...






                        

18:23

Metabolismul Proteic



 

Proteinele reprezintă 75% din substanţele solide ale organismului şi îndeplinesc următoarele funcţii în organism:

  1. Funcţia plastică – proteinele intră în componenţa structurilor celulare şi membranelor biologice.
  2. Funcţia reglatoare – este asigurată de enzime şi proteine – hormoni.
  3. Funcţia de transport – este asigurată de proteinele plasmatice care transportă săruri, acizi graşi, acizi biliari, grăsimi.
  4. Proteinele menţin presiunea oncotică a plasmei sanguine şi a lichidului extracelular.
  5. Formează sistemul tampon al proteinelor şi participă în menţinerea pH-ului.
  6. Asigură sedimentarea eritrocitelor.
  7. Funcţia hemostatică – este asigurată de factorii de coagulare de origine proteică care stopează hemoragia.
  8. proteinele musculare determină contracţia musculară.

Proteinele sunt degradate în tractul digestiv până la aminoacizi, care apoi sunt absorbiţi în sânge şi transportaţi spre ficat, unde are loc sinteza proteinelor noi necesare organismului, şi spre toate celulele organismului. Prin membrana celulară proteinele se transportă prin difuzie facilitată sau transport activ. În celulă are loc sinteza proteinelor necesare ţesuturilor, care decurge în 2 etape:

  1. Activarea fiecărui aminoacid, care necesită energia ATP-ului.
  2. Alinierea aminoacizilor în lanţuri peptidice care este controlată de acizii nucleici ADN – ARN.

Dezintegrarea proteinelor are loc sub acţiunea unor proteaze specifice intracelulare în celulă sau în ficat prin dezaminarea aminoacizilor – îndepărtarea grupurilor aminice din aminoacizi. În rezultatul dezaminării se formează amoniac şi uree. Aminoacizii dezaminaţi sunt supuşi oxidării pentru eliberarea energiei, sau se includ în procesul de gluconeogeneză.

În organismul uman sunt 20 feluri de aminoacizi care se împart în două grupe:

  1. Neesenţiali (10 aminoacizi) care pot fi sintetizaţi în organism.
  2. Esenţiali nu se sintetizează în organism şi trebuie ingeraţi cu hrana.

Proteinele ce conţin tot setul de aminoacizi esenţiali se numesc proteine cu valoare biologică completă, iar proteinele ce nu conţin unul sau mai mulţi aminoacizi esenţiali au valoare biologică incompletă.

            În caz de inaniţie proteică (lipsa proteinelor în alimentele ingerate), când cheltuielile energetice ale organismului sunt asigurate în întregime de lipide şi glucide are loc degradarea proteinelor proprii ale organismului. Acest proces se numeşte pierdere obligatorie de proteine. Pierderile minime de proteine raportate la kg masă corporală poartă denumirea de coeficient de uzare a proteinelor Rubner. Pentru o persoană tânără, sănătoasă acest coeficient este de 0, 028 – 0,075 g N la un kg masă corporală timp de 24 ore.

            Deci pentru a evita această pierdere este necesar de administrat zilnic o cantitate de proteine: 20-30 g proteine, această cantitate se numeşte minim proteic.

            Bilanţul azotat este cantitatea de azot introdusă în organism raportată la cantitatea de azot eliminată din organism. Deoarece sursa principală de azot pentru organism sunt proteinele, ştiind cantitatea de azot introdus şi eliminat din organism putem calcula cantitatea de proteine asimilate în organism. Aşadar cantitatea de azot introdusă în organism depinde de conţinutul azotului în alimente, iar cantitatea de azot eliminată se determină în masele fecale, uree (azotul din sudoare poate fi neglijat). Dacă proteinele conţin 16% azot, atunci 1 g de azot se conţine în 6,25 g proteine. Cunoscând azotul eliminat înmulţim cu 6,25 şi primim cantitatea de proteine asimilate.

            Sunt următoarele tipuri de bilanţ azotat:

  1. Echilibru azotat – cantitatea de azot introdus este egal cu cantitatea de azot eliminat din organism. Echilibrul azotat se întâlneşte la toate organismele tinere, sănătoase,
  2. Bilanţul azotat negativ – cantitatea de azot introdus este mai mică ca cantitatea de azot eliminat din organism. Se întâlneşte la bătrâni în perioada de restabilire a organismului după patologii.
  3. Bilanţ azotat pozitiv – cantitatea de azot introdus în organism este mai mare ca cantitatea de azot eliminată din organism. Se întâlneşte la copii, sportivi în timpul antrenamentelor şi la femei în a doua perioadă a gravidităţii.

Reglarea metabolismului proteic

üSomatotropul – măreşte sinteza proteinelor în toate celulele organismului; creşte transportul aminoacizilor prin membrana celulară; creşte sinteza ARN-ului.

üSomatomedina sintetizată în ficat sub acţiunea somatotropului, determină aceleaşi efecte asupra metabolismului proteic ca şi somatotropul şi asigură creşterea cartilajului osos.

üTiroxina şi triiodtironina: la copii asigură creşterea şi diferenţierea ţesuturilor mărind sinteza proteică; la adulţi măresc procesele de oxidare a aminoacizilor prin utilizarea crescută a oxigenului.

üGlucocorticoizii (cortizolul) – măreşte sinteza proteinelor în ficat; scade transportul de aminoacizi în celulă; activează gluconeogeneza (convertirea aminoacizilor în glucoză).

üInsulina – inhibă catabolismul proteinelor; măreşte transportul aminoacizilor în celulă.

üTestosteronul – creşte sinteza proteinelor, ca rezultat creşte masa musculară la bărbaţi.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

115

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017