...





                        

21:39

Nutritia enterala



Unitatea de măsură a energiei este caloria. Caloria – cantitatea de energie, necesară pentru a mări cu 1°C temperatura a 1 gram de apă la presiunea de 1 atmosferă. O kilocalorie este egală cu 1000 calorii.

Determinarea exactă a necesităţilor energetice ale organismului este importantă pentru aprecierea aportului energetic ca insuficient sau excesiv. Cheltuielile energetice pot fi apreciate prin metode calorimetrice directe şi indirecte, unde necesităţile energetice sunt calculate în baza necesităţilor de oxigen şi eliminării de bioxid de carbon (formula Weir). Însă această metodă este destul de complicată şi laborioasă. Mai mult ca atât, nu reflectă necesităţile reale, deoarece rezultatele pot fi obţinute doar în stare de repaus.intestin

Determinarea necesităţilor energetice poate fi efectuată şi cu ajutorul formulelor. Cheltuielile energetice pot fi calculate în dependenţă de înălţime, masă, vârstă şi sexul pacientului cu ajutorul ecuaţiei Harris-Benedict.

Pentru bărbaţi = 66,5 + 13,8 (masa кg) + 5 (talia сm) – 6,8 (vârsta ani).

Pentru femei = 66,5 + 9,8 (masa кg) + 1,8 (talia сm) – 4,7 (vârsta ani).

De exemplu, bărbat cu masa 70 кg şi talia 170 сm, vârstă medie (40 ani) necesită: 66,5 + 966 (13,8 x 70) + 850 (5 x 170) – 272 (6,8 x 40) = 1610 kcal/zi.

Prezenta ecuaţie este utilizată pentru calcularea necesităţilor energetice bazale. Necesităţile energetice reale pot fi seminificativ mai mari decât cele bazale.

Cheltuielile energetice bazale aproximative pot fi estimate doar în baza masei corporale a pacientului. Deşi necesităţile metabolice depind de vârstă şi sex, aceşti factori nu sunt determinanţi.

Necesităţile energetice bazale aproximative la maturi

Necesităţile energetice bzale

Masa (kg)                                  (kcal/zi)

50                                             1300

60                                             1450

70                                             1600

80                                             1750

90                                             1900

100                                           2050

Necesităţile energetice la pacienţii chirurgicali sunt sporite, şi le depăşesc semnificativ pe cele bazale în diferite stări patologice. Coificientul de corecţie pentru formula Harris-Benedict în perioada postoperatorie necomplicată, după intervenţiile chirurgicale programate, constituie 1.1, în caz de sepsis – 1.2-1.5, în caz de traume – 1.4-1.6 (fiind semnificativ mai mari în caz de ventilare artificială prelungită), fiind cel mai mare în caz de combustii extinse – 1.5-1.9. Astfel un matur cu combustii extinse necesită mai mult de 3500 kcal/zi.

Necesităţile energetice pot fi substituite cu aport de glucoză şi lipide. La metabolizarea (oxidarea) a 1g glucoză sunt eliminate 3,4 kcal, iar la metabolizarea 1g lipide - 9,2 kcal. Cel puţin ½ din calorii necesită a fi pe baza aportului de glucoză, deoarece glucoza este necesară stimulării secreţiei de insuluină, care, la rândul său influenţează sinteza de proteine. Mai mult ca atât, în caz de dificit caloric în caz de insuficienţă de glucoză, sporeşte semnificativ catabolismul proteinelor musculare.

 

NUTRIŢIA ENTERALĂ

Nutriţia enterală este preferabilă celei parenterale şi necesită a fi metoda iniţială de alimentare. Nutriţia enterală – simplă, fiziologică, relativ ieftină şi bine tolerată de majoritatea pacienţilor. Nutriţia enterală permite de a păstra citoarhitectonica şi integritatea mucoasei tractului gastriontestinal, funcţia de absorbţie şi microflora uzuală a acestuia.

Nutriţia enterală este indicată pacienţilor cu tract gastrointestinal funcţional, care, însă nu se pot alimenta adecvat per/os.

