...






                        

09:25

Limita cervicala a preparatiei si parodontiu



Limita cervicală a preparaţiei reprezintă periferia preparaţiei, la unele coroane se află chiar la distanţă de zona cervicală.

 

Limita cervicală a preparaţiei se diferenţiază după:

  • Topografie
  • Geometrie

 

 Limita cervicală a preparaţiei după topografie se împarte în funcţie de şanţul gingivo-dentar (SGD). SGD este zona dintre peretele dintelui şi peretele intern al gingiei libere, închisă spre apex de inserţia epitelială şi deschisă spre coroană.

În funcţie de acest şanţ gingivo-dentar există 3 posibilităţi ale limitei cervicale a preparaţiei:

  • subgingivală
  • supragingivală (la distanţă de gingia liberă) şi
  • juxtagingivală (la nivelul gingiei).

 

Limita cervicală a preparaţiei după geometrie se împarte astfel:

 

Preparaţia fără prag sau „în bizou lung”

Ca topografie această limită cervicală este plasată subgingival.

Avantaje:·

este cel mai puţin mutilantă

  • este uşor de realizat
  • ascunde mărginile coroanei

 

Dezavantaje:

  • fiind plasată subgingival se lucrează fără vizibilitate directă.
  • prezintă dificultăţi în amprentarea zonei subgingivale a preparaţiei, mai ales că materialul de amprentare va fi în strat subţire
  • pe model tehnicianul nu are o limită certă
  • prezintă dificultăţi la probarea şi adaptarea coroanei
  • există dificultăţi în momentul eliminării surplusului de ciment (în momentul cimentării).

 

Limita cervicală cu bizou lung mai este folosită pentru că:

  • este uşor de realizat
  • ascunde mărginile coroanei
  • este frecventă prin tradiţie
  • pentru unele coroane nici nu se poate face altă preparaţie

 

Indicaţiile bizoului lung:

  1. la dinţii cu grosime mică în zona coletului
  2. la molarii premolarizaţi. Premolarizarea reprezintă o separare a rădăcinilor unui molar, cu extragerea rădăcinii care prezintă probleme, rămânând doar partea de molar cu rădăcina preparată sau preparabilă.
  3. la dinţii cu leziuni carioase sau fracturi care interesează şi zona subgingivală (indicaţie relativă)

Instrumentarul folosit la realizarea limitei cervicale cu bizou lung este freza diamantată efilată.

Tehnica constă în aplicarea părţii active a pietrei în contact intim cu dintele, astfel încât vârful să fie plasat în şanţul gingivodentar. Se fac mişcări continue, fără a leza inserţia epitelială. Unii autori indică o lărgire prealabilă şi temporară a şanţului gingivo-dentar.

 

Preparaţia cu limita cervicală sub formă de prag

Avantaje:

  1. asigură grosime pentru materialul de amprentă (dacă stratul de material de amprentă este subţire apar modificări volumetrice)
  2. tehnicianul poate determina cu certitudine pe model limita cervicală
  3. marginea coroanei este mai exactă când avem o anumită grosime
  4. pentru o serie de coroane de înveliş pragul este obligatoriu (el dă posibilitatea realizării coroanelor de tipul coroanei mixte)
  5. pragul poate fi plasat oriunde

 

Când pragul este supragingival el are mai multe avantaje:

    • se lucrează sub control vizual direct
    • nu se lezează parodonţiul marginal
    • adaptarea coroanei se face sub control vizual
    • există şi posibilitatea brunisării (o manevră în care se întinde marginea coroanei peste marginea preparaţiei). Brunisarea se poate face cu freze de finisat obturaţia de amalgam cu care se acţionează dinspre coroană către marginea ei (se realizează o închidere marginală mai bună)
    • oferă siguranţa îndepărtării surplusului de ciment
    • putem urmări şi depista cu uşurinţă caria dentară
    • există posibilitatea testării directe a vitalităţii dintelui
    • oferă posibilitatea pacientului pentru periaj.

