...






                        

16:13

Oreionul. Etiopatogenie. Tabloull clinic şi diagnosticul diferenţial al formei glandulare



Agentul etiologic este un virus ce face parte din familia Paramyxoviridae şi conţine ARN. Este relativ rezistent în mediul extern, inactivat de raze ultraviolete, substanţe aseptice.
La persoanele bolnave virusul poate fi identificat în salivă în ultimele 5-6 zile ale perioadei de incubaţie şi 9 zile după debutul bolii, în LCR sânge, urină, laptele matern.

PATOGENIE ŞI MORFOPATOLOGIE
Poarta de intrare: mucoasa rinofaringiană. Virusul ajuns pe mucoasa rinofaringiană se multiplică în epiteliul superficial, apoi trece în sânge (prima viremie) şi se localizează preferenţial în ţesutul glandular (glande salivare, pancreas, testicul) şi nervos. Pătrunderea virusului în ţesutul glandular şi alte organe decurge paralel, dar procesul inflamator evoluează mai rapid în glandele salivare, parotida fiind cel mai frecvent afectată dintre ele. Aici au loc replicarea şi acumularea virusului urlian care apoi pătrunde în sânge afectând noi organe.oreion
La a 7-9-a zi de boală în organism se acumulează o cantitate mare de anticorpi neutralizanţi şi treptat organismul se eliberează de virus, astfel se stabileşte perioada de convalescenţă. După a doua săptămână de boală noi afectări organice se înregistrează foarte rar. Izolarea virusului din salivă, sânge, LCR, urină şi secreţie lactată atestă caracterul de infecţie sistemică a oreionului.
Cu excepţia testiculului unde virusul produce hemoragii punctiforme şi distrucţia epiteliului tubilor seminiferici comprimaţi prin edem, în celelalte ţesuturi leziunile sunt minime.
Glandele salivare şi pancreasul se caracterizează prin edem interstiţial, infiltraţie limfoplasmocită şi descuamaţie epitelială, nu este caracteristic procesul supurativ. în cazurile grave cu afectarea SNC (meningite, meningoencefalite) microscopic leziunile meningiene se caracterizează prin hiperemie, edem, infiltrate perivasculare, leziuni ischemice.

DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL al parotoditei în oreion se face cu:
adenita cervicală; adenoflegmonul submandibular; difteria faringiană toxică; parotidita supurată; parotidita toxică din unele intoxicaţii generale, în care toxicul se elimină prin salivă (intoxicaţie uremică, intoxicaţie cu săruri de mercur şi iod), se recunosc datorită contextului clinic general; parotidita recurentă (recidivantă) poate fi deosebită de oreion prin date anamnestice şi examenul serologic; litiaza salivară de regulă este unilaterală, manifestându-se prin dureri la orice încercare de alimentaţie; hipertrofia parotidiană permanentă apare la unii copii cu boli de nutriţie, cu carenţa de proteine, diabet, ciroze etc.
tumorile parotidiene.
Submaxilita urliană trebuie diferenţiată deseori de adenita submandibulară.
Sublingualita urliană se diferenţiază de flegmonul planşeului bucal (angina Ludwig) care se prezintă ca o induraţie în regiunea submentonieră.
Pancreatita în oreion pune probleme de diagnostic diferenţial cu abdomenul acut (apendicită, ocluzie intestinală, peritonită acută).
Orhita urliană diferă de orhita din cadrul altor boli virale şi bacteriene, torsiuni testiculare, varicocel, tumori.
Meningita urliană în primul rând trebuie diferenţiată de meningita tuberculoasă. Debutul e acut cu sindrom meningian, adesea însoţit de dureri în abdomen, evoluţia favorabilă în dinamică, în LCR glicorahia normală sau uşor crescută sunt caracteristice pentru meningita urliană. în meningita tuberculoasă debutul este insidios cu progresarea simptomato¬logiei în dinamică. LCR, ţinut 12-24 ore la temperatura camerei, formează la suprafaţă un val de fibrină din care se izolează bacilul Koch prin examen direct sau cultură; scăderea glicorahiei în LCR caracterizează meningita tuberculoasă.oreion
Mai dificilă este diferenţierea meningitei urliane izolate de celelalte meningite seroase virale (infecţia enterovirală, poliomielita). în aceste cazuri deosebit de importante sunt datele epidemiologice (contact cu bolnavi de oreion), alte simptome clinice caracteristice pentru enteroviroze cât şi investigaţiile de laborator (RFC, RHAI).

PROFILAXIE
Izolarea bolnavului este obligatorie până la dispariţia semnelor clinice de boală (minimum 9 zile). Carantina în colectivităţi (creşe, grădiniţe de copii) se instalează pentru 21 de zile. Contacţii vor fi supravegheaţi întreaga perioadă de carantină. în această perioadă copii noi nu sunt admişi în colectiv.
Se practică dezinfecţia curentă a obiectelor contaminate, curăţenia şi aerisirea încăperii. Nu este necesară dezinfecţia terminală.
Profilaxia cu imunoglobuline umane este ineficientă. Profilaxia specifică în prezent se efectuează cu o doză de vaccin antiurlian (vaccin viu atenuat) administrat subcutanat la vârsta de 12 luni.

® Articolele date sunt publicate in exclusivitate pe Medtorrents.com cu scop informativ.
Copierea si distribuirea materialelor este permisă doar cu indicarea link-ului către sursa originală.

4

Ar putea sa te intereseze:





Citeste mai mult la tema:




Однажды твоя жизнь будет оценена не по тому сколько денег ты заработал и сколько у тебя машин. А по тому как ты повлиял на чью-то жизнь...



  
Design by Dr. wikko © 2017