...





                        

13:11

Leziuni primitive ale pielii



Studiul afecţiunilor care se dezvoltă la nivelul tegumentului necesită în primul rând stăpânirea teoretică a noţiunilor de semiologie dermatologică.

Leziunile sunt împărţite în două categorii: primitive şi secundare.
Primele apar de la început bolii şi evoluează ca atare, leziunile secundare sunt în general consecinţa evoluţiei unei leziuni anteriore.

Leziuni primitive
A. Infiltrative

I. Modificări de culoare (maculele).

Maculele sunt modificări de culoare ale pielii. Cei mai frecvent întâlnită categoria de pete sunt cele
1. Vasculare: macule eritematoase, purpurice, telangiectazii.
a. eritemele sunt pete roz, roşietice sau violacee, pasagere, restrânse sau foarte întinse care la degetopresiune dispar, având ca substrat morfologic vasodilataţia. Aproape toate afecţiunile dermatologige sunt acompaniate de eriteme.
- eritemul rozeoliform are dimensiunile mici – 5-7 mm, este caracteristic pentru erupţia secundară a sifilisului sau în erupţiile postmedicamentoase.
- eritrodermiile reprezintă un eritem generalizat (psoriazis, postmedicamentoase, hematodermiile).
b. macule purpurice sunt caracterizate prin coloraţie roşie aprins la debut, pentru a trece în evoluţia lor succesiv prin mai multe nuanţe de la violaceu la verde-gălbui. Nu dispar la vitropresiune. Sunt produse prin creşterea permeabialităţii vasculare şi prin ruperea peretelui vascular. Sunt caracteristice pentru vascularitele alergice. Se împart:
- peteşii când nu depăşesc mărimea unui punct sau a unei gămălii de ac (boala Şamberg);
- pete purpurice, de câteva cm diametru (purpura Henoch-Schonlein);
- echimoze care reprezintă plăci sau placarde de până la 7-8 cm (purpura senilă);
- vibice care sunt leziuni purpurice lineare localizate;
- hematoamele sunt consecinţa spargerii unor vase sanguine profunde din tegument şi pot
atinge dimensiuni mari.
c. telangiectaziile sunt pete mici, roşii violacee caracterizate prin arborizaţii vasculare fine (ciroză hepatică, rozacee, sclerodermia).

2. Maculele produse pin discromii
Ele pot apărea prin hiperproducţie de melanină (hiperpigmentare) sau prin deficit al pigmentului melanic (hipopigmentare).
- macule hiperpigmentare pot fi congenitale (nevii pigmentari) şi dobândite melanomul malign, melanodermiile secundare, cloasma).
- macule hipopigmentate sau acromice apar ca urmare a deprimării melanogenezei, a reducerii până la dispariţie a melanocitelor sau a incapacităţii acestora de a reţine melanina.
Pot fi congenitale (albinism) şi dobândite: primitive – vitiligo; secundare – leucodermii secundare, postlezionale).

II. Papula
Este o leziune cutanată proeminentă, circumscrisă, solidă, care se vindică de obicei fără să lasă cicatricii.
Culorile sunt variate: roz liliachiu în lichenul plan, roşu aprins în alergodermii, brun arămiu în sifilisul secundar, cenuşiu gălbui în diskeratoza Darier.
Dimensiunile: miliare, lenticulare, numulare, în placarde.
Configuraţia: plană, foliculară, sferică, semisferică, poligonală etc.
Profunzimea: epidermice (verucile vulgare, verucile seboreice, keratoza actinică) dermice (sifilisul secundar, eritem exudativ), epidermo-dermice (lichen plan).
Suprafaţa: netedă, rugoasă etc.
Histologia: depinde de profunzimea – acantoza, papilomatoza, hiperkeratoza, infiltraţia celulară dermului.

III. Placa sau papula urticariană
constă dintr-o proiminenţă bine detrminată, de culoare roz-roţietică, cu aspect marmorat, mai intens colorată la periferie şi mai palidă în centru, de dimensiuni variate, pruriginoasă şi cu caracter fugace. Sunt caracteristice pentru urticaria. Mecanismul de producere: alergic sau nealergic constă în eliberarea de histamină ce duce la vasodilataţie şi creşterea permeabilităţii vasculare cu instalarea edemului perivascular.