 

Dezavantaje:

      • este un sacrificiu mai mare de ţesuturi dentare
      • este nevoie de instrumentar adecvat: atât abraziv cât şi piese
      • necesită tehnică şi manualitate bună

 

  1. a) Preparaţia cu prag în unghi de 90:

Acest unghi se realizează cu freza cilindrică diamantată cu diamantul de 1 mm, activă atât longitudinal cât şi frontal. Cei cu mai multă manualitate pot realiza încă de la început atât deretentivizarea cât şi pragul de 900. Acest prag trebuie să aibă o grosime de 0,80-1 mm.

Indicaţiile vechi ale acestui prag erau pentru coroana mixtă, atât metalo-acrilică cât şi metalo- ceramică, în care pragul de 90era obligatoriu bizotat. La ora actuală acest prag a rămas indicat doar pentru coroana fizionomică din ceramică.

Inconvenientele pragului de 900:

      • adaptarea marginilor coroanei este relativă în sensul că menajază un hiatus dento-protetic mare, care favorizează formarea plăcii bacteriene în stratul de ciment mai voluminos, ceea ce duce la parodontopatie şi carie.
  1. b) Preparaţie cu prag în unghi de 1200:

Acest prag de 1200 este indicat pe faţa vestibulară a premolarilor când există cerinţe fizionomice maxime.

Indicaţia: când pacientul are defect cuneiform.

 

  1. c) Preparaţia cu prag rotunjit în sfert de cerc ( en conge)

Acest prag rotunjit este de fapt pragul de 900 rotunjit. Pentru realizarea lui este nevoie de o freză specială, cilindrică cu vârful rotunjit.

Indicaţii:

  1. pentru coroana mixtă metalo-polimerică şi metalo-ceramică, când pragul va fi bizotat şi va avea o grosime de 0,80 - 1 mm
  2. la coroanele metalice, când pragul va fi bizotat, lățimea va fi de 0,30 mm, la coroanele acrilice, când pragul va fi nebizotat şi cu lăţime de 0,50 mm.

 

  1. d) Preparaţia cu prag rotunjit ovalar

Pentru realizarea acestui pag există o freză specială rotunjită. Lăţimea pragului variază între 0,50 şi 0,80 mm. Aceste praguri sunt indicate pentru coroanele mixte, pentru că au efect fizionomic mai redus, dar au efect mutilant mai mic pe dinte.

Bizotarea pragului

Pentru bizotarea pragului există freze flacară foarte scurte. Înclinaţia unghiului de bizotare este de obicei de 450.

            Diferenţa între un prag bizotat şi unul nebizotat este reprezentată de teşirea pragului prin bizotare.

            Frezele din tungsten-carbid, mici netezesc foarte bine preparaţia, în faza următoare, pentru că prin folosirea frezelor diamantate rămâne o suprafaţă aspră.

O situaţie particulară apare atunci când nivelul parodonţiului marginal este scăzut şi este vizibil numai şanţul interradicular. În această situaţie limita cervicală a preparaţiei se poate plasa supragingival cât şi subgingival.

În caz de plasare a limitei subgingival trebuie să se prelungească şanţul interdentar în sus, spre ocluzal, 2-3 mm spre ocluzal, până devine neretentiv.

Dacă este vizibil spaţiul interdentar limita cervicală se plasează supragingival, la distanţă de paradonţiul marginal şi de spaţiul respectiv sub forma de prag. În caz că şanţul este prea vizibil se poate face premolarizare.

 

Finisarea bontului cuprinde:

  1. Rotunjirea mărginilor (muchiilor) verticale ce apar între feţele verticale ale dintelui, cu o freză flacară, cilindrică.
  2. Rotunjirea muchiilor dintre faţa ocluzală şi feţele verticale cu freze, pietre mici conice.
  3. 3. Lustruirea bontului, care este necesară pentru amprentare.

Se face cu freze de tungsten-carbid sau cu discuri cu suport de hârtie sau de plastic.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

29

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017