Nutriţia enterală este contraindicată pacienţiolr cu ocluzie sau pareză intestinală, hemoragii gastriontestinale, diaree severă, vomă, enterocolite, fitule ale intestinului subţire. Însă în marea majoritate de cazuri contraindicaţiile către nutriţia enterală sunt relative sau temporare. Alegerea metodei, tehnicii şi compoziţiei adecvate a amestecului de alimentare pot soluţiona majoritatea acestor probleme.

Sonde pentru alimentare enterală. Pentru alimentare enterală sun utilizate sondele nasogastrale, nasojejunale, sondele amplasate prin gastrostomie şi jejunostomie. Sonda gastrostomică poate fi aplicată endoscopic sau laparoscopic. Jejunostomia este preferabilă în caz de utilizare de lungă durată.

Amestecuri pentru nutriţie enterală. Există o multitudine de amestecuri special preparate pentru alimentare enterală. Amestecul standart conţine 1 kcal/ml. Există şi amestecuri concentrate caloric (> 1 kcal/ml) pentru pacienţii la care volumul administrat trebuie să fie limitat. Amestecurile pentru nutriţie enterală pot fi divizate în:

  • Amestecuri alimentare naturale (blenderized diets) sunt preparate din oricare produse, care pot fi mărunţite şi amestecate. Valoarea energetică a acestor amestecuri corespunde produselor din care este alcătuită.
  • Amestecuri enterale standard balansate (standard enteral diets) sunt alcătuite din proteine, glucide, lipide. Amestecurile standart sunt comode, sterile şi sunt indicate pacienţilor cu funcţie intestinală nealterată.
  • Amestecuri modificate chimic (chemically defined formulas) numite şi diete elementale (elemental diets). Substanţele nutritive din aceste amestecuri sunt deja prelucrate şi uşor se asimilează de pacient. Proteinele conţinute în ele sun în formă de aminoacizi. Amestecurile elementale sunt uşor asimilate chir şi de pacienţii cu funcţie intestinală dereglată.
  • Amestecurile modulate (modular formulas) sunt destinate utilizării în cazul sitaţiilor clinice specifice (insuficienţă respiratorie, renală sau hepatică, dereglări imune).

Există două metode de alimentare enterală:

Alimentarea fracţionată utilizată la pacienţii cu sonde nazogastrale sau gastrostome. Amestecurile alimentare sun administrate cu seringa de la 50-100 ml la fiecare 4 ore, sporind cantitatea lor cu 50 ml până la volumul dorit (de obicei 240-360 ml la fiecare 4 ore).

Alimentarea continue este efectuată infuzional, cu ajutorul pompelor speciale, la pacienţii cu sonde nasojejunale, gastrojejunale sau sonde jejunale. Amestecul alimentar este administrat cu viteza de 20-50 ml/h, sporind volumul de infuzie cu 10-20 ml/h. Sonda de alimentare trebuie spălată cu 30 ml apă la fiecare 4 ore.

Complicaţii

Metabolice. Alterarea nivelului de elctroliţi ai plasmei poate fi prevenită prin monitorizarea strictă a acestora. Hiperglicemia se poate instala la unii pacienţi, preponderent-însă la cei cu diabet. Din aceste considerente este important de a monotoriza glicemia şi de a corija administrarea insulinei.CORP

Aspiarţia traheobronhială – complicaţie potenţial-gravă la pacienţii patologie a SNC şi sedaţi medicamentos. Cu scop de profilaxie a acestei complicaţii capul pacientului trebuie ridicat la 30-45 grade în timpul alimentării şi 1-2 ore după aceasta.

Diarea apare la 10%-20% pacienţi care beneficiază de alimentare enterală. Cauzele diareii sunt creşterea rapidă a volumului alimentării, concentraţia sporită de lipide sau prezenţa de componenţi individual intolerabili de către pacient. În asemenea situaţii se impune reducerea volumului sau vitezei de administrare, schimbarea amestecului, precum administrarea preparatelor antidiareice (loperamid).

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

81

Ar putea sa te intereseze:




Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017