leptospiroza, oferă pri­lejul de a efectua diagnosticul diferenţial cu meningitele seroase de altă etiolo-gie. Se va lua în consideraţie anamneză epidemiologică, mialgiile proprii leptospirozei, apariţia sindromului meningeal nu din prima zi a bolii, ci după 4—6 zile, semnele simultane de lezare hepatică şi renală, precum şi ale sindro­mului hemoragie.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

66

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017