...





                        

21:29

Meningococemia la copii. Şocul toxiinfecţios, tabloul clinic, terapia de urgenţă



Meningococemia (septicemia meningococică) este o formă clinică a infecţiei meningococice, în care de rând cu tegumentele pot fi afectate diverse organe (articulaţii, plămânii, ochii, rinichii, glandele suprarenale, splina).


Meningococemia are un debut brusc cu febră, frisoane, mialgii şi artralgii. Bolnavul devine apatic sau agitat. Febra apare intermitentă sau continuă, în 1-2-a zi pe tegumente apare erupţie hemoragică de diverse dimensiuni: de la peteşii la echimoze, de culoare roşie închisă, cu margini neregulate (elemente stelate), consistente, uşor proeminente, deseori cu necroze superficiale şi profunde. în intervale de erupţii pielea este palidă sau cianotică, Erupţia preferă membrele inferioare şi fesele, unde apare în abundenţă, mai rar pe trunchi şi pe membrele superioare - semn de prognostic nefavorabil. în următoarele 1-2 zile uneori apar elemente noi. în cazuri severe se realizează aspectul de purpură necrotică sau chiar gangrene ale tegumentelor, degetelor, vârfului nasului, lobului auricular etc. Necrozele şi gangrenele apoi se detaşează, lăsând defecte mari. Sunt posibile epistaxisul, vomele tip "zaţ de cafea", melena, micro- şi macrohematuria.


Artraligiile şi chiar artritele supurative meningococice sunt puţin frecvente (8-13% din cazuri). Apar leziuni articulare în articulaţiile mici, mai rar a genunchiului, cotului etc. care dispar după 3-4 zile.
Uneori se manifestă miocardita, pericardita sau endo-pericardita uscată sau suparativă. Se înregistrează bronhopneumonia, pleurezia, rareori - iridociclita.
Gradul de intoxicaţie a organismului este foarte avansat. Apar hepatita şi nefrita toxică, splenomegalia.


Meningococemia mai frecvent se asociază cu meningita şi mai puţin frecvent evoluează izolat. La sugari meningococemia uneori are un debut cu erupţii maculoase, maculopapuloase lenticulare simulând rujeola, scarlatina, erupţii alergice.
Meningococemia cronică este o formă rară la bolnavii cu deficienţă congenitală în componentele complement.
Meningococemia fulminantă (fulgerătoare). Şocul toxiinfecţios are un debut brutal cu febră, frisoane şi erupţie hemoragică.

Elementele confluează, formând echimoze, apar necroze. Se instalează rapid o stare de şoc toxiinfecţios cu paloare, cianoză, tahicardie, hipotensiune, agitaţie, apoi comă, CID. Apare miocardita toxică, plămâni de şoc (edem pulmonar), IR, edem cerebral acut. Tabloul clinic uneori se completează cu meningită sau meningoencefalită. Socul toxiinfecţios (ŞTI) poate fi compensat (gr I), subcompensat (gr. II) şi decompensat (gr. III-IV).
ŞTI de gradul I: Starea bolnavului e gravă, faţa hiperemiată, tegumentele palide, uscate, calde, hiperhidroză, se marchează frison, hipertermie stabilă (38-40°C), tahicardie moderată, tahipnee, tensiune arterială normală sau uşor crescută. Copilul e agitat, în stare preconvulsivă, cu hiperreflexie. Apar acidoză metabolică cu alcaloză respiratorie compensată, hipercoagulare.


Gradul II: starea bolnavului e extrem de gravă: paliditate totală, acrocianoză, pielea rece, umedă, temperatura corpului ridicată sau scăzută, tahicardie pronunţată, tahipnee, pulsul slab, zgomotele cordului asurzite, tensiunea arterială scăzută cu 1/2- 1/3 în raport cu valorile de vârstă, oligurie. Copilul e adinamic, obnubilare. Acidoză metabolică. Hipocoagulare.


