...





                        

18:27

Metodele de creare a condiţiilor de anaerobioză pentru cultivarea anaerobilor. Izolarea culturilor pure prin metoda Zeissler



 Metodele de creare a condiţiilor de anaerobioză pentru cultivarea anaerobilor. Izolarea culturilor pure prin metoda Zeissler. Volumul de lucru la fiecare etapa. Particularitatile de identificare a culturilor pure.

EXAMENUL BACTERIOLOGIC PENTRU CULTURI ANAEROBE (clostridiene, neclostridiene)

Condiţia principală – cultivare în absenţa oxigenului

Utilizarea mediilor anaerobe (Kitt-Tarrozzi regenerat - 100º C, 20 min, răcit, acoperit cu vazelină; însămânţarea în geloză în coloană)

Crearea condiţiilor de anaerobioză

Metoda fizică – utilizarea anaerostatului

Metoda chimică – în exicator se întroduc substanţe ce fixează oxigenul (pirogalol+bază); utilizarea gas-pachetelor

Metoda biologică Fortner – cultivarea concomitentă a aerobilor şi anaerobilor

Recoltarea – cu precauţie, evitând contactul cu aerul (în seringi, utilizând medii speciale)

I etapă – ÎMBOGĂŢIREA ANAEROBILOR

Însămânţarea prelevatului în 2 eprubete cu mediul Kitt-Tarrozzi regenerat

Încălzirea unui tub la 80º C, 20 min – distrugerea florei nesporogene

Incubarea la 37º C, 24-48 h (va avea loc înmulţirea anaerobilor)

II etapă - IZOLAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI

Studierea caracterelor de cultură – tulburarea mediului, descompunerea bucăţilor de ficat, etc

Izolarea culturii pure de anaerobi prin metoda Zeissler (însămânţarea a 0,1 ml din mediul K-T pe 3 cutii cu geloză-sânge glucozată consecutiv). Incubarea în anaerostat/exicator/gas-pack, 24-48 h

Metoda Weinberg – diluţii succesive a culturii în geloză glucozată lichefiată şi aspirarea în tuburi lungi şi înguste, închise ermetic. Incubarea în termostat, 24 h

III etapă - ACUMULAREA CULTURII PURE

Studierea macroscopică a coloniilor

Examinarea microscopică (frotiu Gram) a coloniilor suspecte

Repicarea în mediul K-T regenerat pentru acumularea culturii pure

Incubarea în termostat, 24 h

IV etapă - IDENTIFICAREA CULTURII PURE DE ANAEROBI

Verificarea purităţii culturii pure (frotiu Gram)

Studierea caracterelor culturii pure izolate (cu respectarea condiţiilor de anaerobioză)

V etapă - EVALUAREA REZULTATELOR, FORMULAREA ŞI ELIBERAREA RĂSPUNSULUI

Antagonismul microbian. Tipurile. Mecanismele. Metodele de studiere. Aplicarea practica. Eubioticele.

 

BIOTOP – spaţiu cu condiţii de viaţă particulare (conjunctiva, mucoasa intestinală, orofaringe, vagin, tegument, etc), populat şi transformat de asociaţii de fiinţe vii.

MICROBIOCENOZĂ (comunitate microbiană) – asociaţii microbiene ce populează un biotop.

Microorganismele prezente într-un biotop particular constituie microflora acestui habitat (m/f cutanată, intestinală, etc). Aceasta joacă un rol important în protejarea gazdei faţă de o invazie microbiană ulterioară, actionând prin următoarele mecanisme:

  1. competiţia pentru aceiaşi nutrienţi;
  2. competiţia pentru aceiaşi R de pe celulele gazdei;
  3. producţia de bacteriocine; vitamine;
  4. producerea de acizi graşi volatili sau alţi metaboliţi;
  5. stimularea continuă a sistemului imun;
  6. stimularea producerii unor factori imuni de protecţie (anticorpii naturali).

Între microorganismele unui biotop se pot stabili relaţii:

  • Indiferente (neutralism)
  • Favorabile (comensalism/satelitism, simbioză/mutualism, sinergism)
  • Defavorabile (parazitism, antagonism)
  • Antagonism – o specie inhibă sau omoară altă specie prin mecanisme specifice sau nespecifice

Mi/o care manifestă activitate inhibitoare – antagonist (A), mi/o care suferă – concurent (C).

Antagonism nespecific:

Antagonistul este mai activ, utilizând nutrienţii, oxigenul.

Antagonistul produce metaboliţi toxici (acizi, indol, H2S, amoniac, peroxid, etc).

Antagonism specific – antagonistul produce substanţe cu acţiune specifică asupra unui sau mai multor concurenţi (AB, bacteriocine).

Efectul acţiunii unui antagonist asupra concurentului poate fi bacteriostatic sau bactericid  (uneori bacteriolitic).

Utilizarea practică a antagonismului microbian:

  1. depistarea mi/o – producenţi de antibiotice (micete, actinomicete, bacterii)
  2. obţinerea produselor biologice curative de origine microbiană (probiotice, eubiotice/sinbiotice): Lactobacterina, Colibacterina, Bifidumbacterina, Bificol, etc
  3. crearea biocenozelor favorabile organismului

METODELE DE STUDIU AL ANTAGONISMULUI

  • În mediu solid (metoda tranşeei) – antagonistul se însămânţează în centrul cutiei, concurenţii – perpendicular. Termostat 24h. Aprecierea – după dimensiunea zonei de inhibiţie a creşterii culturii concurentului.
  • În mediu semisolid – I strat – antagonistul, II strat – concurentul. Termostat 24h. Aprecierea – zonă clară între straturi.
  • Însămânţarea în mediu lichid (BP) a unui număr egal de A şi C. După 24 h de incubaţie se reînsămânţează 0,1 ml pe placa cu geloză. Se compară numărul coloniilor de A şi C.
® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

766

Ar putea sa te intereseze:




Cel mai bun fotograf de nunta 


Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2019