...






                        

16:49

Masurile terapeutice generale in tratamentul peritonitelor



Pentru acestea un rol de primă importanţă îi revine combaterii ileusului paralitic, care trebuie privit nu numai ca o verigă centrală în mecanismul declanşării procesului patologic, dar şi ca cauză principală în structura mortalităţii.

Manevra ce urmează în multe cazuri este utilă în lupta cu paralisia intestinală:

  1.  blocajul sistemului vegetativ simpatic cu novocaină sau şi mai bine prin blocajul epidural (trimecaină, lidocaină);
  2.  restabilirea activităţii bioelectrice a musculaturii intestinale şi gastrale cu ajutorul perfuziei i/v a soluţiilor de potasiu în combinaţie cu soluţii de glucoză cu insulină (1 Un. la 2,5 gr.);
  3.  decompresia tractului digestiv prin aspiraţia nazogastrală permanentă;
  4.  stimularea ulterioară a peristaltismului prin intermediul injecţiilor de prozerină (1 ml 0,05%) sau calimină şi clizmă (saline, evacuatoare, clizmă-sifon, clizma Ognev: 50 ml sol. hipertonică + 50 ml glicerină + 50 ml apă oxigenată), introducerea pe cale i/v a 30 ml de clorură de sodiu de 10 %.

Aceste măsuri se repetă fiecare 12 ore timp de 3-4 zile după operaţie. Tratamentul antibiotic este etiopatogenic. El cuprinde antibiotice cu spectru larg, pe cât posibil axate pe antibiograma secreţiei purulente, peritoneale. Predilecţia revine penicilinelor şi aminoglicozidelor administrate în combinaţie care acţionează atât asupra germenilor gram-negativi, cît şi asupra celor gram-pozitivi. Antibioticele  se administrează în perfuzii, i/m şi eventual în peritoneu (împreună cu enzimele proteolitice).

Dozele sunt maximale:

 

  1. a) benzilpenicilină 10-15 mln. Un;
  2. b) penicilinele semisintetice (ampicilină, ampioxul, meticilina) 3-5 gr;
  3. c) aminoglicozidele (canamicină, monomicină) 2-3 gr;
  4. d) cefalosporinele (ceporina, cheflozolul) 3-5 gr;
  5. e) metronidazolul;
  6. f) antibiotice de ultimă generaţie – TIENAM, fortum, zinocef, etc.

Această cură durează 5 - 7 zile după care antibioticele trebuiesc schimbate din cauza antibiorezistenţei microbilor.

În caz de apariţie în decursul tratamentului a semnelor de infecţie anaerobă (chiar şi semipatogenă) este indicat metronidazolul (trihopol, flagil, metrodjil ş.a.) peroral sau i/v (metrodjilul).

Reechilibrarea hidroelectrolitică este componenţa terapeutică majoră. Cantităţile de apă şi electroliţi ce trebuie administrate se stabilesc în funcţie de tensiunea arterială, presiunea venoasă centrală, ionogramă, hematocritul, semne clinice obiective. Ele se administrează pe cale i/v, de preferat prin cateterizarea unei vene magistrale (jugulară sau subclaviculare).

S-a constatat că un bolnav cu peritonită purulentă - difuză în decursul a 24 ore poate pierde160-180gr. proteine4g K, 6g NaNecesităţile energetice în acest răstimp sunt de 2500 - 3500 calorii.

Necesităţile organismului în proteine se acoperă prin infuzii de soluţii de aminoacizi, albumină (10%, 20%), hidrolizate proteinice ş.a., care se utilizează timp de 1 - 2 zile. Mai puţin adecvată în acest sens este plasma sau sângele conservat, proteinele cărora sunt utilizate în 5 - 7 zile (plasma) sau chiar 100-120 zile (sângele conservat).

Pierderile minerale se compensează prin infuzia soluţiilor electrolitice (Ringher-Locc, disoli, hlosoli, trisoli, aţesoli etc.).

Balanţa energetică este susţinută prin infuzia soluţiilor (10% - 20%) de glucoză cu insulină (1 Un. insulină la 2,5 gr glucoză) şi emulsiilor lipidice intralipidlipofundin (1g – 9kkal). Acestea din urmă se administrează concomitent cu hemodeza sau reopoliglucina, ser fiziologic şi heparină, fiind încălzite prealabil.

Volumul general de infuzii este 3-4 l în 24 ore. În cazul dinamicii pozitive, începând cu ziua a 4 bolnavului i se recomandă lichide şi unele alimente (ouă crude, chefir, iaurt, bulion) peroral.

Când evoluţia peritonitei este îndelungată pentru combaterea anemiei şi ridicarea rezistenţei imunologice sunt foarte binevenittransfuziile directe de sânge.

Corectarea acidozei metabolice se efectuează cu soluţie molară de bicarbonat de sodiu 200-400 ml/24 ore sau şi mai bine cu soluţie Tham, pentru acţiunea sa intracelulară.

Pentru tonificarea fibrei miocardice şi prevenirea edemului pulmonar acut în perfuziile de lichide în cantităţi mari se adaugă tonice cardiace (strofantină 0,06% - 0,5 ml, digoxină 0,025% - 1-2 ml, corglicon 0,05% - 1 ml).

Ameliorarea condiţiilor respiratorii se obţin prin oxigenoterapie şi combaterea distensiei abdominale (aspiraţie gastrică permanentă, gimnastică respiratorie, masaj, ventuze etc.).

Prevenirea şi tratarea oligo-anuriei constă în reechilibrarea circulatorie şi hidroionică, administrarea manitolului, lazexului, etc.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

97

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017