...






                        

18:41

Mielom multiplu. Patogenie



Mielomul multiplu se mai numeste plasmocitom generalizat, sau maladia Rustizky-Kahler.

Patogenie. Substratul morfologic al mielomului multiplu îl constituie celu­lele plasmocitare maligne. Mutaţia are loc la nivelul celulei predecesoare limfo-citelor-B, care se diferenţiază până la stadiul de plasmocit, şi secretă Ig monoclonală.

La bolnavii de mielom multiplu în celulele tumorale au fost depistate unele dereglări cromozomiale, dar încă nu este dovedit care din ele sunt specifice pentru această maladie. Una din cele mai frecvente anomalii este translocaţia adn(11;14) (ql3;q32), care se depistează şi în stadiile locale ale maladiei. Se con­sideră că translocaţia (11;14) este una din cauzele transformării maligne a ce­lulelor plasmocitare. Această translocaţie (11;14) include în proces oncogena BCL-1, care se întâlneşte şi în alte boli limfoproliferative. Ca şi la alte tumori în mielomul multiplu se înregistrează mutaţia genei-supresoare a creşterii tumorale p53. Frecvenţa mutaţiei p53 variază de la 10 până la 20% şi se asociază cu for­mele generalizate şi evoluţie clinică agresivă. Această mutaţie nu a fost găsită în cazurile de gamapatii monoclonale de geneză neclară. Se presupune că mutaţia p53 contribuie la progresia tumorală, dar nu la apariţia mielomului multiplu.

Creşterea tumorii este influenţată de un şir de IL (interleukine), produse de celulele stromale ale măduvei oaselor şi parţial de înseşi celulele mielomice. Stimulatorul principal de proliferare şi diferenţiere a celulelor mielomice este IL-6..

S-a constatat că şi alte citokine (GM-CSF, IL-1, IL-3, IL-5), de asemenea, stimulează proliferarea celulelor mielomice. GM-CSF şi IL-1 sporeşte eficaci­tatea IL-6, iar IL-3 şi IL-5 stimulează producerea de către celulele mielomice a receptorilor pentru IL-6.

Sunt şi citokine care inhibă proliferarea celulelor mielomice. Cel mai puter­nic inhibitor al proliferării celulelor mielomice in vitro este INFz. IL-4 reduce proliferarea celulelor mielomice in vivo. IL-2 stimulează limfocitele T-citotoxice care distrug celulele mielomice.

La pacienţii cu afectarea primară a măduvei oaselor celulele maligne plas-mocitare (celulele mielomice) treptat infiltrează măduva oaselor. In legătură cu aceasta se reduce hemopoieza normală, ce are ca urmare dezvoltarea anemiei, iar în stadiile avansate şi a leucopeniei şi trombocitopeniei. Celulele mielomice secretă o substanţă, numită factorul osteoclastoactivator, care activează funcţia celulelor osteoclastice. eritrocitUltimele provoacă distrucţia oaselor cu eliminarea din ele a ionilor de calciu. Afectarea măduvei oaselor cu dezvoltarea anemiei, cu distrucţia oaselor, cu fracturi patologice, hipercalcemie formează sindromul os-teomedular cu anumite simptome clinice.

Celulele mielomice continuă să producă imunoglobulinele, care le sinteti­zau până la malignizare. Aproximativ în 80% din cazuri clona malignă de celule mielomice secretă molecule complete de Imunoglobulină, iar în 20% din cazuri secretă numai lanţuri uşoare. Foarte rar (1-2%) se întâlneşte mielom fără secreţie de imunoglobuline. Majorarea masei totale a celulelor mielomice are ca urmare creşterea conţinutului în sânge a proteinei generale din contul Imunoglobulinei respective (hiperparaproteinemie). Hiperproteinemia este dăunătoare pentru organism şi reprezintă cauza dezvoltării unui şir de dereglări patologice, care con­stituie sindromul patologiei proteice. El include: hiperviscozitatea, insuficienţa renală, hemoragii, neuropatia senzorială, insuficienţa de anticorpi.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

66

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017