Gradul III: starea bolnavului e extrem de gravă, se marchează inconştiinţă, tegumentele cianotice, cianoză totală, staze tip "pete cadaverice", hemoragii şi necroze cutanate, iar pe mucoase-multiple, mari, membrele reci, umede; puls filiform sau indeterminabil; tahipnee, tahicardie; tensiunea arterială scăzută considerabil sau prăbuşită; hipertonie musculară, hiperreflexie, reflexe patologice; mioză, reacţia pupilelor la lumină slabă. Sunt prezente de asemenea semnele meningiene. Anurie. Acidoză metabolică decompensată, fibrinoliză, edem cerebral şi pulmonar, mio- şi endocardită.
Gradul IV: starea bolnavului e agonală, terminală.


TRATAMENT

Tratamentul trebuie început urgent la etapa prespitalicească, continuat în timpul transportării. Bolnavii se tratează în spitale infecţioase, în secţiile de terapie intensivă.
Terapia antimicrobiană. Antibioticul de elecţie este penicilina, aceasta fiind eficientă pentru tratamentul meningitei meningococice. Doza penicilinei la copii este de 200 000 -300 000 U/kg/24 ore, la copii în vârstă de până la 6 luni -300 000 - 400 000 U/kg/ 24 ore în doze divizate fiecare 4 ore (la copii în vârstă de până la 3 luni - fiecare 3 ore) la început i/v, apoi i/m. Durata terapiei cu penicilină poate fi de 5-7 zile, uneori până la 10 zile. Cloramfenicolul se administrează în infecţia meningococică fulminantă (în primele 1-2 zile, apoi se trece la penicilină) şi în meningitele purulente de etiologie neidentificată. Doza este de 80-100 mg/kg/24 ore i/v sau i/m în doze divizate la intervale de 8 ore. Ampicilina în doze de 200-300 mg/kg/24 ore poate fi utilizată în caz de terapie cu penicilină ineficientă.
Recent pot fi utilizate cefalosporinele de generaţia a IlI-a (ceftriaxona, rocephina) care depăşesc bariera hematoencefalică şi sunt în stare să acopere meningococii.
Suspendarea terapiei cu antibiotice este posibilă dacă temperatura corpului pe parcursul a 3-4 zile s-a normalizat, starea copilului s-a ameliorat, semnele meningiene sunt mai slabe sau absente, iar lichidul cefalorahidian prezintă o citorahie sub 100 celule/mm3, predominând limfocitele.
Tratamentul patogenic include: a) terapia de detoxicare-administrarea pe cale endovenoasă de lichide (reopoliglucină, albumină, plasmă, glucoza sol. 10% etc.) şi per os (ceaiuri, rehidron). Volumul de lichide pentru un copil în vârstă de până la 1 an - 120 ml/kg/24 ore; 1-3 ani - 100 ml/kg/24 ore; după 3 ani - 40-50 ml/kg 24 ore; 50-60 % din acest volum se administrează endovenos; b)terapia de deshidratare: lazix, diacarb, manitol etc;  c)corticosteroizii - prednisolon, hidrocortizon, dexazon, dezoxicorticosteron acetat - sunt indicaţi în meningococemia fulminantă cu şoc toxiinfecţios şi în edemul cerebral; d)anticonvulsive: seduxen, natriu oxibutirat, fenobarbital, droperidol; e)antipiretice: analgină cu dimedrol şi novocaină; f) cardiotonice (strofantină, corglucon) şi cardiotrofice (riboxină, cocarboxilază, asparcam), vasodilatatoare (eufilină, no-şpa); g) heparina 150-200 U/kg/24 ore în 3-4 prize i/v; h)inhibitori ai proteolizei (contrykal, hordox, trasilol); i) antihistamine;j) pentru stabilizarea membranelor celulare esenţiale: acid lipoic, tocoferol acetat; k) vitamine (Bu C, B6).


Oxigenoterapia este indicată în toate formele severe. Se aplică de asemenea tratamentul igieno-dietetic, aportul de lichide, controlul excretelor.
In rinofaringita meningococică tratamentul include cloramfenicol în doze de vârstă per os 5 zile, asanarea mucoaselor, antipiretice, aportul de lichide.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

2731

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2020