IV. Tuberculum
este o formaţiune circumcrisă cu conţinut solid reliefând tegumentul
având dimensiuni variabile în funcţie de afecţiunea în care evoluează, localizându-se dermic. Sunt întâlnite în sifilisul terţiar, lupus vulgar, lepra. Histologic au la bază infiltratul cronic de tip granulomatos. Leziunile secundare care apar în urma rezorbţiei sunt: ulcere, cicatricii, macule secundare.

V. Nodozitatea
este leziunea nodulară circumscisă, rotud-ovalară, cu sediul
în dermul profund sau hipoderm. Se întâlnesc în eritemul nodos, vascularite necrotizante de tip Gougerot, sarcoidoze, sifilisul terţiar (goma), lepra, limfoame, micozele profunde. Fazele de evoluţie ca de obicei sunt: de cruditate, de ramolire, de ulceraţie şi de cicatrizare. Leziunile secundare: ulcere, cicatricele, macule secundare.
B. Leziunile exudative
I. Vezicula

Este o leziune elementară alcâtuită dintr-o colecţie de lichid serocitrin, cu sediul în epiderm. Sunt întâlnite în: herpes, varicela – vezicula este parenchimatoasă, produsă prin edemul celulelor malpigiene şi degerenscenţa acestora, cu ruperea filamentelor de unire dintre ele.
În eczemă procesul este interstiţial, serozitatea din vasele dilatate ale dermului pătrunde în epiderm, infiltrîndu-se între keratinocitele şi determinând starea în spongioză, care este urmată de ruperea filamentelor intercelulare. Se produce şi exocitoză – migrare de celule din infiltratul dermic perivascular, mai ales limfocite.
Leziunile secundare: eroziune, crusta, macula secundară.

II. Bula
Reprezintă o colecţie lichidiană epidermică serocitrină sau hemoragică, mai mare decât vezicula care, în evoluţie, lasă leziuni secundare - eroziuni acoperite de cruste şi ulterior o maculă hiperpigmentată.
Bula este rezultatul unei alterări a legăturilor intercelulare sau a coeziunii acestora cu membrana bazală, secundar căreia se acumulează lichid în breşa nou creată.
În funcţie de sediul bulele pot fi: intraepiderice
- se produc prin acantoliză în pemfigus vulgar, pemfigus benign Hăiley-Hăiley sau prin citoliză şi moartea brutală a celulelor în urmă acţiunii agenţilor toxici sau medicamentoşi) şi
- la nivelul joncţiunii dermo-epidermice (ca urmare a unui defect la nivelul
stratului bazal, alterarea membranei bazale şi clivajul dermo-epidermic etc. – dermatită herpetiformă, porfiria citanată tardivă, epidermoliza buloasă).

III. Pustula
Reprezintă o colecţie purulentă circumscrisă, degenerată de o colecţie de polinucleare neutrofile, celule malpigiene necrotice sau balonizante.
Din punct de vedere al sediului, pustulele pot fi foliculare sau nefoliculare, de asemenea primitive şi secundare.
P.F. au sediul la nivelul foliculului pilo-sebaceu, deci sunt centrate de un fir de păr şi au o cauză infecţioasă (stafilococi). Pot fi superficiale (în urma rezorbţiei apar eroziuni, cruste, macule hiperpigmentate)– ostiofoliculite şi profunde (sicozis vulgar; furuncul şi hidrosadenita au iniţial la suprafaţa pustule, dar infecţia stafilococică în acestea cazuri este rapid necrotizantă; leziuni secundare în urma rezorbţiei – ulcere, cicatricile, macule hiperpigmentate).
Foliculitele se întâlnesc şi în tricofiţia supurată – Kerion Celsi, sicozis, de asemenea şi în acneea, rozacea.
P.N.F. – sunt situate pe pielea glabră. Se numesc flictene şi sunt caracteristice pentru streptocociile buloase. Pot fi şi amicrobiene ca în psoriazis, pustuloza subcornoasă.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

838

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020