...






                        

18:52

Metoda substituirii in tratamentul protetic al dintilor



Metoda substituirii foloseşte coroana de substituţie, care este o coroană agregată intraradicular, care reface morfologia şi funcţiile coroanei dentare absente sau amputate de către medic.

Comparativ reconstituirea corono-radiculară (RCR) este o proteză preprotetică şi nu trebuie să fie confundată cu coroana de substituţie.

Clasificarea coroanelor de substituţie în funcţie de componentele acesteia:

  1. dispozitivul radicular are:
    • pivot
    • capac;
    • coleretă cervicală (inel pericervical)

Colereta împreună cu capacul formează capa.

 

  1. Dispozitivul coronar poate fi:
    • caseta cu faţetă;
    • bont metalic + coroana fizionomică;
    • total metal.

 

În afară de coroana de substituţie finală, există şi coroana de substituţie provizorie, formată din acrilat şi ştift metalic.

Forma coroanei de substituţie, mai ales în cazul casetă cu faţetă a fost inventată de Richmond.

Pentru componenta metalică a coroanei de substituţie se pot folosi:

  • aliaje de Au platinat (833/00 + 14 % Pt)  (nu din Au 916 0/00);
  • Palliag, Pallidor.
  • aliaje inoxidabile: stelite, şi nu din wiplă.

 

Indicaţiile coroanelor de substituţie sunt:

  • restaurare morfofuncţională în leziunile coronare întinse în suprafaţă şi în profunzime (carii, fracturi, în anomalii de poziţie, de culoare, unele anomalii de formă şi volum: coroana este mică, dar rădăcina este normală.
  • ca element de agregare pentru punţi
  • ca gazdă pentru elemente de sprijin, stabilitate şi menţinere pentru protezele mobilizabile scheletate.
  • substituirea coronară este folosită şi pentru sisteme speciale: Sistemul Dolder sau sistemul cu magneţi.

 

Pentru a putea realiza substituţia coronară trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

  • să se facă pe dinţi monoradiculari sau biradiculari cu canale paralele;
  • lungimea rădăcinilor să ne permită realizarea unui pivot cel puţin egal cu înălţimea viitoarei coroane;
  • canalul să fie obturat corect, până la apex;
  • canalul să fie accesibil, adică să fie permiabil, fără ace sau pivoturi rupte, fără denticuli, să nu fie obturat cu ciment fosfat de zinc;
  • canalul să fie drept pe o lungime cel puţin egală cu cea a viitoarei coroane;
  • dintele să aibă împlantare osoasă bună;
  • să existe o porţiune supragingivală de ţesuturi dentare sănătoase;
  • parodonţiul marginal superficial să fie sănătos sau tratabil;
  • procese apicale absente sau tratabile, astfel încât să existe condiţiile enumerate mai sus;
  • condiţii tehnico-materiale bune: dotarea cabinetului şi a laboratorului să fie bune, priceperea medicului şi a tehnicianului, posibilităţi materiale ale pacientului.

Pentru a face o coroană de substituţie examenul radiologic este obligatoriu.

  Radiografia ne oferă date despre condiţiile enumerate anterior, poate furniza informaţii despre eventualele căi false, fracturi, fisuri radiculare care contraindică coroana de substituţie.

Pe un dinte cu granulom, la care se indică rezecţie apicală, se face înainte o coroană de substituţie, care se cimentează doar intraoperator, cu ocazia rezecţiei apicale.

 

 Prepararea dintelui pentru coroana de substituţie:

  • asigurarea accesului pe canal-se face amprenta pe canal;
  • amputaţia coronară-se face cu o freză extradură sau cu o freză cilindrică diamantată subţire, actionată de turbină. Secţiunea se face în “V” la 1 mm deasupra parodonţiului marginal, iar oral la 2-3 mm;
  • după amprentare urmează prepararea suprafeţei de secţiune; ea trebuie să aibă o anumită formă, iar periferia ei trebuie deretentivizată.
  • Se pregătesc apoi cele două versante ale suprafeţei de secţiune:
    1. versantul vestibular este înfundat întotdeauna subgingival şi are forma concavă.
    2. versantul oral este orizontal, supragingival, înalt, astfel încât să menajeze spaţiul pentru capacul dispozitivului radicular şi pentru componenta coronară (la distanţă de marginea liberă a antagoniştilor de la mandibulă).

 

În anumite cazuri, versantul oral se înfundă subgingival:

      • Când dorim să realizăm o coroană de substituţie cu bont metalic+ coroană fizionomică.
      • Când în cazul punţilor realizăm substituţie coronară pentru realizarea reimpărţirii spaţiului.

Prepararea canalului:

  • Este identică cu cea de la RCR, a 2/3 din lungimea rădăcinii. Practic trebuie să fie egală cu înalţimea coroanei.
  •  Lărgimea canalului trebuie să fie 1/3 din diametrul rădăcinii. Mai trebuie făcută rotunjirea muchiilor dintre suprafaţa de secţiune şi intrarea în canal şi a muchiilor pericervicale.

 

      Amprentarea: se amprentează canalul şi suprafaţa de secţiune coronară.

Materialele folosite sunt: materiale elastice. Indiferent de material nu se vaselinizează bontul. Pentru amprentarea canalului este nevoie de o portamprentă, adică un ştift metalic, fie realizat din sârmă moale, cât mai apropiate de dimensiunile canalului. Sârma are o porţiune care pătrunde în canal şi o porţiune care rămâne în afara canalului şi are forma de semn de întrebare. Pe sârmă se fac retenţii cu un disc de carborundum. Se foloseşte sârma de aluminiu, care se poate acţiona cu cleştele crampon. Sunt și pivoți din plastic. Se introduce materialul de amprentare si apoi știftul (pivotul).

 

 După polimerizare se îndepărtează amprenta şi se verifică dacă este corectă:

  • porţiunea din canal a ştiftului să fie acoperită peste tot cu material;
  • să nu existe minusuri (goluri);
  • să fie retenţionat sigur pe ştift materialul de amprentă. Apoi se amprentează întreaga preparație.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

42

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017